"Una din cele mai importante sarcini ale educaţiei este de a transforma dependenţele real existente, mutuale, într-o solidaritate voluntară. În acest scop, educaţia trebuie să ajute oamenii, ca printr-o mai bună înţelegere a lumii, să ajungă să se înţeleagă pe ei înşişi şi pe alţii. Acumularea de experienţe este primul pas în a cuprinde complexitatea crescândă a evenimentelor globale şi a  se descotorosi de nesiguranţa creată de acestea. Următorul pas este de a învăţa să vedem faptele în adevăratul lor context şi de a urmări cu un ochi critic fluxul informaţiilor, pentru a putea formula judecăţi proprii. În acest punct, educaţia este de neînlocuit. Pentru că ea revendică o înţelegere reală a evenimentelor, care să depăşească prezentările simplificate şi uneori deformate, oferite de mass media. Ni se oferă astfel imaginea unei lumi turbulente şi care se află într-o permanentă transformare. Educaţia trebuie să ne ajute pe toţi să devenim cetăţeni ai acestei lumi(...).

De aceea, educaţia trebuie să îi facă pe indivizi conştienţi de rădăcinile lor, pentru a le putea oferi un cadru, în care aceştia să-şi poată găsi un loc pe hartă. Ea trebuie însă să vorbească şi despre respectul datorat altor culturi. În acest sens, unele materii predate la şcoală sunt de o importanţă covârşitoare. Istoria a servit de multe ori la fortificarea spiritului naţional, subliniind diferenţele şi demonstrând superioritatea neamului. Motivul pentru aceste atitudini era faptul că ora de istorie nu decurgea pe o bază ştiinţifică. Dar dacă, în schimb, am insista pentru ca în oră să fie predat adevărul adevărat, şi anume că grupările umane, popoarele, naţiunile şi continentele nu sunt egale, atunci am putea privi peste limitele propriilor noastre experienţe şi am putea recunoaşte că şi celelalte popoare sunt diferite şi la fel de bogate în istorie şi cultură. Cunoaşterea altor culturi duce la conştientizarea unicităţii propriei culturi, dar şi a moştenirii comune a umanităţii(...).

Educaţia trebuie să devină promotorul unui nou umanism. Un umanism puternic caracterizat de componenta etnică şi care pune accentul pe cunoaşterea şi respectarea altor culturi şi valori spirituale. Iar acesta ar putea reprezenta  contragreutatea mai mult decât necesară globalizării, care altfel nu ar avea decât valenţe pur economice şi tehnice! Sentimentul unor valori comune şi al unui destin comun reprezintă fundaţia pe care trebuie să se sprijine orice formă de colaborare internaţională(...).

Nu mai este de ajuns să ne asigurăm că fiecare copil a beneficiat încă de devreme de o anumită cantitate de cunoştinţe, de care poate face uz pe viitor. Fiecărei persoane trebuie să i se ofere ocazia să poată învăţa pe tot parcursul vieţii sale, pentru a-şi putea îmbogăţi bagajul de cunoştinţe, capacităţi şi calificări şi pentru a se putea adapta unei lumi complexe, interdependente, care se află într-o permanentă schimbare."

[trad. din "Lernfähigkeit: Unser verborgener Reichtum. UNESCO-Bericht zur Bildung für das 21. Jahrhundert"-"Capacitatea de a învăţa: Comoara din noi. Raportul UNESCO pentru educaţia în secolul XXI". ed. Comisia Germană UNESCO. Neuwied; Kriftel; Berlin: Luchterhand, 1997, p. 40-41, 73]

[începutul paginii]