|
| |
Ce este fair-play-ul?
Fair-play
înseamnă respectarea regulilor, renunţarea
la avantajele obţinute pe nedrept, egalitatea de şanse, comportamentul
preventiv, respectarea adversarilor sportivi şi acceptarea celorlalţi.
Fair-play-ul, ca atitudine fundamentală sportivă şi morală,
este însă ameninţat în lumea de astăzi - nu numai în sport, ci
şi în alte domenii ale convieţuirii sociale. Trebuie să avem însă
în vedere că fair-play-ul ne oferă posibilităţi autentice
pentru o mai bună orientare într-o lume plină de elemente concurenţiale.
 |
Zece principii ale educaţiei în spirit de
fair-play
1. Fair-play-ul este expresia unei atitudini umane, care denotă comportamentul plin de
consideraţie faţă de sine, faţă de alţii, dar
şi faţă de mediul înconjurător. Fair-play-ul se
manifestă cel mai vizibil în sport, dar nu numai aici.
2. Fair-play-ul
este calitatea esenţială care trebuie să definească relaţiile
interumane. Apelurile, interdicţiile sau sacţiunile
nu sunt mijloace destul de bune pentru a-l impune într-o sferă mai
largă şi de durată. De aceea, metodele alese
trebuie să fie foarte eficiente.
3. Un
comportament în spirit de fair-play presupune ca oamenii să aibă
anumite calităţi. Atenţia,
cinstea, încrederea în sine, consideraţia, capacitatea de a pierde
şi empatia sunt condiţiile necesare în acest sens, care trebuie
promovate şi dezvoltate. A învăţa să devii o fiinţă
morală înseamnă
să lucrezi neîncetat la propria personalitate. Comportamentul fair-play nu poate fi predat, la urma
urmelor, el trebuie trăit şi învăţat.
4. Aceste
calităţi sunt
promovate într-o atmosferă didactică, care lasă loc
camaraderiei, deschiderii faţă de ceilalţi şi înţelegerii.
5. Principiului
succesului, exprimat în termeni de concurenţă, victorie şi
înfrângere, trebuie să i se suprime duritatea.
Bunăstarea, jocul în comun, experienţa jocului ca atare,
calitatea lui, precum şi trăirile interioare trebuie să
constituie scopul, ele trebuie mereu scoase în evidenţă şi
cultivate.
6. Nu numai ce facem este important, ci mai ales cum o facem.
7. Noi
suntem modelele - nu cuvintele noastre, ci felul în care de comportăm
cu elevii noştri şi felul în care soluţionăm
conflictele ne dă credibilitate. |
8. Un
comportanent moral trebuie să aibă mereu la bază principiul
autonomiei şi cel al responsabilităţii. În acest sens trebuie
create ocazii care să le permită elevilor să înveţe mai uşor,
de ex. în cadrul elaborării orelor de curs sau la stabilirea regulilor
formale şi informale.
9. Dispoziţia
şi capacitatea de a rezolva conflicte trebuie să fie stimulate de
devreme. Conflictele nu trebuie evaluate doar ca fiind fapte negative; ele pot -
şi trebuie - să fie percepute şi ca o şansă de
schimbare şi dezvoltare, dar şi ca o provocare de a lucra mai mult pe
tema fair-play-ului.
10. Un
alt ţel al educaţiei în spirit de fair-play mai trebuie să fie şi
introducerea unui număr mai mic de arbitri, în loc de mai mulţi.
Arbitrul trebuie să fie „transplantat“ în fiecare din noi. În
acest sens vorbeşte şi următorul citat: „Fiecare este atent ca
vecinul să nu-l înşele. Dar va veni şi ziua, când omul va începe
să fie atent ca el să nu-şi înşele vecinul.“
[Canadian
Olympic Association 1989; din: Schweizerischer Olympischer Verband in
Verbindung mit der Deutschen Olympischen Gesellschaft (ed.): Erziehung zu mehr
Fairplay. Anregungen zum sozialen Lernen - im Sport, aber nicht nur dort! Bern
1998]
Alte texte privind subiectul "Fair-Play":
|
"Fair-play-ul nu înseamnă numai
respectarea regululilor de joc, el transcrie atitudinea pe care trebuie să
o aibă sportivul: respectul pentru adversar şi păstrarea integrităţii
fizice şi psihice a acestuia. Un sportiv se va comporta în spirit de fair-play
atunci când se va gândi şi la ceilalţi." (Extras din "Declaraţia Comitetului
Internaţional pentru Fair-Play")
|
[Uli Jäger, Institut für Friedenspädagogik
Tübingen e.V.]
[începutul
paginii]
|
