Cursul 3: Cauzele globalizării
Fenomenele complexe nu pot fi explicate decât dacă
avem în vedere mai multe cauze. Acesta este singurul punct în care toată
lumea este de acord în ceea ce priveşte globalizarea. Restul faptelor rămân
în continuare contestate. În funcţie de ce accepţiune a globalizării
este luată ca punct de plecare, apar
în prim-plan alte cauze şi forţe motrice. În schema de mai jos sunt
prezentate cele mai des invocate cauze, fără ca lista să fie însă
completă.
Fără îndoială, inovaţiile de
ordin tehnic – şi mai ales cele din domeniul informaticii şi al
comunicaţiilor - au jucat şi mai joacă încă un rol central.
Internetul este, din multe puncte de
vedere, emblema globalizării. Globalizarea pieţelor financiare,
transferul unor sume inimaginabile în câteva secunde în jurul globului nu ar
fi posibile fără această tehnologie, nici organizarea producţiei
integrate la nivel transnaţional ş.a.m.d.
Avântul incredibil pe care l-a cunoscut comerţul,
un alt element definitoriu al globalizării economice, se datorează, nu
în ultimul rând, scăderii rapide a cheltuielilor de transport, mărfurile putând fi astfel transportate mult mai
rapid. Acest lucru poate fi observat îndeosebi în sectorul serviciilor: de
exemplu produsele de tip software sau bazele de date pot fi transmise în câteva
secunde dintr-un capăt al lumii în celălalt.
Sfârşitul
Războiului Rece a fost de asemenea deseori indicat ca fiind una
din cauzele globalizării. Dacă în conflictul dintre est şi vest
lumea era împărţită în două tabere care întreţineau
puţine relaţii între ele, această delimitare – „Cortina de
Fier“ – a căzut în 1989/90. Statele care aparţineau „blocului
estic“ s-au deschis în direcţia pieţii mondiale. Tot mai multe
state se încred în democraţie şi economie de piaţă ca
principii de organizare fundamentale.
