Elemente fundamentale ale educaţiei politice

Educaţia politică este un domeniu foarte vast. Aici ne vedem nevoiţi să ne rezumăm doar la unele observaţii. Despre politică şi educaţie se vorbeşte pe pagini separate. În următorul fragment este vorba despre aspectul orientării după valori şi despre modul în care educaţia politică se află în strânsă legătură cu acestea:

"Politica şi educaţia, şi implicit şi educaţia politică, sunt expresii ale activităţii  internaţionale; ele se orientează după anumite obiective, respectiv valori. Într-o societate pluralistă se pune problema dacă şi cum se poate ajunge la un consens în ceea ce priveşte valorile. În ceea ce priveşte libera educaţie a tinerilor şi adulţilor, ne putem încrede în atingerea unui consens prin dezbaterile publice; totuşi, cei în a căror sarcină cade educaţia politică trebuie să se asigure că aceste valori sunt legitime.

Statul modern nu poate oferi un răspuns la întrebarea care este bunul cel mai de preţ din ansamblul pluralistic de valori. Putem fi însă de acord că sarcina statului este de a împiedica să se întâmple nenorociri, iar ca stat cultural şi social, el trebuie să îşi orienteze activităţile în funcţie de valorile pozitive. Nu trebuie însă să înţelegem politica ca pe o 'realizare' a celor mai importante valori, ci mai degrabă ca pe o funcţie de reglementare a conflictelor, precum şi ca o strădanie de a atinge o ordine superioară bazată pe ţeluri general recunoscute, care pot fi privite ca puncte de reper într-un proces mereu în dezvoltare. Politica nu înseamnă a implementa legi istorice sau morale, ci mai curând a negocia între conflictele de interese şi cele iscate pe tema îndeplinirii scopurilor. 'Valorile fundamentale' nu sunt, în viziunea politicii, puncte realizabile într-un program, ci idei reglementative. Orientarea după valori şi procesul argumentativ de decizie sunt elemente care merg mână în mână. Iar educaţia politică trebuie să aibă în vedere acest lucru."

[trad. din: Bernhard Sutor, "Theoretische Grundlagen"; în: Wolfgang W. Mickel (ed.), "Handbuch zur politischen Bildung"; Bundeszentrale für politische Bildung, vol. 358, Bonn 1999, p. 66-67]

Detaliile cu privire la sarcinile exacte ale educaţiei politice fac încă obiectul disputelor şi al modificărilor. În următorul fragment sunt totuşi amintite unele obiective, asupra cărora s-a ajuns la consens:

"1. Dezvoltarea şi fortificarea unei conştiinţe valorice liberale şi democratice,
2. Înţelegerea structurii fundamentale a politicii ca factor de rezolvare a unor probleme actuale prin introducerea unor decizii obligatorii în ceea ce priveşte problemele sociale disputate,
3. Acumularea de cunoştinţe cu privire la domeniile politice importante şi de actualitate, de ex. democraţia şi ameninţările ei, raporturile dintre economie şi ecologie, viitorul societăţii de consum, globalizarea, unificarea Europei,
4. Dobândirea anumitor capacităţi, precum modul de a trata informaţiile, mass-media etc.
De aici rezultă două obiective importante, cu conţinut indispensabil: 1. concretizarea valorilor fundamentale (...). 2. înţelegerea procesului de decizie politică, cu cele două aspecte ale acestuia:
- purtătorii de decizie şi legitimarea lor (Parlament, guvern, alegeri şi vot, federalism);
- deciziile şi sursele lor: interese şi agenţi (iniţiative cetăţeneşti, asociaţii, partide, mass-media)."

[trad. din: Klaus Rothe, "Aufgabenfelder"-"Sarcini"; în: Wolfgang W. Mickel (ed.), "Handbuch zur politischen Bildung"; Bundeszentrale für politische Bildung, vol. 358, Bonn 1999, p. 97]

Alte texte se ocupă cu următoarele teme:

[Autor: Ragnar Müller]

[începutul paginii]

Teme:  Drepturile omului  I  Personalităţi  I  Democraţie  I  Partide  I  Europa  I  Globalizare  I  Naţiunile Unite  I  Durabilitate

Metode:    Didactică politică    II    Educaţie pentru pace    II    Metode