|



| |
Cursul 5: Democraţia în şcoli

Educaţia politică ca principiu şcolar |
În
timp ce în cursul v-am prezentat principiile didactice, iar în cursul
3 şi cursul 4
metodele şi instrumentele caracteristice pentru ora de educaţie
politică, în acest capitol vă vom da câteva exemple în
ceea ce priveşte felul în care democraţia nu poate fi doar
mijlocită în şcoli, ci chiar exersată. Educaţia
democratică nu are nici o valoare dacă îşi pierde această
dimensiune practică.
"Cultura şcolară şi educaţională trebuie să
faciliteze elevilor accesul spre însuşirea principiilor democratice,
prin înţelegerea şi practicarea în cadrul şcolar al
sensului politicii şi democraţiei, aceştia putând dezvolta
astfel o conştiinţă politică şi competenţe
democratice. Însuşirea principiilor democratice nu se poate sprijini
doar pe orele de curs, pe informaţii, analize şi argumente orale
(...). Educaţia politică nu este (...) doar o materie şi un
principiu didactic, el este întotdeauna şi un principiu şcolar."
[din: Peter Henkenborg, Politische Bildung als Schulprinzip:
Demokratie-Lernen im Schulalltag; în: Wolfgang Sander (ed.), Handbuch
politische Bildung, Bundeszentrale für politische Bildung Schriftenreihe
Band 476, Bonn 2005, p. 265-266]
|
|
Prăpastia dintre ceea ce pretindem că facem şi ceea ce facem
cu adevărat |
Cu toate că însemnătatea
practicării principiilor democratice în şcoli este incontestabilă
în ceea ce priveşte obiectivele educaţiei politice (vezi
cursul4), nu putem trece cu vederea faptul că există aici
unele deficite enorme:
"Prăpastia dintre ceea ce pretindem că este şi ceea ce
este cu adevărat educaţia democratică în realitatea şcolară
vizează mai ales ideea participării. Experienţa participării
este o condiţie fundamentală a educaţiei democratice prin
recunoaştere cognitivă. În cotidianul şcolar însă (...)
este preponderentă lipsa posibilităţilor de participare."
[din: Peter Henkenborg, Politische Bildung als Schulprinzip:
Demokratie-Lernen im Schulalltag; în: Wolfgang Sander (ed.), Handbuch
politische Bildung, Bundeszentrale für politische Bildung Schriftenreihe
vol. 476, Bonn 2005, p. 272] |
Critică:
Şcoala ca spaţiu lipsit de democraţie
Există însă
mereu şi voci critice la adresa posibilităţilor limitate de
participare şi a celorlalte deficite: "Unii critici ai
sistemului nostru educaţional gândesc că şcolile noastre
sunt un spaţiu în care democraţia lipseşte cu desăvârşire.
Ei susţin chiar că şcoala este vinovată pentru
formarea mentalităţii de adaptare şi pentru laşitatea
civilă de care dau dovadă cei mai mulţi din oamenii zilelor
noastre.
În şcoli se predă în speţă autoritar, profesorul
dictează şi controlează discuţiile. Profesorul
evaluează, dă note, exercitând astfel presiune asupra elevilor.
Conform acestei aserţiuni, şcoala este mai degrabă o
instituţie a societăţii concurenţiale
social-darviniste, decât un loc unde elevii pot să-şi cunoască
forţa personală şi morală sau puterea formelor de viaţă democratice."
Este important să se schimbe mentalitatea, iar şcoala să
fie mai deschisă ...
Ţinând cont de această viziune critică, următorul
text numeşte două mijloace, prin intermediul cărora şcoala
poate deveni (şi) un spaţiu al democraţiei:
"În primul rând trebuie să fim conştienţi de faptul că
şcoala nu este numai o 'instituţie în care se învaţă',
ci şi o structură socială, o micro-societate, un spaţiu
în care trăiesc copii şi adulţi, în care pot fi regăsite
aproape toate problemele care există şi în realitatea politică
şi socială.
A vedea şcoala ca pe un 'polis', în care sunt înţelese realităţile
sociale precum şi calităţile cetăţeneşti -
aceasta este prima condiţie de respectat pentru cei care doresc să
ia în serios democraţia şi etica civilă în şcoli (...).
În al doilea rând, există posibilitatea construirii unor punţi,
care să deschidă accesul şcolilor către realitatea
socială. Şcolile se pot implica, astfel, în proiecte educaţionale,
în activitatea serviciilor sociale, a iniţiativelor locale, 'făcând
practică' şi depăşind astfel în mod conştient
spaţiul şcolar, prin participarea politică obişnuindu-se
cu caracterul 'serios' al consecinţelor sociale ale celor
învăţate."
[ambele citate din: Andreas Flitner, Kinder müssen nachdenken - Lehrer müssen
das anerkennen. Was kann die Schule für demokratisches Denken und Handeln
tun?; în: Das Parlament 27/2004, p. 16] |
|
Există
motive bune pentru exersarea democraţiei în şcoli ...
"Curajul civil sau social este unul dintre cele mai importante
elemente ale democraţiei trăite. Parlamentele alese şi
guvernele legitime, tribunalele independente, libertatea de exprimare
şi celelalte ingrediente democratice nu constituie decât o jumătate
din ceea ce înseamnă democraţia.
Cealaltă jumătate este alcătuită din felul în
care oamenii aleg să-şi ducă viaţa: ea depinde de
faptul că există un număr suficien de cetăţeni
care conservă bunurile comunitare; că drepturile omului sunt
rezervate tuturor.
Democraţia nu poate exista decât acolo unde nu domneşte
ameninţare şi violenţă, ea poate exista doar acolo
unde există suficienţi cetăţeni care se simt
responsabili de menţinerea dreptăţii şi libertăţii,
a libertăţii de exprimare, adică unde există
oameni care reuşesc să impună aceste lucruri şi
acolo unde ele nu sunt de la sine înţeles şi unde ar fi
poate mai comod să întoarcă privirea şi să-şi
ţină gura; mai ales acolo, unde trebuie să ai curaj să
faci toate acestea şi unde curajosul poate fi astfel dezavantajat."
[din: Andreas Flitner, Kinder müssen nachdenken - Lehrer müssen das
anerkennen. Was kann die Schule für demokratisches Denken und Handeln
tun?; în: Das Parlament 27/2004, p. 16] |
|
Exemple
Pe alte pagini din cadrul acestui capitol vă sunt prezentate unele exemple
de la şcoala "Helene Lange" din Wiesbaden (Germania), ale cărei
metode neobişnuite se bucură de rezonanţă internaţională.
Exemplele pe care le amintim aici fac referire la cele ce se întâmplă în
interiorul şcolii şi ai fost alese, pentru că pot fi practicate
relativ uşor şi pentru că "democraţia din şcoli"
trebuie să înceapă, până la urmă, chiar în şcoli. Ea
nu trebuie să se limiteze însă doar la acest spaţiu, extinzându-se,
prin intermediul diferitelor iniţiative, asupra celor mai diverse domenii
(local - global).
[Autor: Ragnar Müller]
[începutul
paginii]
|