Efectul de seră

 CO₂ Dioxidul de carbon

Dioxidul de carbon este cel mai important gaz, care cauzează efectul de seră (cu o pondere de cca. 50% din efectul de seră antropogen). Conform raportului IPCC din 2001, începând cu anul 1750 a avut loc o creştere a concentraţiei de CO₂ din atmosferă cu 31%. Aproximativ 75% din emisiile antropogene de CO₂ în atmosferă din ultimii 20 de ani sunt cauzate de arderea carburanţilor fosili.



 Formare

 Descompunere

Oceanele şi plantele (mai ales marile suprafeţe împădurite) sustrag atmosferei CO₂ (depresiuni de CO₂)

 CH₄ Gaz metan

Din 1750, concentraţia de gaz metan din atmosferă a crescut cu 151% , fiind în continuare în creştere (raportul IPCC din 2001). Moleculele de gaz metan au o mare capacitate de a absoarbe căldura, ceea ce înseamnă că şi concentraţiile mai slabe au o contribuţie importantă în ceea ce priveşte efectul de seră.

 Formare

Gazul metan se formează prin descompunerea bacteriană a materialului organic în condiţii anaerobe (în lipsa oxigenului). Surse naturale:

 Surse antropogene:

 N₂O  Protoxid de azot, gaz ilariant

Protoxidul de azot este de 300 de ori mai eficient în crearea efectului de seră decât CO₂.

 Formare

se formează în principal prin transformarea microbiana a azotului din sol. Producţia de N₂O intensificată prin influenţa antropică poate fi explicată prin pătrunderea unei cantităţi mai mari de azot în soluri, mai ales prin agricultură, industrie şi circulaţie rutieră.

 Descompunere

Prin reacţii fotochimice în stratosferă.

 H₂O  Vapori de apă

Cu o pondere de 3%, vaporii de apă nu aparţin gazelor reziduale din atmosferă. Prin concentraţia ridicată, vaporii de apă joacă un rol important în efectul de seră natural, deşi moleculele de apă absorb numai o anumită parte din undele de căldură radiate de Pământ. Vaporii de apă au o durată scurtă de existenţă în atmosferă şi se întorc prin precipitaţii înapoi pe Pământ.

 FCKW  Hidrocarburi fluorurate şi clorurate, hidrocarburi complet halogenate

Toate FCKW sunt substanţe pur sintetice (nu există în natură). Ele nu sunt doar gaze ce produc efectul de seră, ele sunt responsabile mai ales pentru descompunerea stratului de ozon, „scutului nostru protector anti-UV”, din stratosferă. Ca urmare a măsurilor luat prin Protocolul de la Montreal (vezi Cronologie), concentraţiile de FCKW nu au mai crescut, din fericire, din 1996, aflându-se chiar pe o pantă descendentă.

 Surse FCKW

 Descompunere    

Numai prin fotoliză în stratosferă, la care atomii de clor produşi induc descompunerea ozonului.

 H-FCKW  Hidrocarburi fluorurate şi clorurate halogenate parţial
 HFC  Hidrocarburi halogenate parţial
 FKW  Hidrocarburi fluorurate
 PFC  Hidrocarburi perfluorurate

Acestea sunt folosite în mare parte ca substituenţi pentru FCKW, deoarece nu distrug stratul de ozon. Ele produc însă efectul de seră. Concentraţiile lor în atmosferă sunt deocamdată încă în creştere.

 SF₆ Hexafluorura de sulf

Acesta este un gaz foarte inert la reacţii, din acest motiv fiind folosit la instalaţiile de înaltă tensiune din industria grea, ca gaz de umplere la geamurile cu izolare fonică şi la anvelopele de maşină. SF₆ este gazul cu cel mai înalt potenţial de producere a efectului de seră. O tonă de SF₆ poluează atmosfera într-o măsură care corespunde cca. 23.900 de tone de CO₂.

 O₃ Ozonul

Eficient în producerea efectului de seră şi, în concentraţii ridicate mai ales, toxic, ozonul se găseşte în partea inferioară a troposferei (aproape de sol). El se formează, pe de-o parte pe cale naturală, fiind însă produs în troposferă şi prin reacţiile fotochimice din emisiile rezultate din traficul rutier.

 Observaţie:

Deasupra aglomerărilor urbane cu o densitate mare a emisiilor de oxizi de azot – noxe, monoxid de carbon CO şi legături organice efemere, pot avea loc, în condiţii de soare puternic (presiune ridicată, vara), tot mai des, poluări grave cu ozon (smog de vară).

Stratul de ozon: Ozonul, aflat în apropierea suprafeţei pământului, intensifică efectul de seră şi afectează – atunci când se transformă în de smog de vară – sănătatea oamenilor, nu trebuie confundat cu ozonul care se regăseşte în stratosferă, şi care joacă acolo un rol important pentru menţinerea vieţii pe Pământ.  Ca strat, ozonul creează un scut împotriva radiaţiilor UV emise de soare.

[Autoare: Dipl.Biol. Marietta Enss, Redactare: Ragnar Müller]

[începutul paginii]

Teme:   Drepturile omului  I  Personalităţi  I  Democraţie  I  Partide  I  Europa  I  Globalizare  I  Naţiunile Unite  I  Durabilitate

Metode:    Didactică politică    II    Educaţie pentru pace    II    Metode