|
|
|
|
Ciclul Policy-ului În cazul ciclului Policy-ului este vorba de un concept din analiza Policy-ului (vezi mai jos), care are la bază faptul că în cadrul Policy-Making-ului, adică al deciziilor luate în vederea cauzării şi transpunerii repartizării autoritare a valorilor, pot fi deosebite, în mod ideal — aşa cum este prezentat în schema de mai jos — diferite faze.
O problemă apare ca atare în conştiinţa publică şi este definită pe baza cerinţelor anumitor grupări şi a valorilor sociale dominante ca problemă relevantă pentru un tip anume de activitate (definirea problemei). Problema ajunge pe agenda decizională politică, acolo unde trebuie decis cine se va ocupa când şi în ce fel de ea (configurarea agendei). Însoţită de încercări de influenţare, precum şi de anumite confruntări în cadrul regulilor din sistemul respectiv şi a actorilor desemnaţi de acestea, urmează formularea politicii, încheiată de o repartizare autoritară a valorilor sub forma unei legi, al unui regulament sau al unui program (formularea politicii). În procesul de aplicare, ea îşi află structura finală prin procesul de implementare implicând actori subordonaţi politic şi administrativ (implementare). Rezultatele şi efectele concrete ale Policy-ului vor aduce, în fine, reacţii politice de aprobare sau respingere, care vor fi şi ele, la rândul lor, transpuse în sfera politicii şi vor conduce la continuarea, modificarea sau încheierea Policy-ului (reformularea politicii, încheierea politicii). Dar cu ce ne ajută acest concept, evident ideal? El ajută în primul rând la structurarea unor analize empirice. S-a dovedit însă de multe ori că în cazul în care este utilizat la compararea anumitor sisteme, particularităţile decizionale pot fi recunoscute şi prelucrate într-un mod diferenţiat şi mult mai precis. În ştiinţele politice există multe concepte similare referitoare la ciclul Policy-ului, dar care se dovedesc a fi diferite doar în ceea ce priveşte elementele de detaliu. Un model fazic alternativ este prezentat pe o pagină separată. Textul de pe această pagină împarte procesul politic în şase faze, tematizând şi unele avantaje ale acestei abordări în cadrul orei de politică[... spre "Modelul fazic"].
Analiza Policy-ului reprezintă un subdomeniu între timp recunoscut şi important al ştiinţelor politice, a cărui interes se îndreaptă mai ales asupra dimensiunii de conţinut a politicii (Policy) în toate formele sale de apariţie, ca de exemplu proiecte, legi sau regulamente. Un prim obiectiv însemnat al preocupării cu Policy-uri constă în sistematizarea enormei diversităţi a formelor de apariţie şi de expresie, pentru a crea astfel premisele unor generalizări. Încercările de clasificare se orientează mai ales după trei dimensiuni diferite: dimensiunea efectelor, principiile de manevrare şi dimensiunea structurii Policy-urilor. Preocuparea cu conţinuturile politicii nu reprezintă astfel, în cadrul analizei Policy-ului, un scop în sine, ea aflându-se în strânsă legătură cu strădaniile de a identifica factorii de influenţare centrali care determină formarea Policy-urilor. Pornind de la premisa că politica, în sensul de rezolvare a problemelor prin intermediul Policy-urilor statale - având în vedere faptul că diferenţierea funcţională este legată, printre altele, şi de complexitatea extraordinară a materialelor reglementative - este determinată mai ales de condiţiile-cadru din fiecare domeniu în parte, analiza Policy-ului alege în mod conştient, ca punct de plecare în identificarea factorilor cu influenţă asupra Policy-urilor, domenii singulare ale politicii. Ea încearcă prin aceasta să cuprindă întreaga dimensiune şi diversitate a determinanţilor, ca de exemplu pre-condiţiile structurale, elementele specifice din decursul proceselor, elementele de cultură politică, interesele şi convingerile actorilor, factorii economici ş.a.m.d. Pentru a evalua greutatea acestora şi locul pe care îl ocupă, ea face apel la o serie întreagă de concepte teoretice diferite. Un alt element esenţial în analiza Policy-ului este faptul că Policy-urile sunt analizate dintr-o perspectivă dinamică, care se orientează nu numai după apariţia, ci şi după realizarea şi, după caz, reformularea politicii de stat. Cu alte cuvinte, este vorba de o perspectivă orientată după cicluri, în cadrul căreia pot fi distinse faze distincte, care în practică se suprapun sau merg deseori în paralel (Ciclul Policy-ului). Această perspectivă orientată după cicluri se întrepătrunde astfel cu celelalte elemente deja amintite din analiza Policy-ului, atunci când în cadrul acesteia se analizează dacă şi în ce măsură se modifică o Policy şi care sunt factorii responsabili pentru acest lucru. [Autori: Ragnar Müller, prof. dr. Wolfgang Schumann] |
|
Teme:
Drepturile omului I Personalităţi
I Democraţie
I Partide I
Europa I
Globalizare
I Naţiunile Unite
I Durabilitate
|
