[trad. extras din: "Lernfähigkeit: Unser verborgener Reichtum. UNESCO-Bericht zur Bildung für das 21. Jahrhundert" - "Capacitatea de a învăţa: Comoara din noi. Raport UNESCO pentru educaţia în secolul XXI"]

"Conceptul de a învăţa pe tot parcursul vieţii este una din cheile către secolul XXI (...). Nu este vorba aici de o idee nouă, studii mai vechi cu privire la problemele educaţiei au atras atenţia asupra necesităţii ca adulţii să se întoarcă din nou pe băncile şcolii. Astfel ei vor avea ocazia să înveţe să se descurce cu situaţiile noi care apar atât în viaţa particulară, cât şi la serviciu. Această nevoie de educaţie există şi pare să crească pe zi ce trece. Singurul mod de a satisface această nevoie este ca fiecare dintre noi să înveţe cum să înveţe. Dar mai există totuşi şi o altă nevoie: transformările de proporţii suferite de stilul tradiţional de viaţă ne obligă să învăţăm să-i înţelegem mai bine pe ceilalţi oameni şi lumea ca întreg. Înţelegerea reciprocă, schimburile paşnice şi, bineînţeles, armonia sunt ingrediente absolut necesare; şi tocmai de acestea duce lipsă lumea de astăzi.

Odată adoptat acest concept de către Comisie, ea a dorit să sublinieze importanţa unuia dintre cei patru piloni, pe care îl consideră a fi principalul susţinător al educaţiei: A învăţa să convieţuim. Cu ajutor acestui pilon, oamenii trebuie să dezvolte înţelegere pentru cei din jurul lor, pentru istoria, tradiţiile şi valorile spirituale ale acestora. Astfel ei îşi vor putea crea o nouă conştiinţă, care - înţelegând nevoia noastră crescândă de interdependenţă şi pornind de la o analiză comună a riscurilor şi provocărilor din viitor - îi va motiva să îmbrăţişeze proiecte comune şi să soluţioneze conflicte aparent insurmontabile pe căi inteligente şi paşnice (...). Comisia a propus astfel o variantă proprie asupra educaţiei care urmează să creeze şi fortifice această nouă conştiinţă, fără să neglijeze însă importanţa celorlalţi trei piloni, care constituie totuşi baza pentru educaţia întru convieţuire.

Primul dintre aceşti piloni este A învăţa, pentru a acumula cunoştinţe. Având în vedere transformările rapide aduse de progresul ştiinţific şi de noile forme de comportament economic şi social, accentul principal trebuie să cadă pe interconectarea culturii generale aduse la un nivel suficient de ridicat cu posibilitatea de a putea acumula cunoştinţe aprofundate în anumite domenii singulare. Cultura generală este un fel de cheie pentru ca noi să fim capabili să învăţăm de-a lungul întregii noastre vieţi. Ea dă oamenilor impulsul de a învăţa toată viaţa - construind totodată şi bazele pentru acest lucru.

Un alt pilon este A învăţa să acţionăm. Este vorba aici nu doar despre cum trebuie să ne facem treaba, ci, la modul general, despre competenţa noastră de a ne descurca în situaţii diferite, de multe ori imprevizibile, cât şi despre capacitatea de a munci în echipă. Acestea sunt caracteristici care la această oră sunt prea puţin luate în considerare de către metodele educaţionale. În multe cazuri, aceste competenţe şi capacităţi ar putea fi câştigate mai uşor, dacă elevii şi studenţii ar avea ocazia să-şi verifice şi dezvolte aceste capacităţi. În timp ce se află încă în sistemul educaţional, ei ar putea să facă practică sau muncă în folosul comunităţii. De aceea, metodele care îmbină cursurile teoretice cu experienţa practică sunt de o importanţă majoră.

Ultimul, dar nu şi cel mai şubred pilon, este A învăţa pentru viaţă. Acesta a făcut obiectul raportului Edgar-Faure intitulat ’Cum învăţăm să trăim. Raportul UNESCO asupra obiectivelor şi a viitorului programelor noastre educaţionale’, publicat de  UNESCO în anul 1972. Recomandările cuprinse în acest raport sunt încă extrem de relevante, pentru că în secolul XXI suntem cu toţii obligaţi să demonstrăm că dispunem de un grad ridicat de independenţă şi de o capacitate de judecată crescută, alături de un grad mai mare de responsabilitate, pentru a ne putea atinge obiectivele comune. Acest raport mai subliniază şi un alt punct, şi anume că nici unul din talentele ascunse adânc în constituţia umană, asemenea unei comori, nu trebuie să rămână nevalorificat. Iar printre aceste talente se numără: memoria, gândirea logică, imaginaţia, abilităţile fizice, simţul estetic, capacitatea de comunicare precum şi carisma naturală a conducătorului unei grupări. Iar aceste 'talente' nu fac decât să accentueze şi mai mult rolul deosebit de important al auto-cunoaşterii (...).

Dezvoltarea ‘societăţii informaţionale’ facilitează accesul la date şi fapte - de aceea, educaţia trebuie să ne ajute să fim cu toţii capabili de a strânge informaţii şi de a le alege pe cele relevante, de a le aranja, de a şti să umblăm cu ele şi să le folosim. Educaţia trebuie astfel să se adapteze permanent transformărilor din societate; ea trebuie să poată da mai departe realizările, bazele şi bogăţia experienţelor omeneşti."

[trad. din: "Lernfähigkeit: Unser verborgener Reichtum. UNESCO-Bericht zur Bildung für das 21. Jahrhundert". ed. Comisia Germană UNESCO. Neuwied; Kriftel; Berlin: Luchterhand, 1997, p. 18-19]

[începutul paginii]