|
| |
Metode fundamentale pentru ora
de educaţie politică
 |
Discuţii
Competenţa comunicativă este o competenţă importantă în
cadrul unei democraţii. Doar acela care va fi capabil să poarte un dialog se
va putea şi implica politic. Din acest motiv, discuţiilor din cadrul orei
de educaţie politică le revine – la fel ca şi dezbaterilor
pe o anumită temă – o însemnătate deosebită. Discuţiile
nu servesc doar la mijlocirea unor conţinuturi, ele însele devenind conţinuturi ale educaţiei politice, stimulând
dezvoltarea competenţei democratice.
Discuţiile trebuie însă să respecte anumite condiţii: "Educaţia
politică, care are ca ţel, pe lângă formarea competenţelor
de ordin lingvistic, şi auto-determinarea şi participarea politică,
trebuie să organizeze discuţiile din cadrul orei de curs în aşa
fel, încât aceasta să devină un spaţiu în care problemele
pot fi soluţionate în comun, şi în care predomină înţelegerea
discursivă reciprocă."
[din: Peter Massing, In Gesprächen lernen: Gesprächsformen in der
politischen Bildung; in: Wolfgang Sander (ed.), Handbuch politische Bildung,
Bundeszentrale für politische Bildung Schriftenreihe vol. 476, Bonn 2005, p.
502] |
Ce sunt discuţiile din cadrul orei de curs?
Discuţiile din cadrul orei de curs sunt dialoguri dirijate şi
structurate de către profesor în cadrul unei clase. Totodată,
în funcţie de obiectivul pe care şi l-a stabilit profesorul,
este, evident, posibilă trecerea de la discuţiile dirijate, la
discuţiile libere.
Ce trebuie avut în vedere în cadrul procesului de comunicare?
Atunci când se întâlnesc mai mulţi oameni, aceştia vor
comunica chiar şi numai prin felul în care se comportă (totul
are caracter comunicaţional). Deosebim între două nivele de
comunicare: conţinut şi relaţie. |
|
Discuţiile
dirijate: Profesorul îşi dezvoltă conceptul, punând întrebări
elevilor, extrăgând elemente necesare din răspunsurile lor
şi conducând discuţia spre un rezultat cunoscut de el în
prealabil.
Discuţiile
libere: Profesorul şi elevii se informeauă reciproc cu
privire la o anumită problemă. Profesorul nu oferă decât
cadrul discuţiei, dând din când impulsuri discuţiei. |
|
1. Conţinutul este
exprimat, de obicei, în mod verbal.
2. Relaţia transpare prin tonul vocii, prin mimică, gesturi,
comportament (limbajul trupului).
În cazul unei relaţii conflictuale, conţinutul trece pe planul al
doilea. În schimb, dacă problemele sunt clarificate, există premisele
pentru o discuţie fertilă. În plus, trebuie să deosebim între
comunicarea simetrică şi cea asimetrică:
În cazul în care partenerii de comunicare se situează pe acelaşi
nivel (simetrie), este posibil, ca conflictele să fie soluţionate în
mod deschis. Însă dacă relaţia dintre participanţii la
discuţie nu se bazează pe simetrie (asimetrie), aşa cum se întâmplă
de regulă în cazul discuţiilor profesor-elevi, conflictele nu pot fi
rezolvate în acelaşi fel.
Când poate fi introdusă o discuţie în cadrul orei de curs?
Discuţiile de la ore constituie baza multor metode de aplicat în cadrul
orei de educaţie politică. Ele fac posibilă o preocupare
productivă şi palpabilă cu obiectul de studiu şi contribuie –
pe lângă la mijlocirea cunoştinţelor – la dobândirea de către
elevi atât a competenţelor lingvistice, cât şi a celor de ordin
democratic. Datorită faptului că pot fi structurate în cele mai
diverse feluri, discuţiile pot fi introduse în orice fază a orei de
curs – în afară de cea în care se predă informaţie pură.
Exemple:
 |
chestionarea
elevilor cu privire la eventualele cunoştinţe preliminare
|
|
apropiere
de temă (construirea familiarităţii)
|
|
verificarea
nivelului de înţelegere
|
|
problematizarea diverselor situaţii
|
|
aprofundarea
celor învăţate
|
|
repetare
|
|
concluzii
|
| formarea judecăţilor
|
Profesorul trebuie ...
|
... să
asigure stabilirea unor relaţii lipsite pe cât posibil de orice substrat
conflictual şi să se asigure că nu există, între participanţii
la discuţie, divergenţe prea mari de opinie (pentru că aici
vorbim despre o comunicare de tip asimetric).
|
|
... să
nu piardă din ochi obiectivul discuţiei (preview-ul
obiectivului).
|
|
... să
nu folosească fraze "ucigătoare", care să taie elanul
partenerilor de discuţie (de ex. "Nu poţi să spui
asta.", "Ce-i aşa de greu?", "Ei, asta-i bună!",
"Nu văd unde vrei să ajungi..." etc.).
|
|
... să
promoveze individualitatea fiecăruia dintre elevii săi.
|
|
... să-şi
considere elevii oameni maturi.
|
|
... să
reproducă conţinuturile în mod neutru.
|
|
... să accepte judecăţile
politice ale elevilor săi, chiar dacă acestea se opun propriului punct de
vedere.
|
[Autori: Marietta Enss/Ragnar Müller]
[începutul
paginii]
|
