Protecţia mediului - un risc pentru diferitele locaţii?

Ce înseamnă acest lucru pentru calea adoptată în vederea durabilităţii? Dacă tot mai multe state şi regiuni se încred în piaţă ca (cel mai important) instrument de control, atunci există pericolul, ca în competiţia dintre diferitele locaţii, protecţia mediului să devină o reală problemă, pentru că cerinţele cărora trebuie să răspundă acestea scumpesc procesul de producţie. O regiune sau o ţară cu o protecţie a mediului ridicată ar fi, astfel, evitată de investitori. Din toate acestea rezultă faptul că piaţa nu este în stare să iniţieze, de una singură, calea spre durabilitate, protecţia mediului aflându-se chiar într-o relaţie tensionată cu economia liberă de piaţă.

The Tragedy of the Commons (Tragedia comunelor)

"Folosirea colectivă a bunurilor libere precum pajiştile sau pădurile a însemnat, în Evul Mediu, pentru populaţia ţărănească o completare la agricultură, menită să le garanteze existenţa, dar doar atâta vreme cât aceste bunuri libere nu erau folosite în mod abuziv (vezi de ex. păşunatul în exces), ajungând astfel să nu mai servească nimănui. Contra-argumentul teoretic la accepţiunea conform căreia 'mâna nevăzută' este cel mai bun factor reglementator pentru utilizarea bunurilor libere, sună după cum urmează:

Motivul pentru păşunatul în exces pe pământurile comune este faptul că fiecare păstor încearcă permanent să-şi mărească turma, mărindu-şi astfel şi veniturile. Păstorul va face acest lucru şi după ce va fi atins acel moment în care păşunatul va fi devenit excesiv, pentru că veniturile de pe urma fiecărui animal în plus pe care îl posedă nu îi vor reveni decât lui, pe când repercusiunile păşunatului excesiv se vor împărţi la toţi păstorii în mod egal.

Păstorul se comportă aşadar într-un mod cu totul raţional, pentru că creşterea propriilor venituri nu este afectată decât foarte puţin de deficitul colectiv. Aşadar, urmând acest raţionament, el va încerca să îşi mărească turma în continuare. Dar pentru că toţi păstorii se vor comporta la fel, tragedia constă până la urmă în faptul că suma comportamentelor individuale raţionale înseamnă ruinarea tuturor. Mâna nevăzută nu va duce, în acest caz, şi altfel decât înţelegea Adam Smith, la bunăstarea ci la 'nenorocirea naţiunilor'."

[din: Ulrich Menzel, Die postwestfälische Konstellation, das Elend der Nationen und das Kreuz von Globalisierung und Fragmentierung; în: ibid. (ed.), Vom Ewigen Frieden und vom Wohlstand der Nationen, Frankfurt/Main 2000, p. 170]

O soluţie: limitarea accesului către domeniul public?

Această argumentaţie clasică poate fi folosită fără probleme şi în ceea ce priveşte bunurile libere "supra-folosite" astăzi precum aerul sau apa; nu acelaşi lucru putem face cu soluţia adoptată la acea vreme. Spaţiile comune au fost delimitate, fiecare păstor primind o parcelă îngrădită din fostul bun liber. Şi pentru păstorul avea, de pe acum, să se îngrijească ca parcela sa să nu fie păşunată în exces, pentru că altfel ar fi înregistrat doar el singur pagubele, a fost în interesul lui să aibă grijă ca dimensiunile turmei să corespundă unei utilizări durabile a păşunii sale.

Se înţelege de la sine că bunurile libere care sunt astăzi cel mai periclitate - ca de exemplu atmosfera terestră - nu pot fi pur şi simplu îngrădite. O altă problemă ar mai fi faptul că aici vorbim despre un bun liber la nivel global. Şi pentru a rezolva problemele de la nivel global, trebuie să găsim soluţii la acelaşi nivel. După cum am mai amintit, în decursul procesului de globalizare, politica a fost mai degrabă dată la o parte. Pentru că politica ţine în continuare în mare parte de statele naţionale.

"Este deosebit de necesar să se constituie bunuri publice internaţionale, să putem vorbi astfel de bani internaţionali, de o justiţie globală, de o reglementare a pieţelor financiare la nivel mondial, de o ordine socială globală, de o ordine mondială a migraţiei, de o ordine globală a comunicării, de o ordine mondială a mediului etc. Acest lucru însă nu se poate împăca cu principiile fundamentale ale sistemului de state de la Vestfalia, care se bazează tocmai pe delimitarea teritorială, pe afirmarea suveranităţii, pe principiul neamestecului în afacerile interne.

Miezul problemei rezidă aşadar într-o separare a diferitelor nivele. Piaţa, mass-media, publicitatea, problema mediului, chiar şi spaţiile sociale s-au globalizat, în timp ce capacităţile statale de reglementare ... nu au participat decât puţin sau chiar deloc la acest proces."

[din: Ulrich Menzel, Die postwestfälische Konstellation, das Elend der Nationen und das Kreuz von Globalisierung und Fragmentierung; în: ibid. (ed.), Vom Ewigen Frieden und vom Wohlstand der Nationen, Frankfurt/Main 2000, p. 172]

[Autor: Ragnar Müller]

[începutul paginii]

Teme:   Drepturile omului  I  Personalităţi  I  Democraţie  I  Partide  I  Europa  I  Globalizare  I  Naţiunile Unite  I  Durabilitate

Metode:    Didactică politică    II    Educaţie pentru pace    II    Metode