|
| |
Conceptul de educaţie: Provocări
pentru educaţie
[trad. extras din: "Lernfähigkeit: Unser
verborgener Reichtum. UNESCO-Bericht zur Bildung für das 21. Jahrhundert"-
"Capacitatea de a învăţa: Comoara din noi. Raport UNESCO pentru
educaţia în secolul XXI"]
"Trebuie să facem faţă
celor mai mari tensiuni şi, mai mult, să le depăşim. Chiar
dacă aceste tensiuni nu sunt noi, ele vor fi de importanţă majoră
în contextul problemelor secolului XXI. Când avem în vedere aceste tensiuni,
ne gândim la următoarele:
 | Tensiunile dintre factorii ‘globali’
şi ‘locali’: oamenii trebuie să devină încetul cu încetul
cetăţeni ai lumii, fără a-şi pierde însă rădăcinile.
Ei trebuie să joace în continuare un rol activ în viaţa naţiunii
şi a comunităţii lor locale. |
 | Tensiunile dintre factorii ‘generali’
şi ‘individuali’: cultura se globalizează din ce în ce
mai mult, până acum însă acest lucru a fost constatat doar în
ceea ce priveşte anumite segmente. Nu trebuie să ignorăm însă
posibilităţile şi pericolele pe care le presupune procesul de
globalizare, şi mai ales pericolul, deloc de neglijat, de a trece peste
caracterul unic al fiecărui individ în parte. Pentru că
persoanele individuale sunt cele care trebuie să îşi aleagă
propriul viitor şi care trebuie să îşi atingă potenţialul
maxim prin intermediul tradiţiilor şi culturilor lor bine păstrate
de-a lungul timpului, şi care, dacă nu suntem destul de atenţi,
pot fi periclitate de tendinţele moderne de dezvoltare. |
 | Tensiunile dintre tradiţie şi
modernitate, parte a aceluiaşi complex problematic: cum este posibil să
ne adaptăm schimbării fără a întoarce spatele
trecutului? Cum poate fi atinsă autonomia şi în acelaşi timp
şi libera dezvoltare a altor persoane? Cum poate fi integrat progresul
ştiinţific? În toate aceste cazuri trebuie să ne adaptăm
provocărilor noilor tehnici ale informaţiei. |
 | Tensiunile dintre gândirea pe termen lung
şi cea pe termen scurt: aceste tensiuni au existat mereu, dar astăzi
ele sunt marcate de dominaţia lucrurilor trecătoare şi
imediate. Trăim într-o lume inundată de ştiri şi emoţii
de scurtă durată, menite să arunce lumină asupra
problemelor actuale. Opinia publică cere răspunsuri şi soluţii
rapide, chiar dacă multe probleme trebuie abordate cu răbdare,
cu reforme strategice concertate, aprobate de toate părţile. Toate
acestea sunt valabile şi pentru politica educaţiei. |
 | Tensiunile dintre competiţie şi
egalitatea oportunităţilor : aceasta este o problemă clasică,
cu care se confruntă factorii de decizie economici şi
socio-politici încă de la începutul secolului XX. Unele încercări
de soluţionare a acestei probleme au fost deja abordate, dar acestea nu
s-au păstrat pentru prea multă vreme. Comisia îndrăzneşte
să afirme, că presiunea concurenţei a făcut ca mulţi
dintre cei cu funcţii de responsabilitate să piardă din vedere
adevăratul obiectiv, şi anume că fiecare persoană
trebuie să poată fi capabil să îşi exploateze toate
posibilităţile. Acest lucru ne-a făcut ca - în cadrul
mandatului pe care l-am primit - să încercăm să reformulăm
şi să actualizăm ideea de a învăţa pe toată
durata vieţii. Am dorit, în acest sens, să asociem trei factori:
competiţia şi stimularea presupusă de aceasta, cooperarea
care conferă putere şi solidaritatea cu rol unificator. |
 | Tensiunile dintre enorma expansiune a cunoaşterii
şi capacitatea oamenilor de a-şi însuşi această cunoaştere:
Comisia nu a putut rezista tentaţiei de a oferi spre cunoaştere
noi domenii precum cunoaşterea personală, metode de asigurare a
bunăstării fizice şi psihice sau metode de cunoaştere
mai profundă a mediului înconjurător şi a mijloacelor de
prezervare a acestuia. Şi pentru că planurile de învăţământ
sunt supuse deja unor presiuni crescute, fiecare strategie reformatoare
serioasă trebuie să includă opţiuni de selecţie -
trăsăturile definitorii ale educaţiei de bază rămânând,
fireşte, intacte. Ideea este ca elevii să înveţe cum îşi
pot face viaţa mai bună prin intermediul cunoaşterii, prin
testarea acesteia şi prin dezvoltarea propriei culturi personale. |
 | În fine - un factor recurent - tensiunile
dintre spirit şi materie: oamenii tind - deseori fără să
o ştie sau să o cuprindă în cuvinte - către ideal
şi către valori pe care le vom numi aici ‘morale’. Astfel, cea
mai preţioasă dintre sarcinile educaţiei este de a încuraja
oamenii să acţioneze în concordanţă cu tradiţiile
şi convingerile, să respecte pluralismul şi să atingă
universalitatea cu trup şi suflet, depăşindu-şi astfel
într-o anumită măsură propriile limite. Comisia nu exagerează
astfel când spune că acestea sunt lucrurile de care depinde supravieţuirea
speciei umane. |
Oamenii se simt astăzi sfâşiaţi
între globalizare, ale cărei forme le sesizează şi pe care câteodată
trebuie chiar să le simtă pe propria lor piele, şi căutarea
rădăcinilor, a punctelor de referinţă şi a
sentimentului de apartenenţă. Politica în domeniul educaţiei
trebuie să se aplece asupra acestei probleme, acum mai mult decât oricând,
când o societate nouă pare a fi pe punctul de a se naşte: educaţia
este miezul dezvoltării personalităţii şi al societăţii.
Sarcina ei este de a ne pune pe toţi, fără excepţie, în
situaţia de a ne putea dezvolta talentele şi de a ne epuiza potenţialul
creativ, inclusiv răspunderea pentru propria noastră viaţă
şi atingerea scopurilor noastre personale."
[trad. din "Lernfähigkeit: Unser verborgener Reichtum.
UNESCO-Bericht zur Bildung für das 21. Jahrhundert". ed. Comisia Germană
UNESCO. Neuwied; Kriftel; Berlin: Luchterhand, 1997, p. 14-15]
[începutul
paginii]
|