|
| |
|
"O agricultură
durabilă este ecologică, viabilă din punct de vedere
economic, responsabilă din punct de vedere social, protejează
resursele şi serveşte ca bază pentru generaţiile
viitoare." [P. Allen ş.a.] |
|
Cum pot acţiona în mod durabil? - Exemplu:
Agricultură durabilă
Fireşte că în primul rând agricultorii sunt cei care au un cuvânt
greu de spus pe calea spre o agricultură durabilă. Cu toţii
putem însă contribui la acest scop,
 |
cumpărând
produse care provin din agricultura durabilă;
|
|
cumpărând
produse regionale care nu au parcurs un drum prea lung până în
magazine;
|
|
având grijă ca
în cadrul propriei noastre "agriculturi", cea din grădinile
noastre,
|
|
să îngrăşăm
pământul cu reziduuri naturale; |
|
să fertilizăm
pământul cu precauţie sau chiar deloc; |
|
să nu folosim
pesticide (mijloace de combatere a dăunătorilor) şi erbicide
(mijloace de stârpire a buruienilor); |
|
să plantăm,
în grădina noastră, plante locale. |
|
Imaginea unei agriculturi durabile
În textul de mai
jos sunt amintite cele patru principii care definesc durabilitatea, menite
să contureze o imagine a durabilităţii în politica agrară.
Dezvoltarea durabilă se manifestă prin faptul că
"1. resursele regenerabile nu sunt folosite decât în funcţie de
rata lor de regenerare;
2. sursele epuizabile de materii prime nu sunt folosite de către om decât
atâta vreme cât ele pot fi înlocuite, atât din punct de vedere
material, cât şi funcţional, cu resurse regenerabile, garantând
totodată o productivitate mai mare;
3. afectarea mediului ambiant nu depăşeşte capacitatea
naturală de regenerare a factorilor principali de mediu - aerul,
solul şi apa;
4. trebuie menţinută o echivalenţă temporară între
momentul intervenţiei şi timpul de desfăşurare a
proceselor în natură.
Această perspectivă puternic ecologică a conceptului de
durabilitate a fost condiţionată de faptul că discuţia
din jurul durabilităţii a fost marcată încă de la început
de aspecte privind modernizarea ecologică şi instituirea unei
noi politici inovatoare a mediului. |
|
"O agricultură durabilă...
|
... lucrează
cu metode şi proceduri care maximizează productivitatea solului,
totodată minimalizând efectele nocive asupra solului, apei, aerului
şi diversităţii speciilor precum şi asupra ţăranilor
şi consumatorilor; |
|
... aduce în
centrul atenţiei metode şi proceduri menite să prezerve
resursele; |
|
... îşi
propune să folosească cât mai puţine mijloace de producţie
bazate pe resurse neregenerabile sau pe petrol, încercând să le elimine
pe termen lung. Acestea urmează a fi înlocuite cu resurse regenerabile; |
|
... aplică
metode şi proceduri aclimatizate cu locul de utilizare; |
|
... îi
implică pe ţărani, cunoştinţele şi capacităţile
acestora; este participatoare." |
[din: Deutscher Bundestag
(ed.),
Schlussbericht der Enquete-Kommission "Globalisierung der Weltwirtschaft",
p.
338,
versiune online]
|
|
Această situaţie nu
trebuie să ne facă să credem că şi funcţiile
economice şi sociale vor fi tratate în acelaşi fel. Aceşti
factori sunt condiţionaţi de anumite reguli de joc în ceea ce priveşte
distribuţia corectă inter- şi intra-generaţii a resurselor
materiale şi nemateriale. Componenta economică este, poate, până
la urmă mai importantă, având o importanţă crucială în
dezvoltarea durabilă, pentru că interesele economice trebuie
gestionate şi reglementate într-un mod cu totul special. Câştigurile
realizate astăzi cu preţul degradării ecologice sau a exploatării
sociale nu mai pot fi tolerate într-un sistem economic ce se înclină în
faţa durabilităţii.
Extrapolând toate aceste principii asupra politicii agrare, vom vedea (...), [că]
o politică agrară durabilă [trebuie] organizată astfel încât
să facă posibilă o agricultură
1. caracterizată din punct de vedere economic prin acţiuni
comerciale de succes, care se descurcă fără subvenţiile de
la stat, devenind astfel concurenţială. Persoanele angajate în
domeniul agricol nu vor câştiga doar de pe urma producerii unor alimente sănătoase
şi a comercializării şi prelucrării preponderent regionale,
ci, în sensul unei agriculturi multifuncţionale, şi de pe urma câştigării
altor surse de venit din sectorul turistic, prin cultivarea unor materii prime
regenerabile sau prin producerea de energie din masă biologică. La
toate acestea se vor adăuga şi alte surse de câştig, prin
onorarea de către stat a unor prime pentru protecţia mediului şi
a rezervaţiilor naturale;
2. caracterizată din punct de vedere ecologic de faptul că
manipulează resursele naturale sol, aer şi apă astfel încât
acestea sunt protejate faţă de influenţele negative de durată.
Concret, asta înseamnă că îngrăşămintele şi
substanţele care protejează plantele trebuie să fie folosite în
mod economic şi cu multă grijă, astfel încât pământul
şi apele aflate în apropierea suprafeţelor cultivate să nu fie
afectate. Culturile trebuie să permită prezervarea unui mediu
caracterizat prin diversitatea speciilor, urmând să încurajeze şi
potenţialul genetic al plantelor de cultură sau al raselor de animale
de casă mai vechi;
3. caracterizată din punct de vedere social de asigurarea locurilor
de muncă în mediul rural (...);
 |
4. caracterizată din punct de vedere etic de protecţia
animalelor, astfel încât animalele de producţie să fie tratate
în mod corespunzător şi să nu fie chinuite inutil;
5. care ridică protecţia consumatorilor la rangul unei noi
paradigme politice. Un compromis istoric a fost făcut în agricultură
după cel de-al Doilea Război Mondial în sistemul de producţie
fordist, care furniza, în schimbul securităţii veniturilor,
resurse alimentare suficiente pentru spaţiile de aglomerare urbană
şi pentru cei angajaţi în sectorul industrial. Odată cu
transformarea structurii sociale, acest compromis a început să fie
periclitat. Scepticismul din ce în ce mai mare faţă de subvenţionarea
permanentă a anumitor produse, indiferent de calitatea acestora şi
efectul pe care ele le avea producerea lor asupra terţilor, se justifică
prin dezvoltarea unor noi clase sociale, cu pretenţii ridicate faţă
de produsele alimentare. |
Produsele cele mai cerute
sunt alimentele sănătoase, cu coeficient nutriţional ridicat
şi care iau în considerare principiile stipulate de protecţia
mediului şi a animalelor. Consumatorii au început să se informeze
asupra provenienţei bunurilor cumpărate, iar companiile producătoare
de produse alimentare ajută la transformarea unei culturi a neîncrederii
într-una a încrederii. Cetăţeanul matur politic este chemat să
susţină, prin felul în care cumpără, o politică agrară
durabilă, spărgând cercul vicios al concurenţei preţurilor
din comerţul cu amănuntul."
[din: Holger Meyer/Wilfried Gaum, 10 Jahre nach Rio – Wie nachhaltig ist die
Agrarpolitik?; în: Aus Politik und Zeitgeschichte 31-32/2002, p. 28-29,
versiunea online]
Culturile biodinamice
 |
Peste tot în lume,
tot mai mulţi agricultori îşi cultivă produsele în mod "biodinamic"
sau "organic". Dar ce înseamnă toate acestea? În primul rând
înseamnă că sunt folosite tehnici care nu fac uz de substanţele
şi tehnologiile chimice şi genetice ale industriei agricole,
concentrându-şi activitatea pe principiile ecologice.
Fără a se face răspunzători de "efectele secundare"
nocive, ei îşi cresc astfel veniturile, ţinând sub control dăunătorii
şi păstrând fertilitatea solului. Un fapt important în acest
este că agricultorii au renunţat la monoculturile întinse (vezi foto),
aşa cum au apărut ele în multe locuri în decursul colonizării. |
"Ei cultivă o mare diversitate de fructe după principiul rotaţiei,
astfel încât insectele, atrase de câte o anumită specie, să dispară
când sunt plantate altele. Ştiţi că nu este bine să
exterminăm toţi dăunătorii, pentru că astfel am elimina
şi duşmanii lor naturali, care ţin în viaţă un
ecosistem sănătos. În loc de a se folosi de îngrăsăminte
artificiale, aceşti ţărani îşi fertilizează culturile
cu îngrăşăminte lichide şi reziduuri de plante, dând înapoi
pământului materiile organice, care se întorc astfel în circuitul
biologic."
[din: Fritjof Capra, Verborgene
Zusammenhänge. Vernetzt denken und handeln - în Wirtschaft, Politik,
Wissenschaft und Gesellschaft, Bern ş.a. 2002, p. 248]
Culturile biodinamice sunt durabile, pentru că se află pe aceeaşi
linie cu principiile ecologice. Ele ţin cont de întregul sistem
ecologic, care este extrem de complex şi în care şi de pe urma căruia
trăieşte, adaptându-se la ciclurile naturale. Această metodă
holistică este o componentă centrală a oricărei proceduri
care se doreşte durabilă.
"Ţăranii care se ocupă cu o agricultură biologică
ştiu că un sol fertil este un sol viu, care conţine pe fiecare
centimentru cub miliarde de organisme vii - un ecosistem complex aşadar,
în care substanţele vitale se mişcă în cicluri de la plante
spre animale, transformându-se apoi în îngrăşăminte şi de
acolo în bacterii de sol, şi ajungând mai apoi din nou în plante.
Energia solară este combustibilul natural care face să funcţioneze
aceste cicluri ecologice."
[din: Fritjof Capra, Verborgene
Zusammenhänge. Vernetzt denken und handeln - în Wirtschaft, Politik,
Wissenschaft und Gesellschaft, Bern ş.a. 2002, p. 248-249]
|
Ca laitmotiv
al agriculturii durabile am putea formula următoarele:
Să învăţăm de la natură în loc să ne
dorim să o stăpânim şi să o manipulăm! |
Deseori s-a spus că printr-o
astfel de metodă de producţie durabilă nu se poate acoperi
necesarul alimentar al populaţiei mondiale, aflate într-un proces de creştere
extrem de rapid. Totuşi, având în vedere rezultatele experienţelor
şi cercetărilor conduse în ultimii ani, acest argument s-a dovedit a
nu fi valabil. Fritjof Capra rezumă câteva rezultate interesante obţinute
la o conferinţă internaţională privind agricultura durabilă,
care a avut loc în 1999 la Bellagio, în Italia:
La Bellagio, oamenii de ştiinţă au raportat "că o serie
de proiecte experimentale de mare întindere, efectuate pe tot cuprinsul lumii,
în cadrul cărora s-au utilizat tehnici agro-ecologice - alternanţa
fructelor, 'intercropping' (cultivarea altor plante în paralel), folosirea
muicilor şi a compostului, construirea de terase, de circuite de apă
etc. - au dat rezultate spectaculoase, în mare parte în zonele lipsite de alte
resurse, despre care se credea că nu pot produce cantităţi
excedentare de hrană.
De exemplu, unele dintre aceste proiecte agro-ecologice, la care au participat
aprox. 730 000 de gospodării ţărăneşti de pe întreg
continentul african, au condus la profituri crescute cu între 50 şi 100 de
procente, în tot acest timp fiind înregistrată o scădere a
costurilor de producţie, veniturile acestor gospodării crescând în
mod considerabil - uneori chiar de până la zece ori. S-a văzut astfel
mereu că agricultura biodinamică nu creşte doar producţia,
oferind o paletă largă de beneficii ecologice, ci ajută în mod
clar şi ţăranii producători."
[din: Fritjof Capra, Verborgene
Zusammenhänge. Vernetzt denken und handeln - în Wirtschaft, Politik,
Wissenschaft und Gesellschaft, Bern ş.a. 2002, p. 250]
Raportul complet este oferit spre descărcare în variantă pdf [750
kb] în mai multe locuri de pe internet, printre altele şi pe următoarea
pagină:
http://www.rodaleinstitute.org/international/conference/bellagio.pdf
|
"Cine cumpără
produse realizate în mod fair îşi asumă o răspundere globală,
cine cumpără alimente provenite din agricultura biologică, ne
protejează atât pe noi, cât şi mediul înconjurător, cine
pune preţ pe calitatea regională şi investeşte în mărfuri
locale, se îngrijeşte pentru relaxarea tranzitului de mărfuri,
asigură locuri de muncă şi creşterea economică în
zonele rurale."
[din: umwelt & bildung 03/2004, p. 9] |
[Autor: Ragnar Müller]
[începutul paginii]
|
