Triadizare în loc de globalizare?

În următorul fragment conceput de Grupul de la Lisabona se atrage atenţia asupra faptului că procesele de "globalizare" economică sunt restrânse la nivelul câtorva state - al unei triade -, din care cauză vorbim mai degrabă despre o "triadizare". Acest aspect este ilustrat în graficul pus la dispoziţie de Grupul de la Lisabona, reprezentând fluxurile internaţionale de capital în funcţie de locul de destinaţie.

Fenomenul triadizării se arată, în plus, şi în modelul geografic al alianţelor corporatiste strategice. Din cele 4200 de acorduri de cooperare încheiate între anii 1980 şi 1989 la nivel mondial, 92 la sută au fost semnate între corporaţii din Japonia, vestul Europei şi nordul Americii.

Statisticile cu privire la investiţiile externe directe arată totodată că, în ultimii zece ani, Japonia, SUA şi Europa occidentală au crescut numărul investiţiilor reciproce. Triadizarea investiţiilor externe directe este rezultatul fluxurilor de investiţii care au rezultat într-o situaţie economică cu totul diferită de cea din anii 60 şi 70.

Până la începutul anilor 80, ţările în curs de dezvoltate jucau un rol clar, chiar dacă limitat, de sursă şi ţintă a investiţiilor externe. În anii 80, triada a monopolizat patru cincimi din toate fluxurile internaţionale de capital. Partea revenită ţărilor în curs de dezvoltare a scăzut de la 25 la sută în anii 70, la 19 la sută (...). Ţările din această triadă interacţionează tot mai mult între ele, procesul lor de integrare mergând tot mai departe.

Dacă ţinta înseamnă victorie, atunci nu pot exista decât puţini câştigători. Cei care pierd sunt excluşi şi lăsaţi să se descurce de unii singuri. Cei care câştigă vor ţine şi în continuare unii de ceilalţi, integrându-se tot mai mult. Necesitatea de a construi noi punţi de legătură între cei excluşi şi cei integraţi îşi pierde din importanţă. Odată cu globalizarea apare astfel şi o nouă divizare a lumii.

Prin acest proces de excludere, unele ţări şi regiuni îşi pierd cu timpul legăturile cu ţările şi regiunile evoluate din punct de vedere economic. În loc să participe la procesul de angrenare şi integrare stimulat de noua ordine globală, aceste ţări se deplasează în direcţia opusă. Procesul de excludere vizează aproape toate ţările din Africa, mari părţi din America Latină şi Asia (cu excepţia sud-estului Asiei) şi ţările din fostul bloc estic.

Cifrele vorbesc de la sine: în 1980, cele mai sărace 102 ţări din lume participau la schimbul de mărfuri 7,9 procente din totalul exporturilor la nivel mondial şi cu 9 procente din totalul importurilor. Zece ani mai târziu, această participare s-a redus la 1,4 procente, respectiv 4,9 procente. Din cealaltă perspectivă, cota de participare a celor trei regiuni din triadă a crescut de la 54,8 procente la 64 procente din totalul exporturilor la nivel mondial şi de la 59,5 procente la 63,8 procente din totalul importurilor.

În plus, în 1970 (...) aceste regiuni participau cu 60,8 procente la comerţul mondial. În 1990, comerţul intra-continental din cadrul fiecărei regiuni era de 48,7 procente, comerţul inter-continental între cele trei regiuni crescând la 24,9 procente. Cu totul, participarea celor trei regiuni la comerţul internaţional era de 73,6 procente. Restul de 26,4 procente era împărţit între Rusia şi Europa de Est, Orientul Apropiat, Africa şi America Latină.

Importantă este şi rata de creştere sporită a comerţului inter-continental între Asia/Pacific şi vestul Europei. Acest tip de comerţ a crescut de la 6,3 procente la 10,2, respectiv de la 27,1 procente la 33,4 procente. Prin contrast, participarea Africii şi a Orientului Mijlociu a scăzut de la 14,1 procente în 1970 la 9,9 procente în 1990, cea a Americii Latine de la 7,8 procente la 6,1 procente şi cea a fostului bloc comunist de la 7,3 la 4,1 procente.

Cu alte cuvinte: economia mondială s-a caracterizat în ultimii douăzeci de ani printr-o scădere a schimbului de mărfuri dintre economiile foarte bogate şi cu o rată de creştere ridicată ale Americii de Nord, Europei Occidentale şi Asiei şi restul lumii (în special Africa). Dacă luăm în calcul această tendinţă pentru a vedea cum va fi situaţia peste douăzeci de ani, vom vedea că participarea Africii, a Orientului Apropiat, a Americii Latine, Rusiei şi Europei de Est, în scădere de la 39,2 procente (1970) la 26,4 procente (1990), va ajunge la 5 procente (2020). Asta înseamnă excludere. Asta este noua scindare între o lume globalizată din ce în ce mai integrată şi una din ce în ce mai exclusă."

[Grupul de la Lisabona, Grenzen des Wettbewerbs. Die Globalisierung der Wirtschaft und die Zukunft der Menschheit, Lizenzausgabe für die Bundeszentrale für politische Bildung, Bonn 1997, p. 108-112]

Cifre pt. economia mondială

Schimb de mărfuri intra- şi inter-regional în anul 2000 (în miliarde de dolari)

[sursă: WTO, http://www.wto.org]

Cotă de participare la comerţul intra- şi inter-regional şi exportul total de mărfuri din fiecare regiune în anul 2000 (în procente)

[sursă: WTO, http://www.wto.org]

[începutul paginii]

Teme:  Drepturile omului  I  Personalităţi  I  Democraţie  I  Partide  I  Europa  I  Globalizare  I  Naţiunile Unite  I  Durabilitate

Metode:    Didactică politică    II    Educaţie pentru pace    II    Metode