|
| |
Cursul 2: Dimensiunile globalizării
|
Dimensiunile
sunt strâns legate ...
|
Atunci când diferenţiem dimensiunile –
vezi schema 5 – este important să observăm că acestea nu
pot fi delimitate în mod clar una ce cealaltă. Astfel - pentru a
numi doar un exemplu – problemele globale legate de mediu nu pot fi
cercetate izolat nici de dimensiunea “economie” şi nici de
dimensiunea “politică”. Această reţea globală nu
numai la nivelul actorilor, ci şi la cel al domeniilor tematice
reprezintă una dintre particularităţile globalizării.
|
|
Intersectări
şi delimitări ... |
Diferitele dimensiuni formează
împreună cu “globalizarea” mulţimi de intersecţie
diferite. Este important de văzut ce anume poate fi subordonat
conceptului de globalizare, acesta neepuizându-se în nici un caz în
procesele economice, chiar dacă globalizarea economică poate fi
un punct de start şi o forţă motrice semnificativă. La
fel de important este şi faptul că trebuie să înţelegem că
nu totul face parte din procesul de globalizare şi că nu totul
este determinat în mod decisiv de acesta.
Pentru că şi globalizarea are limite.
Trebuie să ţinem cont de acest lucru. Pe de o parte, vorbim de
mulţimi de intersecţie de dimensiuni diferite, pe de cealaltă,
de un concept de forţă, utilizat în toate domeniile. Pentru a-i
putea determina limitările, trebuie să ne distanţăm de
toate acestea (vezi
şi pagina "Regionalizare").
|
|
Dimensiunea
economică ... |
Exemple în ceea ce priveşte dimensiunile
globalizării pot fi extrase fără probleme din presa de zi
cu zi, dimensiunea economică aflându-se de cele mai multe
ori pe primul loc (creşterea enormă a comerţului şi a
investiţiilor directe, globalizarea pieţelor financiare, producţie
integrată la nivel trans-naţional, corporaţii trans-naţionale,
competiţie la nivel local între state şi regiuni, sfârşitul
economiilor naţionale).
De multe ori, acestor procese li se pune în mod
greşit eticheta de „globalizare“, acestea limitându-se în
general la nordul Americii, la Europa şi sud-estul Asiei (Japonia),
adică la aşa-numita triadă. De aceea, termenul de
„triadizare“ pare mai potrivit decât cel de „globalizare“ (vezi
şi pagina "Triadizare").
|
|
Dimensiunea
"mediu ambiant" ...
 |
Unele probleme globale, cum ar fi încălzirea
atmosferei, gaura din stratul de ozon sau tăierea pădurilor
tropicale ilustrează în modul cel mai impresionant fenomenul
globalizării, pentru că, în acest caz este vorba în mod cert
despre probleme globale care necesită o abordare globală. Evident că
şi în domeniul mediului ambiant există probleme de ordin
regional şi local, chiar dacă acestea au un caracter ce depăşeşte
uneori graniţele, cum ar fi poluarea râurilor.
Există însă şi alte situaţii,
ce nu ţin de elemente precum spaţiu şi timp. De exemplu,
supravieţuirea unor state insulare de mici dimensiuni, care au
constituit împreună organizaţia AOSIS şi care sunt ameninţate
la modul cel mai serios de creşterea necontenită a nivelului mării,
depinde de comportamentul tuturor oamenilor din lume, şi în special
al celor din ţările industrializate ultra-dezvoltate.
Nu ne miră astfel că acestor probleme
le-a fost dedicată prima conferinţă dintr-o serie de
conferinţe
internaţionale din decursul anilor 90, Conferinţa cu privire
la mediu şi dezvoltare de la Rio de Janeiro din anul 1992.
|
|
Dimensiunea
socială ... |
Lumea a devenit un „global village“, reţelele
inovatoare de comunicare la mare distanţă (chat, e-mail) adăugându-se
comunităţilor tradiţionale precum familia sau vecinătatea.
Totuşi ele nu pot înlocui aceste sfere tradiţionale de
comunicare, pentru a numi doar un exemplu din cadrul dimensiunii sociale.
|
|
Dimensiunea
culturală ... |
Producţiile hollywoodiene pot fi vizionate
peste tot în lume, iar „americanizarea“ culturii mondiale este un
fapt incontestabil. Culturile regionale şi locale nu dispar însă
din această cauză. Din contră: informarea cu privire la
aceste culturi este unul din fenomenele secundare ale globalizării,
de aceea am şi adus în această discuţie termenul de
„globalizare".
|
|
Dimensiunea
politică ... |
Politica se confruntă cu probleme majore.
Globalizarea şi concurenţa la nivel local limitează spaţiul
de acţiune al politicilor naţionale, multe probleme neputând fi
rezolvate corespunzător decât la nivel internaţional, respectiv
global. Prin urmare trebuie găsite noi forme şi arene politice.
În acest sens, integrarea europeană este văzută ca un răspuns
de succes la provocările globalizării.
Politica la nivel regional şi naţional
a avut şi are în continuare de suferit de pe urma economiei
delimitate şi dematerializate practicate din ce în ce mai mult la
nivel internaţional, respectiv global. Capitalismul, factor integrant
al statului social, este şi el ameninţat de acest dezechilibru
fundamental.
Totuşi, nu toate lucrurile care se pun pe
seama globalizării sunt şi adevărate. De multe ori,
politicienii se folosesc de globalizare ca de un ţap ispăşitor
şi ca de o arma argumentativă cu multiple întrebuinţări.
Acest lucru este evident mai ales dacă ne gândim la unele exemple
din domeniul politic care nu se intersectează în nici un punct cu
globalizarea.
Alte texte:
|
[Autor: Ragnar Müller]
[începutul
paginii]
|
