"Alături de dimensiunile politicului, ştiinţele politice mai oferă şi un alt concept politic, care s-a păstrat ca termen de lucru pentru ora de curs. Acest concept descrie politicul ca fiind 'un şir în principiu nesfârşit de încercări de rezolvare a problemelor sociale actuale şi de viitor' (Peter Massing/Werner Skuhr). Această modalitate de înţelegere a politicului se bazează pe modelul ciclului politic, care se află în centrul cercetării Policy-ului (...). Cercetătorii Policy-ului descriu şi analizează politica ca pe un proces al  prelucrării sau rezolvării problemelor, împărţind acest proces în mod paradigmatic în următoarele faze (ciclu politic), fiecare fază fiind determinată de o categorie centrală:

Faza 1: O  problemă îşi face apariţia ca atare în conştiinţa publică. Pe baza cerinţelor anumitor grupări sociale şi politice, această problemă socială latentă devine o problemă de ordin politic, care îndeamnă politicul la acţiune.

Faza 2: Prin intermediul acestei probleme de ordin politic se ajunge la confruntări între diversele grupări politice şi sociale.

Faza 3: Problema este adusă în forma unei decizii politico-administrative, unde şi o non-decizie este considerată până la urmă a fi o decizie.

Faza 4: Prin intermediul unor actori subordonaţi politic şi administrativ, a unor grupări şi organizaţii sociale, precum şi a unor persoane individuale, decizia îşi  capătă forma concretă.

Faza 5: Decizia şi aplicarea practică a deciziei, precum şi rezultatele şi efectele obţinute sunt evaluate şi provoacă, în fine, reacţii de aprobare sau respingere.

Faza 6: Aceste reacţii sunt transpuse, la rândul lor, în domeniul politic, conducând la continuarea, modificarea sau rezolvarea problemei (...).

Acest concept politic poate duce la concluzia că pentru înţelegerea politicii democratice într-o societate pluralistă modernă trebuie avuţi în vedere anumiţi factori, ca de exemplu faptul că politica democratică se confruntă mereu cu necesitatea de a corecta sau revizui poziţii şi decizii şi de a căuta noi soluţii. În cazul în care nu reuşeşte să furnizeze tinerilor cunoştinţele cu privire la acest fapt, strădaniile persistente, în principiu nesfârşite, de a găsi soluţii parţiale într-o înlănţuire de încercări de rezolvare cu tendinţe conflictuale, guvernate de principiul separării puterilor, şi ele ameninţate cu eşecul şi care pot fi mereu corectate, pot apărea puţin importante în comparaţie cu modelele simple promise de formaţiunile politice de dreapta şi de stânga.

Alegerea acestui termen de lucru pare a se opune chiar şi conceptelor prealabil cunoscute de tineri, de sorginte pur tehnică. Pentru că tinerii au tendinţa să preia elemente de planificare tehnică şi să le adapteze sferei politice: dar aşa cum un arhitect poate să greşească atunci când, imediat după ce casa este gata, apar crăpături în pereţi, aşa şi politicianul poate fi un arhitect netalentat al societăţii, iar imaginea politică pe care o propune poate dovedi în curând că necesită anumite corecturi. În cadrul orei de curs trebuie astfel arătat că propunerile politice de rezolvare a unei probleme, precum şi deciziile bazate pe aceste propuneri poartă deja în ele germenele corecturii sau al revizuirii. Profesorii trebuie, de asemenea, să arate de ce se întâmplă acest lucru şi mai ales faptul că fără această decizie, pe care se bazează politica în democraţie, libertatea s-ar afla într-un permanent pericol."

[trad. din: "Politikdidaktik kurzgefasst. Planungsfragen für den Politikunterricht" - "Didactică politică pe scurt. Probleme de planificare a orei de politică", ed. Bundeszentrale für politische Bildung, vol. 326, Bonn 1994, 21-24]

[începutul paginii]