|
| |
Cursul 5: Ce probleme există pe calea către
o dezvoltare durabilă?
În cursul 1 am văzut că
durabilitatea este un concept pretenţios, pentru că revendică
modificări fundamentale la toate nivelele: politic, social şi economic. Cursul
2
a arătat ce poate face fiecare dintre noi pentru a contribui la impunerea
durabilităţii. În cursul v-am prezentat cel mai de succes model de transpunere a conceptului de
durabilitate, Agenda 21, respectiv Agenda 21 locală. Cursul
4 s-a deservit de un exemplu, cea mai urgentă problemă globală,
schimbarea climatică.
În cursul 5, de
final, vă vom prezenta pe scurt unele probleme ce au apărut pe
calea spre o dezvoltare durabilă. Aceste probleme sunt de natură
principială. Pentru că nu ajunge să continuăm să
facem ceea ce am făcut până acum, trebuie să schimbăm
câte ceva. Mai mult, întreaga "reţea de transport", la
fel şi "locomotiva" trebuie schimbate.
Premisele în acest sens nu sunt însă cele mai ideale: în
timp ce în anii 80 discuţia privind problemele de mediu (vezi
catastrofele de la Seveso, Bhopal, Cernobâl, Basel) se aflau în fruntea
agendei internaţionale, atingând puncte culminante în 1992, la "summitul
mondial" de la Rio de Janeiro (vezi pagina Cronologie),
dezbaterea privind globalizarea a câştigat teren abia de la mijlocul
anilor 90:
"Un bilanţ lipsit de orice iluzii trebuie să aibă în vedere faptul
că discursul durabilităţii a fost acoperit foarte repede
după Rio de către promisiunile şi istoriile de succes ale
globalizării. Acestea au predominat şi mai predomină încă
peste tot în lume în mentalitatea întreprinderilor şi guvernelor (...).
De curând însă, ele au intrat în focurile unor critici aprinse.
Ideea dreptăţii sociale şi globale câştigă din
nou teren. Totodată, în societate a devenit din nou populară
şi eficientă din punct de vedere politic ideologia 'redutelor'. |
|
Piedici în
calea adoptării unui comportament ecologic
 |
Probleme la nivelul conştientizării:
problemele de mediu nu pot fi aflate în mod direct |
|
Probleme la nivelul informării:
relaţiile cauzale sunt greu de realizat |
| Probleme la nivelul emoţional:
temeri, suprimări, scuze |
| Probleme
la nivelul mediatizării: lipsa informaţiilor
şi imaginilor clare |
|
Bariere antropologice:
Civilizarea ecologică se află într-un conflict clar cu
modelele elementare de comportament |
| Bariere
socio-culturale: Comportamentul ecologic nu este decât cu
greu compatibil cu valorile existente |
|
Problema cauzată de pasarea
responsabilităţilor: dilema socio-ecologică (Allmende-Klemme) |
|
Problema privind perspectiva
temporală: indivizii nu percep de regulă consecinţele
unui comportament precaut.
|
[din: Horst
Neumann, Agenda 21. Aspekte einer nachhaltigen Entwicklung; în:
Politik & Unterricht 4/1999, p. 21] |
|
Aceasta s-a amplificat odată cu unda de
şoc provocată de atacurile teroriste din SUA, articulându-se prin
revendicările susţinute privind separarea şi protecţia proprietăţii: Vreau ca măcar aici şi
măcar astăzi - şi poate şi mâine - toate să rămână
aşa cum au fost, chiar dacă tot restul se duce de râpă în
jurul meu. Atunci însă când pădurea tropicală va fi fost deja
defrişată până la ultimul copac, când Golfstrom-ul va fi dispărut,
când valurile de refugiaţi vor fi devenit de necontrolat, va fi prea târziu
să declarăm că 'sustainable
development' este probabil calea mai bună către securitate globală -
şi individuală."
[din: Ulrich Grober, Konstruktives braucht Zeit. Über die langsame Entdeckung
der Nachhaltigkeit; în: Aus Politik und Zeitgeschichte 31-32/2002, p. 6,
versiunea online]
Economia de piaţă şi durabilitatea
Există argumente conform cărora durabilitatea şi capitalismul -
cel puţin în forma sa curentă - sunt incompatibile în ceea ce priveşte
obiectivele şi principiile care le conduc. În best-seller-ul său
celebru, "Die Kunst des Liebens" ("Arta de a iubi") din anul
1956, specialistul în psihanaliză şi socio-psihologie, Erich Fromm, dă
următorul diagnostic:
[Erich Fromm, 1900-1980] |
"Capitalismul
modern are nevoie de oameni care să funcţioneze, în număr
mare, fără probleme, care să dorească să consume
din ce în ce mai mult (...). El are nevoie de oameni, care să creadă
despre sine că sunt liberi şi independenţi şi care să
pretindă că, în ceea ce îi priveşte, nu există nici o
autoritate care să îi conducă, nici un fel de principii şi
nici o conştiinţă - şi care să fie gata, în ciuda
acestui fapt, să se lase conduşi în a face lucrurile care se aşteaptă
de la ei, şi care să se integreze fără probleme în maşinăria
socială (...). Şi care ar fi rezultatul? Omul modern se înstrăinează
de sine, de semenii săi şi de natură (...)". El "îşi
surmontează ... disperarea inconştientă prin cultivarea
propriilor plăceri (...),
şi, în plus, prin plăcerea de a-şi putea cumpăra
permanent lucruri noi, pe care să le înlocuiacă în curând cu altele (...).
Caracterul nostru este astfel constituit, în a ne deschide în faţa
acestor schimbări, în a achiziţiona lucruri, în a face comerţ şi
a consuma.
Absolut toate bunurile noastre - fie ele spirituale sau materiale - devin
obiecte de schimb şi de consum."
[din: Erich Fromm, Die Kunst des Liebens, München 2000, p. 100-102] |
Având în vedere punctul de cotitură în
care ne aflăm, spre o dezvoltare durabilă, această analiză
nu poate fi decât corectă. Pentru că, într-adevăr, gândirea
noastră economică se bazează pe acelaşi slogan "mai
repede, mai sus, mai departe, mai mult", pe încrederea, că toate
problemele pot fi rezolvate prin creştere economică. Faţă de
această atitudine, mai noile modele de bunăstare precum "mai încet,
mai puţin, mai bine, mai frumos" de-abia răzbesc la suprafaţă
(vezi "Viziunea
unei epoci solare").
O schimbare de atitudine: De la teoria mecanistă...
În viziunea celebrului fizician Fritjof Capra, susţinător al
ideologiei holistice, este necesară o schimbare fundamentală a
principiilor şi valorilor mondiale. Această schimbare a fost deja iniţiată,
dar nu a putut să se impună încă. În domeniul ştiinţelor,
ea a fost declanşată de descoperirile epocale din fizica de la începutul
secolului XX. În ceea ce priveşte societatea, Capra crede că mişcările
ecologiste şi feministe de pe tot cuprinsul lumii vor juca un rol principal
în această privinţă.
Problema principale pe calea spre o dezvoltare durabilă este, după
Capra, faptul că ne ţinem cu dinţii de nişte principii depăşite,
de o imagine mecanistă a vieţii, bazată pe fizica lui Newton.
Capra descrie această paradigmă în lucrarea sa "The
Turning Point" (1982) după cum urmează:
[Fritjof Capra,
www.fritjofcapra.net] |
"Imaginea sau
paradigma care pare acum să pălească încetul cu încetul, a
predominat în cultura noastră vreme de mai multe secole, influenţând
în tot acest timp întreaga lume. Ea cuprinde o serie de idei şi
valori, printre care şi concepţia conform căreia universul ar
fi un sistem mecanic, bazat pe o fundaţie pur materială; imaginea
corpului omenesc ca o maşinărie; înţelegerea vieţii în
societate ca o luptă permanentă pentru supravieţuire; încrederea
într-un progres material nelimitat prin creşterea economică
şi tehnică; şi - nu în ultimul rând! - credinţa că
o societate, în care femeile sunt inferioare bărbaţilor la toate
nivelele, se bazează pe o lege fundamentală a naturii. Toate
aceste idei s-au dovedit a fi, în ultimele decenii, extrem de limitate,
fiind astfel nevoie să fie reformulate într-un mod cu totul radical."
[din: Fritjof Capra, Wendezeit. Bausteine für ein neues Weltbild, prefaţă
la ediţia germană, München 1991, p. IX] |
... la teoria holistică
Această reformulare va trebui să urmeze o nouă paradigmă,
ideologia holistă sau ecologistă. Capra mai foloseşte în acest
sens şi termenul de "gândire sistemică":
"În ştiinţele naturale, teoria sistemelor vii, dezvoltată
în ultimele decenii, pune la dispoziţie cadrul ştiinţific ideal
în vederea formulării noii gândiri ecologiste (...).
Sistemele vii sunt întreguri integrate, ale căror trăsături nu
pot fi reduse la unităţi mai mici. În loc de elemente fundamentale,
teoria sistemică se concentrează pe principiile fundamentale de
organizare. Exemple în acest sens se regăsesc peste tot în natură.
Fiecare organism - de la cea mai mică bacterie, la plante şi animale
şi până la om - este un întreg integrat şi, astfel, un sistem
viu. Aceleaşi aspecte se regăsesc şi la nivelul sistemelor
sociale, de exemplu în familii sau comunităţi, la fel şi în
sistemele ecologice, compuse dintr-un număr mare de organisme aflate într-o
permanentă relaţie de reciprocitate cu materia ne-vie."
[din: Fritjof Capra, Wendezeit. Bausteine für ein neues Weltbild, prefaţă
la ediţia germană, München 1991, p. X]
Centrală pentru această accepţiune sistemică este
convingerea că întregul este întotdeauna altceva decât simpla sumă
a părţilor sale. Conform acestei teorii, doar acele măsuri sunt
acceptabile, care sunt şi durabile, adică care nu afectează
sistemele vii. În acest sens, această nouă paradigmă ecologică
constituie un fundament ideal pentru dezvoltarea durabilă. Schema de mai
jos schiţează felul în care se vor schimba valorile ca urmare a aplicării
acestei paradigme.
Alte secvenţe în cadrul cursului 5
| Globalizarea şi The Tragedy of the
Commons: Piaţa nu poate servi de una singură ca instrument
de reglementare. Ea nu se îngrijeşte de protecţia mediului. Asta
este treaba politicii. Totuşi multe probleme au luat proporţii
globale, în timp ce politica se face în continuare aproape numai la nivel
naţional ... [...
mai multe]
|
| Dezvoltarea, un concept dificil: Mulţi
susţinători ai conceptului de durabilitate se plâng de faptul că
nu se mai vorbeşte acum decât de "dezvoltarea durabilă".
Dezvoltarea, cred ei, este un concept problematic ... [...
mai multe]
|
| Dreptatea şi durabilitatea sunt
două concepte strâns angrenate. Conflictul nord-sud constituie o
piedică serioasă în calea dezvoltării durabile. Aici joacă
un rol important şi singura super-putere care mai există astăzi... [...
mai multe]
|
|
"Este necesară
dezvoltarea unei etici holistice, care să cuprindă întreaga creaţie,
nu doar etica antropocentrică. De aceea trebuie să punem sub
semnul întrebării bazele gândirii economice actuale."
[José Lutzenberger,
precursorul Conferinţei de la Rio] |
[Autor: Ragnar Müller]
[începutul paginii]
|
