|
| |
Metode fundamentale pentru ora
de educaţie politică
Funcţii |
Discursul profesorului
Discursul profesorului este o prezentare orală a unei situaţii sau
a unui context social. Acest discurs se poate naşte spontan, de ex. ca
răspuns la o întrebare a elevilor, sau poate fi pregătit în
avans şi planificat în mod conştient pentru a fi utilizat
ulterior la ora de curs.
Când poate fi introdus discursul profesorului?
Cu ajutorul discursului susţinut de profesor sunt evitate nelămuririle
ce pot apărea în mod spontan, iar anumite situaţii pot fi
structurate într-un interval scurt de timp, astfel încât pot fi
explicate pregnant şi inteligibil. Profesorul poate face uz de discurs
în orice moment al unei ore de curs, de exemplu ca
 | introducere într-o anumită temă, |
| răspuns la întrebări, |
| explicaţie a unui concept, |
| mijlocire a unei informaţii, |
| rezumat al celor învăţate. |
|
|
demodat
...
... dar important |
Este oare discursul profesorului o metodă viabilă pentru ora de
educaţie politică?
Discursul profesorului este deseori considerat astăzi ca fiind demodat.
Acestuia i se reproşează că este o metodă didactică
de tip autoritar, care promovează pasivitatea şi care provoacă
în rândurile elevilor o atitudine comodă, de consumatori.
Într-adevăr, discursul reprezintă un tip de comunicare uni-direcţionat
între profesor şi elevi, care se află în opoziţie cu
metodele didactice active, totuşi acesta promovează printre elevi
competenţe extrem de importante: ascultarea activă
şi gândirea în acelaşi ritm cu profesorul.
Discursul poate fi deseori implementat cu succes - profesorul trebuie totuşi
să aibă în vedere că acesta nu trebuie să fie mai lung
de 10 minute şi că, în nici un caz, nu trebuie să fie
singura metodă folosită la ora de educaţie politică.
|
|
Criterii calitative |
Ce criterii trebuie să îndeplinească un discurs de calitate?
| să fie scurt (să dureze între
5 şi 10 minute) |
| să fie bine structurat |
| să fie inteligibil (să nu
aibă prea multe idei diferite, să nu conţină
termeni de specialitate dificili) |
| să nu conţină definiţii tip
dicţionar (informaţiile trebuie prezentate în mod
interesant şi 'colorat') |
| să conţină elemente
vizuale prin utilizarea tablei, a foliilor etc. (care nu trebuie însă
să distragă atenţia elevilor, vezi
mai jos) |
| profesorul trebuie să le spună
elevilor la începutul discursului ce trebuie să facă (de ex.
doar să asculte, să-şi noteze întrebările pe care
le-ar putea avea, să-şi
ia notiţe) |
| să conţină repetiţii,
de ex. sub forma unui rezumat la finalul expunerii |
| profesorul trebuie să vorbească
liber şi să păstreze contactul vizual cu elevii |
| să aibă un început şi
un sfârşit clar |
|
De ce este necesară vizualizarea?
Bineînţeles că felul în care se comportă elevii nu este mereu
acelaşi şi nu poate fi reprezentat pe atât de exact precum o sugerează
schema de mai sus. Studiile din domeniul psihologiei didactice au arătat însă
că elevii se comportă cu mult mai bine atunci când profesorul se
foloseşte de elemente vizuale. Acest lucru este valabil mai ales în cazul
referatelor sau al discursurilor mai lungi, dar nici în cazul discursurilor
profesorului nu ar trebui renunţat la suporturile vizuale.
În plus, schema de mai sus arată şi că "activitatea proprie"
înregistrează cel mai durabil succes didactic. Iar acest lucru este un
argument în plus pentru utilizarea metodelor active. În cadrul cursului vă vom prezenta o selecţie de metode de activare a orei de educaţie
politică.
Cum trebuie vizualizat?
Cele două folii prezentate în imaginea de mai sus conţin aceleaşi
informaţii. Pe folia 1 informaţia apare în formă cursivă,
lucru cu totul greşit. Folia 2 prezintă informaţiile pe scurt.
Titlul este uşor de identificat, informaţiile sunt uşor de înregistrat,
fiind enumerate sub forma unor scurte propoziţii-cheie, iar punctul cel mai
important ("fără texte integrale") este accentuat prin
intermediul unui simbol cunoscut (săgeată) şi al culorii de
diferenţiere.
Cum trebuie ţinut un discurs?
În afară de vizualizare mai trebuie să ţinem cont şi de
alte aspecte atunci când vrem să ţinem un discurs reuşit. Fără
a putea epuiza aici acest subiect, trebuie măcar să amintim pe scurt
unele dintre cele mai importante aspecte:
|
Reducţie: mai puţin
este mai mult! Un discurs trebuie să se rezume doar la informaţiile
esenţiale. Publicul nu poate reţine oricum decât o mică parte
din cele spuse. De aceea este cu atât mai important ca punctele cele mai însemnate
să fie subliniate prin utilizarea elementelor de retorică şi a
materialelor de vizualizare.
|
|
Inteligibilitate: Publicul
are o misiune dificilă, astfel că oratorul trebuie să îi ofere cât
mai multe puncte de sprijin cu putinţă. Aceasta este esenţa
tuturor lucrurilor, astfel încât trebuie să reţinem că trebuie
să folosim cuvinte şi propoziţii simple şi să evităm
în orice caz frazele lungi şi parantezele.
|
|
Dramaturgie: Trebuie neapărat
să evităm să folosim acelaşi ton atunci când vorbim.
Ridicarea sau coborârea vocii în punctele importante ale discursului este un
mijloc retoric extrem de eficient. Persoana care rosteşte discursul trebuie
să se îngrijească să rupă monotonia. După o expunere
teoretică mai, vorbitorul trebuie să introducă o glumă sau să
arate publicului o imagine. Publicul trebuie să aibă ocazia, din când
în când, să mai şi zâmbească sau să îşi tragă
răsuflarea. Acelaşi principiu al diversităţii se impune
şi în ceea ce priveşte instrumentele folosite: utilizarea
proiectorului poate fi alternată cu folosirea tablei sau a unui flip-chart.
|
|
Structurare: O structurare
gândită, logică şi orientată în funcţie de grupul-ţintă
constituie un ajutor extrem de important pentru public, care nu trebuie
subestimat. Această structurare trebuie actualizată permanent, iar
ideea principală trebuie reluată mereu.
|
[Autori: Marietta Enss/Ragnar Müller]
[începutul
paginii]
|
