|
| |
|
"30-40 la sută
din toate problemele de mediu au la bază, în mod direct sau
indirect, modelele de consum predominante."
[din:
Umweltbundesamt (ed.), Nachhaltige Konsummuster und postmaterielle
Lebensstile, Berlin 1997, p. 1] |
|
Cum pot acţiona în mod durabil? - Exemplu:
Consum durabil
"Principiul durabilităţii
desemnează angrenajul celor trei dimensiuni - ecologia, economia şi
sfera socială ... În combinaţie cu comportamentul consumatorilor,
dimensiunea ecologică a durabilităţii devine cea mai importantă.
Dezvoltarea economică şi bunăstarea socială nu mai sunt, pe
termen lung, posibile, decât într-un cadru bine stabilit, care ridică
natura la rangul de element vital. În altă ordine de idei, şi
aspectele economice şi sociale au rolul lor în încercarea de a face 'fezabilă'
ecologia: producţia şi consumul ecologic sunt elemente care nu pot fi
realizate decât dacă consumatorul şi le poate permite ... şi dacă
atât consumul, cât şi producţia se realizează sub auspicii
sociale acceptabile."
[din: Deutscher Bundestag (ed.), Schlussbericht der Enquete-Kommission "Globalisierung
der Weltwirtschaft, p. 381 obs. 119,
versiunea online]
Modelele nedurabile de consum şi producţie constituie o cauză
deosebit de importantă a problemelor de mediu de la toate nivelele - de la
nivelul local şi până la cel global. De aceea, şi Agenda 21,
despre care este vorba în cursul, se preocupă în mod intensiv cu subiectul "schimbarea
obiceiurilor consumatorilor".
În plus, subiectul "consum durabil" - la fel ca şi subiectul
"durabilitate" în general - se află într-o strânsă legătură
cu alte subiecte precum dreptatea (la nivel global), distribuţia sau
globalizarea, lucruri pe care le discutăm mai pe larg într-un alt loc (spre
complexul tematic "Globalizare").
|
"Mai ales în aşa numitele
ţări industrializate bogate predomină de regulă obiceiuri,
marcate de consum exagerat şi ignorarea resurselor disponibile. În timp ce
în anumite părţi ale lumii se consumă într-un mod de-a dreptul
risipitor, există zone mai sărace ale populaţiei (lumii) în care
oamenii nu îşi pot satisface nici măcar nevoile de bază. Din
acest motiv, o schimbare a modelelor de consum şi producţie presupun
elaborarea unei strategii care să ţină seama de dezechilibrul
constatat mai sus (...).
Câmp de
activitate interdisciplinar
Consumul durabil este ... un câmp de activitate extrem de stratificat
şi interdisciplinar. Schimbarea comportamentului consumatorilor este
un proces la care participă un număr mare de grupări
sociale. În afară de gospodăriile particulare, cea mai mare
grupă de consumatori, mai există şi autorităţile,
economia, instituţiile educaţionale, ONG-urile, precum şi
multe alte grupări. De aceea, autorităţile trebuie să
creeze condiţii-cadru potrivite, în schimb procesul în sine trebuie
să fie derulat în primul rând prin iniţiativa şi
angajamentul diferiţilor consumatori.
Schimbarea obiceiurilor consumatorilor
O schimbare a obiceiurilor consumatorilor presupune în primul rând o
transformare fundamentală a valorilor şi a stilului de viaţă.
Schimbarea felului de a gândi şi de a acţiona a consumatorilor
nu poate fi însă impusă de mâna autorităţilor. |
|
"Nu există
... un singur principiu valabil pentru consumul de viitor.
Particularitatea deciziilor consumatorilor este un element constitutiv
al societăţii moderne, democratice şi pluraliste, care
nu este pus sub semnul întrebării de către scenariile care
prevăd noi stiluri de viaţă durabile. În tot cazul,
deciziile consumatorilor sunt şi vor fi mereu influenţate
puternic de condiţiile-cadru. Printre acestea se numără
deciziile politice, preţurile, tehnologiile disponibile,
veniturile şi distribuţia lor, normele sociale şi
principiile după care se ghidează diversele grupuri
existente în societatea precum şi, nu în ultimul rând, influenţa
exercitată de publicitate şi marketing."
[din: Joachim H.
Spangenberg/Sylvia Lorek, Sozio-ökonomische Aspekte
nachhaltigkeits-orientierten Konsumwandels; în: Aus Politik und
Zeitgeschichte 24/2001, p. 23,
versiune online] |
|
Apariţia unor cutume noi şi durabile
în comportamentul consumatorilor necesită din acest motiv o campanie
extrem de cuprinzătoare de informare şi consultare ... În ceea ce îl
priveşte pe consumator, produsele şi căile de transport trebuie să
devină mai transparente, preţul 'adevărului ecologic' trebuie
pronunţat în mod clar, iar alternativele ce au rolul să protejeze
mediul ambiant trebuie dezvăluite cât mai curând.
Domenii de activitate ale consumului durabil
De-abia într-o a doua etapă apare întrebarea care sunt măsurile
concrete prin intermediul cărora se poate implementa un comportament
durabil în ceea ce priveşte consumul. Domeniilor de activitate de mai jos ...
le-a fost atribuit un rol deosebit de important:
> Evitarea
acumulării de deşeuri
 | promovarea reciclării la nivelul
producătorilor şi consumatorilor |
| folosirea sistemelor refolosibile
şi reîncărcabile |
| evitarea produselor complicate pentru
împachetat |
| facilitarea importurilor de produse
ecologice |
| sortarea gunoiului menajer / preluarea
şi sortarea gunoiului în mod diferenţiat |
| achiziţionarea produselor cu
durată lungă |
> Consumul de energie şi apă
| răspândirea ... tehnologiilor
ecologice |
| promovarea cercetării şi
dezvoltării în domeniul energiei ecologice |
| folosirea (sporită) a energiilor
regenerabile |
| diminuarea consumului de apă |
| folosirea sporită a aparaturii
care economiseşte consumul de energie, respectiv de apă |
> Mobilitate
| trecerea la mijloace de transport cu
un consum redus de energie |
| trecerea la transportul în comun |
> Alimentaţie
> Refolosirea obiectelor
| oferirea produselor folosite spre
refolosire |
| achiziţionarea produselor cu
etichetă ecologică |
| luarea în considerare a ofertelor de
închiriere-, second hand şi de schimb ('mai bine
împrumutăm decât să ne cumpărăm', reţele de
schimb) |
| folosirea comună a bunurilor de
consum cu trai îndelungat ('Car Sharing')" |
|
|
"A trăi
durabil înseamnă a trăi bine, sănătos, în
parteneriat şi în mod tolerant, a recunoaşte valoarea
lucrurilor, a le savura şi s consuma cu plăcere. Mai înseamnă
şi a pune preţ pe calitate, a nu alerga după fiecare
tendinţă a modei, fără a le neglija însă pe
toate - toate acestea ţin de calitatea vieţii. A consuma în
mod durabil înseamnă a-şi aminti că 'mai binele' este
duşmanul 'binelui', nu 'mai ieftin'; înseamnă a-şi
aminti că comunitatea şi individualismul sunt părţi
ale aceluiaşi întreg, la fel ca şi parteneriatul şi
autonomia. Stilul de viaţă durabil este arta de a şti să
ne comportăm corect în structurile false. De aceea este nevoie
de amândouă: de politica de la vârf şi de acţiunile
noastre de la bază. Doar acţionând împreună se pot
mai apoi naşte structuri durabile economice, de producţie
şi de consum."
[din: Joachim H.
Spangenberg/Sylvia Lorek, Sozio-ökonomische Aspekte
nachhaltigkeits-orientierten Konsumwandels; în: Aus Politik und
Zeitgeschichte 24/2001, p. 29,
versiune online] |
|
Principiile
"Strategiei mai bine-altfel-mai puţin" propuse de
Institutul din
Wuppertal pentru Climă, Mediu şi Energie:
1. să trăim mai bine în loc de să avem mai multe
2. oraşul ca spaţiu vital
3. răbdarea şi timpul
4. regenerarea solului şi a agriculturii
5. de la mormanele de gunoi la reciclare
6. o infrastructură capabilă să înveţe
7. o economie de piaţă ecologică
8. civilizarea conflictelor
9. dreptatea şi vecinătatea globală
10. aspectele unei şcoli de viitor
[Institutul
din Wuppertal pe internet] |
|
[din: Bundesministerium für Umwelt, Naturschutz und Reaktorsicherheit
(ed.),
Umweltpolitik. Lokale Agenda 21 und nachhaltige Entwicklung in deutschen
Kommunen, 10 Jahre nach Rio: Bilanz und Perspektiven, Berlin 2002, p. 127-129]
Strategia eficienţei şi suficienţei
Pentru a deschide calea spre o societate (mondială) durabilă, trebuie
să fie stabilite anumite principii, aşa cum sunt cele enumerate mai
sus, elaborate de renumitul
Wuppertal Institut.
Pentru a pune în practică aceste principii este nevoie de mult curaj
şi de multă creativitate. În acest sens vom discuta aici despre două
strategii care vin să se completeze una pe cealaltă, după cum
explică şi Ulrich Grober în fragmentul de mai jos:
"Strategia eficienţei are ca scop reducerea drastică a
consumului printr-o redirecţionare a progresului tehnic. În centru se află
creşterea productivităţii resurselor la puterea a 4-a, iar pe
termen lung, chiar la puterea a 10-a. O reducere a consumului de resurse
naturale la o zecime este, fireşte, o provocare colosală pentru
oamenii creativi şi întreprinzători, fiind considerată 'o nouă
revoluţie tehnologică, cam de aceleaşi proporţii cu Revoluţia
Industrială'
(Ernst Ulrich von Weizsäcker). Acest proiect îndrăzneţ este totuşi,
în comparaţie cu altele, mai puţin controversat, în multe domenii el
făcând chiar subiectul consensului.
Strategia eficienţei nu constituie însă decât un nivel al trecerii
la o dezvoltare durabilă. Acest nivel trebuie completat şi susţinut
de o altă dimensiune, numită de autorii ... de la Institutul din Wuppertal
Strategia suficienţei. De abia aici este vorba despre ... necesităţi
şi stiluri de viaţă, despre o redefinire a calităţii
vieţii. Asta nu înseamnă însă sfârşitul unui trai bun.
Cheia este conceptul 'noilor modele de bunăstare'.
'O jumătate din cât aţi avut, în schimb de două ori mai bun':
acest moto sonor al întreprinzătorului ecologist din München, Karl Ludwig Schweisfurth,
descrie perfect situaţia. Ceea ce el recomandă în ceea ce priveşte
consumul de alimente, poate fi aplicat şi asupra altor domenii de zi cu zi.
Civilizaţia adeptă a principiului suficienţei se orientează
după 'măsura corectă' şi după atingerea unui echilibru
, între bunăstarea
asigurată de bunurile de consum, cea temporală şi cea spaţială.
De ce avem de fapt nevoie, este întrebarea care se impune aici. Şi frumuseţea
este un bun care ne ţine în viaţă. Ni se recomandă să
ne concentrăm asupra optimumului, adică asupra lucrurilor mai bune,
asupra calităţii, asupra durabilităţii, în loc să ne
orientăm după valorile maximale. (...) Este astfel promovată o
cultură a auto-limitării şi eleganţa simplităţii -
preluând astfel ideile mai vechi susţinute de filosofia artei de a trăi
(...).
Pe baza ideii de durabilitate s-a născut şi crescut o mişcare, o
'subcultură ecologică la nivel mondial'
(Wolfgang Sachs) care a dezvoltat definiţii, perspective şi propuneri
reformatoare similare. Este vorba de o mişcare care cuprinde mici iniţiative
şi întreprinderi, părţi din administraţiile publice şi
instituţiile ştiinţifice, şi care a clădit pe baza a
nenumărate experimente un capital de cunoştinţe şi competenţe
care constituie fundamentul schimbărilor atât de necesare."
[din: Ulrich Grober, Die Idee der Nachhaltigkeit als zivilisatorischer Entwurf;
în: Aus Politik und Zeitgeschichte 24/2001, p. 5,
versiune online]
|
"De abia atunci când
un produs va aduna puncte la toate nivelele, adică atunci când va fi
produs şi cumpărat în mod corect, respectând şi protejând
natura, animalele şi diversitatea lor, fără să parcurgă
distanţe lungi la transport şi fiind ambalat astfel încât să
nu producă prea mult gunoi, de abia atunci va fi şi durabil."
[din: Willi Linder, Nachdenkwochen:
în: umwelt & bildung 03/2004, p.
8] |
[Autor: Ragnar Müller]
[începutul paginii]
|
