|
| |
Regionalizare în loc de globalizare?
În următorul fragment, celebrul cercetător al unor subiecte precum pacea
şi conflictele,
Ernst-Otto Czempiel, susţine că regionalizarea - şi nu globalizarea
- este elementul care caracterizează epoca.
"Globalizarea este, după cum se pare, elementul definitoriu al sfârşitului
de secol XX. Acest cuvânt se află pe buzele tuturor. Într-adevăr,
lumea a devenit orizontul cunoaşterii societăţii. Mass-media a pătruns
peste tot, autostrăzile conectează toate colţurile lumii, corporaţiile
trans-naţionale sunt reprezentate în multe ţări ale Pământului.
Termenul "globalizare" este folosit şi în mod argumentativ,
pentru a justifica schimbările dorite la nivelul politicii şi al
economiei. El serveşte la "punerea în scenă" a transformărilor
politice.
Dacă analizăm însă termenul "globalizare" mai îndeaproape,
vom constata că acesta nu este foarte rezistent. Internaţionalizarea
economiei mondiale a început încă de la jumătatea secolului al XIX-lea,
corporaţiile trans-naţionale doar extinzând în anii şaizeci
ceea ce începuseră să facă cu mult înainte. Ele nu sunt
reprezentate încă la nivel mondial. Ele apar în ţările
industrializate, întinse de-a lungul unui "cordon" îngust care se întinde
de pe continentul nord-american, peste Europa occidentală şi până
în Asia de sud-est. La nordul şi sudul acestui "cordon", globalizarea
este încă foarte puţin prezentă. Peste o jumătate din
omenire trebuie să călătorească preţ de două zile
pentru a ajunge la cel mai apropiat telefon. Lumea mai are încă mult de aşteptat
până ce se va fi globalizat economic.
Există însă procese care tind să cuprindă întregul
mapamond. Printre acestea, în timpul Războiului Rece, ameninţarea
armelor nucleare. Utilizarea acestora ar fi avut consecinţe globale,
posibil o distrugere integrală a Pământului. Poluarea aerului şi
apelor este şi ea prezentă în toată lumea, la fel şi schimbările
climatice. Aceste procese nu trebuie subevaluate, ele trebuie luate foarte în
serios. Ele nu fac însă să ridice termenul de "globalizare"
la rangul de caracteristică definitorie a epocii.
Termenul de "globalizare" mai are însă şi o altă
semnificaţie, o semnificaţie sistematică. "Globalizare"
nu înseamnă doar "răspândire", ci şi
"interdependenţă". Statele sunt interconectate. Ele nu mai
sunt izolate sau autonome atunci când vin să-şi îndeplinească
interesele politice. Ele depind unele de celelalte. Cine vorbeşte despre
"globalizare", trebuie să aibă în vedere şi această
relaţie de interdependenţă. Această relaţie este, într-adevăr,
un element nou, care nu apăruse încă cu cincizeci de ani în urmă,
sau, dacă apăruse, doar în linii restrânse. Această interdependenţă
nu apare însă nici astăzi la nivel global. Criza economică
mondială care a marcat anii nouăzeci este o dovadă care vine să
susţină această teorie. Ea a apărut în sud-estul Asiei, iar
efectele ei s-au făcut resimţite în statele industriale. Acestea nu
au fost însă cuprinse cu totul de criză. Efectele au apărut la
nivel regional, nu şi la nivel global (...).
Termenul "globalizare" arată în mod corect, dar imprecis, că
poziţia statului s-a schimbat, la sfârşitul secolului XX, în dublu
sens. Ea este încărcată de procesele de interdependenţă,
care permit unui stat să-şi atingă scopurile doar cu cooperarea
altor state. Statul (...) se angrenează astfel foarte strâns cu vecinii săi.
Acest proces are loc mai ales la nivel regional. De aceea, regionalizarea este
elementul definitoriu al epocii, şi nu globalizarea. Doar puţine
procese au o tentă globală: potenţiala distrugere prin folosirea
armelor atomice, poluarea aerului şi a apelor.
Totodată, statele industriale sunt subminate şi de actori sociali. Aceştia s-au emancipat din controlul
guvernelor şi
şi-au construit propriile domenii de acţiune în politica internaţională.
Prin cooperarea cu parteneri din alte state se naşte o reţea de
interacţiuni sociale care oferă guvernelor Paroli. Aceşti actori
nu sunt doar marile corporaţii trans-naţionale. Alţi actori
importanţi trans-naţionali sunt şi organizaţiile
neguvernamentale precum amnesty international sau OXFAM."
[din: Ernst-Otto Czempiel, Regionalisierung
und Globalisierung – Herausforderungen der deutschen Außenpolitik; în:
Friedrich-Ebert-Stiftung, Akademie der politischen Bildung (ed.), Globale
Politik für eine globale Welt – Das Vermächtnis von Willy Brandt, Bonn 1999,
p.
24-25 şi 30-31]
[începutul
paginii]
|
