Conferinţele mondiale din anii 90 ca exemplu pentru Global Governance

Conferinţele mondiale din anii 90 au constituit puncte importante în vederea realizării Global Governance. La aceste „conferinţe-mamut“ s-au întrunit mii de reprezentanţi guvernamentali, ziarişti şi reprezentanţi ai organizaţiilor non-guvernamentale (ONG-uri). Îndeosebi participarea ONG-urilor a fost considerată a fi constituit începutul unei noi ere în politica mondială. În tabelul de mai jos sunt prezentate cele mai importante conferinţe:

La Conferinţa din 1994 de la Cairo au participat 3500 de reprezentanţi ai guvernelor, 3800 de ziarişti şi 4000 de reprezentanţi ai ONG-urilor. Despre toate aceste Conferinţe puteţi găsi informaţii concludente pe internet. Şi rapoartele mondiale au fost elemente importante în constituirea Global Governance:

Raportul Commission on Global Governance este considerat unul dintre punctele centrale de referinţă din discuţia cu privire la Global Governance şi la reformarea Organizaţiei Naţiunilor Unite. În următorul text, redactat de doi reprezentanţi de marcă ai conceptului de "Global Governance", este vorba despre rapoartele şi conferinţele mondiale ca momente cruciale din istoria elaborării acestui concept:

"Willy Brandt a prevăzut, în introducerea sa la Raportul Brandt (1980), motivele care au stat la baza constituirii Global Governance: „Ne place sau nu: ne vedem din ce în ce mai mult confruntaţi cu probleme care afectează totalitatea oamenilor. Prin urmare, şi soluţiile pentru aceste probleme trebuie internaţionalizate. Globalizarea pericolelor şi provocărilor... necesită practicarea unui fel de ‚politică internă globală’, care să se întindă peste orizonturile turlelor de biserici, dar şi pentru graniţele naţionale.“

Un alt pionier al conceptului de "Global Governance" a fost raportul prezentat în 1987 de Comisia Brundtland despre „Viitorul nostru comun“, care a propus o dezvoltare de durată în vederea rezolvării crizelor globale ale mediului ambiant şi care a subliniat totodată necesitatea unor soluţii globale şi cooperatiste. Această propunere a fost mai apoi inclusă în 1992 - cu ocazia Conferinţei epocale de la Rio cu privire la mediu şi dezvoltare (UNCED) - în cuprinzătorul program de acţiune al Agendei 21 şi, parţial, în unele Convenţii internaţionale (convenţiile-cadru cu privire la climat şi la bio-diversitate). Toate Comisiile şi Conferinţele mondiale din anii 90 au luat seamă de interesele comune cu privire la factorii vitali („global commons“), creând astfel modelele pentru acţiunile globale preluate mai târziu de arhitecţii Global Governance.

Conferinţele mondiale ale anilor 90 au fost denumite pe bună dreptate „cărămizile Global Governance“ (Fues/Hamm), pentru că pe ele s-a putut sprijini o nouă "punere în scenă" a politicii mondiale. Şi, pe lângă aceasta, s-au distins şi noi constelaţii globale de actori, care ne-au arătat că statele nu se vor mai baza, ca la Congresul de la Viena, pe exclusivitatea diplomatică şi nu vor mai deţine monopolul absolut asupra organizării relaţiilor internaţionale. Aceste tendinţe au jucat în dezvoltarea ulterioară a conceptului de "Global Governance" un rol important, chiar dacă totodată contestat."

[din: Dirk Messner/Franz Nuscheler, Das Konzept Global Governance - Stand und Perspektiven; INEF-Report Heft 67/2003, Institut für Entwicklung und Frieden]

[Autor: Ragnar Müller]

[începutul paginii]

Teme:  Drepturile omului  I  Personalităţi  I  Democraţie  I  Partide  I  Europa  I  Globalizare  I  Naţiunile Unite  I  Durabilitate

Metode:    Didactică politică    II    Educaţie pentru pace    II    Metode