|
| |
"Putem oare avea încredere
că vor exista suficienţi oameni care să reuşească să
salveze lumea modernă suficient de repede? Această întrebare apare
frecvent, iar răspunsurile pot fi amăgitoare. Un 'da' poate duce la
egoism, un 'nu', la disperare. Este necesar să evităm aceste probleme
şi să ne apucăm de treabă."
[Fritz Schumacher, eco-filosof şi precursor al mişcării
ecologiste, autorul volumului apărut în 1975, "Small is Beautiful"]
Cursurile pe scurt
Cursul 1: Ce înseamnă durabilitate?
Cursul 2:
Cum pot acţiona în mod durabil?
Cursul 3:
Cum funcţionează o Agenda 21 Locală?
Cursul 4:
Cum putem proteja clima?
Cursul 5:
Ce probleme există pe calea spre o dezvoltare
durabilă?
Cursul 1: Ce înseamnă durabilitate?
Nava spaţială
Pământ
"Haideţi să ne închipuim că Pământul este o uriaşă
navă spaţială. Această navă călătoreşte,
cu oameni la bord, prin spaţiu. Toate legăturile cu planeta-mamă
au fost întrerupte. Nu mai există loc de întoarcere. Pasagerii
trebuie să se descurce cu proviziile de hrană, apă, oxigen
şi energie pe care le mai au.
Cu cât creşte mai mult numărul oamenilor de la bord, pe atât
de mult scad şi proviziile. Totodată, cantităţile de
gunoi şi de reziduuri cresc. Viaţa devine din ce în ce mai
grea, aerul de respirat devine din ce în ce mai puţin.
Câţiva locuitori de pe navă intră în panică. Încep
să facă profeţii despre moartea care se apropie cu
repeziciune, ei vorbesc despre moarte prin sufocare, prin însetare, înfometare
sau îngheţ. Alţii exploatează tot ce a mai rămas din
rezervele pe ducă, ignorând avertismentul de a umbla cu măsură
cu ele. Ei cred că cineva va găsi până la urmă o soluţie
care să îi salveze pe toţi."
[din: Hans-Georg Herrnleben/Jochen Henrich, Thema im Unterricht 7/1997:
Umweltfragen, Bundeszentrale für politische Bildung Bonn] |
|
"Pentru ...
a citi textul despre 'Nava spaţială Pământ', nu v-a
trebuit mai mult de un minut.
(...) Într-un minut ...
 |
... emisiile de
dioxid de carbon se ridică la peste 38.000 de tone. |
|
... oamenii
distrug 3,5 kilometri pătraţi de pădure. |
|
... producem cu
toţii peste 15.000 de tone de gunoi. |
|
... intră
în circulaţie încă 90 de maşini noi, care poluează
şi ele mediul. |
|
... sunt
inundate sau alunecă 60.000 de tone de pământ. |
|
... populaţia
planetei creşte cu 165 de oameni. |
|
... se pierde
aproape un kilometru pătrat de suprafaţă naturală
prin construcţii sau etanşare. |
|
... mor cca.
40 de oameni de foame." |
[din: Hans-Georg
Herrnleben/Jochen Henrich, Thema im Unterricht 7/1997: Umweltfragen,
Bundeszentrale für politische Bildung Bonn] |
|
Conceptul "dezvoltare
durabilă" (sustainable development)
Dacă avem de gând să luăm în serios conceptul de durabilitate,
atunci vom vedea că trebuie să avem în vedere schimbări drastice
în mai toate domeniile vieţii. Nu doar obiceiurile consumatorilor trebuie
schimbate, lucru care este, cu siguranţă, destul de greu în sine, ci,
mai mult, trebuie schimbată concepţia oamenilor despre economie,
societate şi politică, aşa cum rezultă şi din textul de
mai jos:
"De la
Conferinţa privind mediul şi dezvoltarea, organizată de Naţiunile
Unite la Rio de
Janeiro în vara lui 1992, conceptul de „Sustainable Development“ ... a
devenit un concept extrem de important în politica de pe tot cuprinsul
lumii. (…) Această evoluţie poate fi înţeleasă ca o
speranţă pentru politica mediului, pentru că o considerare
integrantă a problemelor economice şi sociale face vizibil
contextul mai larg în care trebuie să transpară aceste probleme
ale mediului, dacă dorim să le găsim o soluţionare
potrivită şi acceptabilă din punct de vedere social. (…)
Cele mai necesare sunt schimbările de la nivel economic, social
şi politic.
În ceea ce priveşte domeniul economic, trebuie introduse noi
forme de administrare, care să ţină mai mult cont de
factorul natură ca factor de producţie, poate chiar şi la
calcularea preţurilor finale. Aici nu va apărea însă doar
întrebarea cum se poate transpune acest lucru în cazurile singulare -
prin reglementări politico-administrative şi/sau economice -,
vor apărea însă şi dispute referitoare la cât de mare
poate fi capacitatea de aclimatizare a economiei pe o piaţă
globală care operează decentralizat, dacă nu se stabilesc
la nivel internaţional paşii pe calea unei dezvoltări
durabile - aceşti paşi putând fi chiar nerealizabili.
În domeniul social se impun revendicări cu totul noi în ceea
ce priveşte principiul şi practica echităţii în
distribuţie - iar acest lucru, din trei motive: ţinând cont de
faptul că acest concept de dezvoltare durabilă provine din
discursul de politică a dezvoltării, este afectată în
primul rând distribuţia şanselor de dezvoltare în cadrul
complexului problematic nord-sud. În al doilea rând este vorba despre cât
de bine va fi tolerată în cadrul societăţii o modernizare
ecologică, care nu va aduce cu sine doar noi şanse, ci şi
cu multe noi probleme. Cum se poate garanta faptul că posibilităţile
de viaţă, de lucru şi de consum vor fi distribuite cât de
cât corect?
Celor două probleme de mai sus li se mai adaugă una, şi
anume "echitatea distributivă inter-generativă".
Interesele generaţiilor viitoare trebuie avute în vedere în cadrul
distribuţiei de astăzi a şanselor, ceea ce înseamnă că
societatea trebuie să ţină cont de faptul că prezentul
nu este altceva decât trecutul viitorului nostru, asupra ale cărui
şanse decidem acum.
Această problemă extrem de importantă vizează
disponibilitatea societăţii, a economiei şi a fiecăruia
dintre noi, de a accepta aceste schimbări în comportamentul nostru
de producţie şi consum, ba chiar şi în stilul nostru de
viaţă. Cele mai importante schimbări trebuie să se
petreacă însă în domeniul politic:
Încă de la formularea obiectivelor pentru o dezvoltare durabilă,
sistemul politic actual, programat pe termen scurt, în funcţie de
succesul repurtat la alegeri şi orientat în vederea creşterea
nivelului de trai din simplul motiv pentru a-şi asigura puterea, este
în mod cert suprasolicitat. Transpunerea acestor obiective dovedeşte
necesitatea sporită de schimbare a politicului, pentru că noile
orientări valorice şi stilurile de viaţă emergente nu
pot fi reglementate nici la nivel politic, nici la nivel administrativ, el
neputând fi proliferate decât la nivel comunicativ. De aceea, în
dezbaterea privind implementarea conceptului de "dezvoltare durabilă"
s-a ajuns la un consens asupra faptului că o participare sporită
a cetăţenilor ... constituie premisa necesară pentru
succesul acestei idei. (...)
Asta înseamnă că, atât în ceea ce priveşte formularea
obiectivelor, cât şi transpunerea acestora, este nevoie de o cu
totul nouă "cultură a dialogului", care presupune
disponibilitatea responsabililor de la nivelul politicii şi societăţii,
de a elabora ţelurile, precum şi paşii întru implementare,
la comun cu persoane, grupări şi asociaţii angajate.
(...)
Politica durabilităţii ne cere tuturor să ne gândim fără
egoism ce am putea realiza dacă interesele noastre personale ar
coincide întru totul cu interesele comunităţii. Ideea durabilităţii
ne conduce astfel, într-un salt calitativ, spre participare civilă
şi, până la urmă, la o modernizare a democraţiei.
Pentru că aici nu mai este vorba numai de participarea la acţiuni
iniţiate la nivel politic sau administrativ, ci de o participare conştientă,
responsabilă, de o "consfătuire asupra problemelor comune"
(Aristotel), asupra misiunii de organizare a politicii.
Asta înseamnă că actorii socio-politici trebuie să îşi
asume o responsabilitate deosebită în ceea ce priveşte
impunerea politică a durabilităţii, fapt care atrage după
sine consecinţe structurale, instituţionale şi financiare."
[din: Horst Zilleßen, Von der Umweltpolitik zur Politik der Nachhaltigkeit.
Das Konzept der nachhaltigen Entwicklung als Modernisierungsansatz; în: Aus
Politik und Zeitgeschichte 50/1998, p. 3-5 şi 8] |
|
Durabilitatea
este simplă şi complicată totodată. Pe de o parte,
la nivel intuitiv, înţelegem despre ce este vorba: "Să
nu tăiem vaca, dacă vrem să mai avem şi mâine
lapte," cum zice proverbul. Pe de altă parte, ne e greu să
ne închipuim o societate cu adevărat durabilă. Pentru că
practic, totul ar trebuie să se schimbe, şi nu în ultimul rând,
noi înşine.
"Multe lucruri depind de reuşita impunerii acestui concept
şi de dezvoltarea acestuia, adică de aducerea în joc a întregului
său spectru şi al întregului său potenţial.
Durabilitatea este mult mai mult decât un simplu simplu proiect
tehnocrat de administrare inteligentă a resurselor, mult mai mult
decât un simplu termen din resortul Club
of Rome, al Băncii Mondiale sau al ONU. Această idee va
primi noi impulsuri odată ce va fi înţeleasă ca un nou
proiect civilizator, un proiect nou care este însă adânc înrădăcinat
în tradiţiile şi în conştiinţa noastră umană.
Tradiţia şi inovaţia nu mai trebuie să se afle pe
poli opuşi. Un rezervor comun de valori, idei şi vise înseamnă
pentru noi o resursă culturală importantă."
[din: Ulrich Grober, Die Idee der Nachhaltigkeit als zivilisatorischer
Entwurf; în: Aus Politik und Zeitgeschichte 24/2001, p. 3,
versiune online] |
|
Cea mai des
folosită d a "dezvoltării
durabile" este cea dată de Lester Brown, fondatorul Worldwatch Institute.
Această definiţie a fost preluată în raportul
intitulat "Our Common Future - Viitorul nostru comun" al
Comisiei Brundtland:
"Sustainable development is development that meets the needs of the
present without compromising the ability of future generations to meet
their own needs."
[World Commission on Environment and Development (WCED), Our Common
Future, Oxford 1987, p. 43]
|
|
Această
definiţie a "dezvoltării durabile" a fost, într-adevăr,
acceptată la toate nivelurile dar nu ne spune prea multe.
Renumitul om de ştiinţă Fritjof Capra a propus astfel
următoarea operaţionalizare:
"Cheia pentru o definiţie funcţională a
durabilităţii ecologice este înţelegerea faptului că
nu trebuie să constituim de la zero comunităţi umane
durabile, ci că le putem croi după modelul ecosistemelor din
natură, care sunt, în fond, comunităţi durabile de
plante, animale şi microorganisme.
După cum am văzut, cea mai importantă calitate a Pământului
rezidă în capacitatea sa de a menţine viaţa. De aceea,
o comunitate umană durabilă trebuie să fie constituită
astfel încât stilul ei de viaţă, precum şi
tehnologiile şi structurile ei comerciale, economice şi
fizice să menţină natura şi viaţa,
nu să le distrugă.
Comunităţile durabile îşi dezvoltă modelele de
viaţă în timp, într-o interacţiune permanentă cu
alte sisteme vii, umane şi non-umane. Durabilitatea nu presupune
ca lucrurile să nu se schimbe. Ea nu este un proces static, ci
unul dinamic, de evoluţie comună."
[din: Fritjof Capra, Verborgene
Zusammenhänge. Vernetzt denken und handeln - in Wirtschaft, Politik,
Wissenschaft und Gesellschaft, Bern ş.a. 2002, p. 298] |
|
"Dezbaterea
privind dezvoltarea durabilă, de viitor are ca scop atingerea
unui consens social privind noile scopuri de dezvoltare, altele decât
creşterea industrială, neglijarea principiilor naturale
şi fantaziile de fezabilitate tehnologică pe care se sprijină
modelul de civilizaţie occidentală. Această perspectivă
vizează elaborarea unui concept inovator, capabil să facă
faţă viitorului, de dezvoltare socială în sensul unei idei
regulatoare, la fel ca de ex. democraţia, libertatea,
dreptatea ş.a.m.d."
[din: Thomas Jäger/Michael Schwarz, Das sozial-ökologische
Innovationspotential einer nachhaltigen, zukunftsfähigen Entwicklung
auf betrieblicher und kommunaler Ebene; în: Aus Politik und
Zeitgeschichte 50/1998, Bonn, p. 23] |
|
"Educaţia
pentru o dezvoltare durabilă" nu reprezintă "doar
o extindere a educaţiei de mediu, care include, în plus, aspecte
sociale sau economice..., [trebuind] să fie şi un element
puternic de legătură între educaţia politică, învăţământul
global, educaţia de mediu sau educaţia sanitară."
[Willi Linder, Hohe Ansprüche; în: umwelt & bildung 3/2004, p. 3]
"Scopul acestui ... deceniu ONU ... este să aducem la un
numitor comun multitudinea de iniţiative, de la educaţia
politică şi până la educaţia de mediu, de la învăţământul
global şi până la educaţia pentru pace, subordonând
toate acestea domeniului mai larg al educaţiei pentru o
dezvoltare durabilă."
[Johannes Tschapka; citat după: ökolog Netzwerkzeitung 3/2004 "Nachhaltigkeit
leben (und) lernen"; în: umwelt & bildung 3/2004] |
|
[Autor: Ragnar Müller]
[începutul paginii]
|
