|
| |
Metode de activare a orei de educaţie
politică
House of Commons de la Londra
© Parliamentary Education Unit (link)
|
Dezbaterea
"Dezbaterea 'pro şi contra' este o metodă supra-formalizată,
care se ghidează după reguli stricte şi este destinată orei de
educaţie politică, care are ca scop formarea unor judecăţi
politice raţionale. Dezbaterile pro şi contra se inspiră din
sistemul dezbaterilor clasice, provenite din tradiţia aşa numitelor Debating Clubs
anglo-saxone."
[din: Peter Massing, Pro-Contra-Debatte; în: Wolfgang W. Mickel (ed.),
Handbuch zur politischen Bildung, Bundeszentrale für politische Bildung
Schriftenreihe vol. 358, Bonn 1999, p. 403]
Dezbaterea, dezbaterea pro şi contra sau discuţia în
contradictoriu – numele metodei nu este prea importantă –
ilustrează legătura dintre principiile didactice (Cursul
2) şi metode, subliniind însă în special principiul
controversei, precum şi alte elemente, precum orientarea după o
anumită problemă sau acţiune.
Soluţionarea în mod deschis a opiniilor şi intereselor divergente
este o componentă esenţială a oricărei democraţii;
de aceea, în cadrul orei de educaţie politică, elevii trebuie să
înveţe şi cum să se certe. Elevii trebuie să înveţe
să-şi recunoască propriile interese, să şi le
articuleze, să practice forme non-violente de confruntare şi să
încerce să-şi înţeleagă adversarii. |
Dezbaterea are ca scop exprimarea diferitelor
opinii. Discuţiile se pot concentra asupra unui subiect de dispută sau
asupra unei probleme decisive. Schimbul de argumente trebuie să convingă
spectatorii în favoarea unei opinii sau a celeilalte. Important într-un
asemenea schimb de idei este faptul că există mai multe etape care
trebuie parcurse. Aceste etape ar putea fi următoarele:
 | Etapa 1: La început, dvs. vă
revine rolul de a vă informa elevii cu privire la subiectul sau
problema ce urmează a fi discutată. Cereţi apoi elevilor să-şi
exprime poziţia în această cauză.
|
| Etapa 2: Formaţi grupe în funcţie
de poziţiile exprimate.
|
| Etapa 3: Grupele vor dezbate pe baza
unor materiale puse la dispoziţie de către profesor şi îşi
vor elabora puncte de vedere pe care vor trebuie să şi le
justifice. Toţi trebuie să ţină cont şi de
argumentele care ar putea fi aduse ce cealaltă grupă şi să
se gândească cum pot contracara aceste argumente.
|
| Etapa 4: Aşezaţi elevii într-o
ordine propice dezbaterii. Grupele trebuie să se afle pe poziţii
opuse, vezi imaginea din Parlamentul Britanic (House of
Commons). Este bine ca elevul care conduce discuţia să se afle în rândul
din faţă, iar publicul (elevii care nu participă în mod
direct la dezbatere) să fie plasat în spatele grupelor divergente.
|
| Etapa 5: Şefii de grupă
deschid dezbaterea, numesc subiectul, prezintă participanţii la
discuţie şi explică cum se va desfăşura discuţia.
În continuare, şefii de grupă ţin un scurt discurs de
prezentare (statement). Apoi urmează discuţia propriu zisă,
cu argumente şi contraargumente.
|
| Etapa 6: Şefii de grupă cer
observatorilor să decidă ce argumente li s-au părut mai
convingătoare.
|
| Etapa 7: La finalul dezbaterii poziţiile
sunt exprimare din nou - cauza fiind aceeaşi ca
la început. În cazul în care apar diferenţe faţă de rezultatele iniţiale,
elevii trebuie să discute cauzele acestor schimbări. |
[Autori: Ragnar Müller/Prof. Dr. Wolfgang
Schumann]
[începutul paginii]
|
