|
| |
Comunicarea,
cheia soluţionării conflictelor
O
comunicare de succes este cheia soluţionării constructive a
conflictelor. “Cine vorbeşte, nu împuşcă“ - aceasta
este zicala la care putem reduce funcţia comunicării. În forma
sa profesionalizată sau chiar ritualizată, comunicarea joacă
în toate procedurile de soluţionare a conflictelor un rol deosebit
de important. De aceea, medierea competenţelor comunicative este un
element central pentru educaţia pentru pace.
Atunci când
există un conflict, procesul de comunicare este bruiat sau foarte
limitat. Trebuie să vedem aşadar mai întâi cum poate fi
organizată comunicarea pentru a ajunge la o perspectivă comună
asupra conflictului şi la problemele care se află la baza lui.
Prima condiţie în acest sens este voinţa de a adăuga la
propriul orizont perceptiv o nouă concepţie diferită şi
încercarea de a înţelege intenţiile celuilalt. Ameninţările,
învinuirile, afirmările nu-şi au locul aici. Ele trebuie înlocuite
cu modelele cooperative ale explicării şi înţelegerii.
În acest scop pot fi utile diverse mijloace ajutătoare:
 |
Discuţii
preliminare
/ Discuţii-cadru,
care contribuie la nivelarea căilor, la stabilirea locurilor, a
datelor, fără abordarea directă a conflictului. |
|
Un
mediu diferit (neutru);
acesta face ca nimeni să nu aibă avantajul “terenului propriu”;
un cadru extern modificat poate face posibile şi unele raporturi
modificate. |
|
Reguli
specifice,
recunoscute:
comunicarea nestructurată între partenerii (adversarii) dintr-un
conflict poate degenera cu uşurinţă într-o escaladare
necontrolată. Aplicarea unor reguli stabilite de comun acord face
posibilă perpetuarea contactelor dintre participanţii la
conflict. |
|
Terţe: acestea sunt catalizatorii. Ele veghează ca regulile să
fie respectate şi încearcă să contribuie la aplanarea
conflictului, fără a lua o poziţie sau a se angaja în
problemele specifice. |
|
|
Regulile comunicării ne dau o mână de ajutor în cazul
situaţiilor de conflict
|
Să vorbim
despre noi înşine, să vorbim la persoana I singular. |
|
Să rămânem
obiectivi, să nu îl jignim, rănim sau provocăm pe
celălalt. |
|
Să
recunoaştem nevoile celuilalt. |
|
Să rămânem
la obiectul discuţiei, să nu deviem. |
|
Să-l lăsăm
pe celălalt să vorbească, să-l ascultăm. |
|
Să căutăm
o soluţie comună. |
|
Să ne
ţinem de regulile stabilite. |
Trebuie
să ştim că cuvintele pot provoca atât sentimente
pozitive, cât şi negative
Ce simţi
când cineva
|
îţi
porunceşte ceva (“Termină imediat!”) |
|
te ameninţă
(“Dacă nu termini imediat, atunci ...) |
|
te dădăceşte
(“N-ai voie să faci aşa ceva.”) |
|
te învinuieşte
(“Faci atâta gălăgie!”). |
|
îţi
spune ce faci (“Mă provoci permanent.”) |
|
te interoghează
(“Unde ai fost ieri seară?”)
|
|
|
Ce este
de ajutor, respectiv mai puţin de ajutor, într-o discuţie conflictuală?
|
Să acţionăm
în mod cooperant şi pentru de-escaladarea conflictului
|
Să
acţionăm necooperant şi pentru escaladarea conflictului
|
|
Salut |
Lipsa
salutului |
|
Contact vizual |
Lipsa
contactului vizual |
Argumente
şi motivaţii |
Justificări |
|
Înţelegerea
celuilalt |
Învinuirea celuilalt |
|
Putere de convingere |
Evitarea anumitor
subiecte |
Încercarea
de a obţine aprobarea celuilalt |
Discutarea
unor subiecte care nu îl interesează pe celălalt |
Întrebări |
Încercarea de a-l
convinge pe celălalt |
Evidenţierea
propriei afectări |
Lipsa
de interes |
|
Lăsarea celuilalt
să vorbească |
Întreruperea
discursului celuilalt |
Evitarea
cuvintelor jignitoare |
Folosirea
cuvintelor jignitoare |
Limbaj
corporal deschis |
Limbaj
corporal închis |
|
Umor |
Lipsa umorului |
|
Acordarea de timp
suficient |
Lipsa
timpului |
Luarea
în serios a contra-argumentelor |
Recunoaşterea
doar a propriei versiuni |
|
Delimitarea persoanei
de cauză |
Atacuri la persoană |
Limbajul
corporal în conflict
|
Un rol special la
escaladarea conflictelor, dar şi la aplanarea lor constructivă îl
are limbajul trupului. Acest limbaj înseamnă, pe lângă mimică
şi gesturi, modulaţiile vocale precum şi îmbrăcămintea
şi felul în care sunt decorate încăperile.
Sociologul din Duisburg Siegfried Frey consideră că la oameni nu
cuvintele se află în centrul procesului de comunicare, ci limbajul
non-verbal. Acesta este înţeles în mod subconştient de receptor
şi este utilizat mai apoi ca bază pentru acţiunile sale
ulterioare.
Strânsul mâinii ca ritual cotidian de politeţe îi împiedica pe străbunii
noştri de ex. să îşi folosească mâinile pentru a-şi
ataca adversarii. Semnalele-barieră (de ex. încrucişarea mâinilor
peste piept) protejează persoana de o apropiere prea mare, fiind
percepute şi ca semnal al distanţei, în timp ce pumnii strânşi
dovedesc mai degrabă forţă de decizie şi de acţiune.
Credibilitatea, concilierea şi scuzele necesită o atitudine
"deschisă" a corpului pentru a fi recunoscute şi
acceptate ca atare.
Mai ales acţiunile simbolice joacă (atât în mediul privat cât
şi în cel public) un rol important la aplanarea conflictelor.
Gesturile de umilinţă sau de conciliere semnalează faptul că
faza de confruntare s-a încheiat şi că a început o nouă fază
a relaţiilor.
Limbajul corporal non-verbal are o importanţă crucială pentru
soluţionarea constructivă a conflictelor, pentru că, prin
acestea, oamenii dau - în mod conştient sau inconştient - semnale
cu rol de escaladare, dar şi de de-escaladare.
În tot cazul trebuie avut în vedere faptul că această comunicare
non-verbală nu este universală, ci diferită de la o cultură
la alta. Importanţa sa specifică depinde de fiecare context
cultural în parte. |
Învaţă limbajul trupului
În situaţii conflictuale,
partenerii de conflict îşi exprimă poziţia
şi prin intermediul limbajului corporal. Acest limbaj ne exprimă
sentimentele chiar şi atunci când vrem să susţinem
prin cuvinte cu totul altceva. Dacă nu reuşim să ne
exprimăm suficient sentimentele sau să le înţelegem
pe ale celuilalt, putem ajunge la neînţelegeri şi
probleme.
Elementele limbajului corporal sunt:
| mimica |
|
gesturile |
|
poziţia
corpului |
|
îmbrăcămintea
şi bijuteriile |
|
distanţa
şi spaţiile |
Exerciţiu:
Folosiţi limbajul trupului pentru a simula următoarele
sentimente:
agresiv - furios - ameninţător -
violent - cool - expectativ - temător -
supus - plicticos - moale - tare - deschis -
închis - indecis - impunător - relaxat -
tensionat - detensionat - gata de a face compromisuri -
clar - cu două sensuri
Reguli de joc:
Fiecare cuvânt va fi scris pe un bileţel. Elevii vor primi câte
două bileţele de acest fel şi vor mima cuvintele înscrise
pe ele. Ceilalţi elevi vor încerca să ghicească despre
ce cuvinte este vorba. Evaluarea jocului se va face luând ca element
de referinţă următoarele două întrebări:
|
(cum) pot fi
exprimate sentimentele pentru ca ceilalţi să le înţeleagă
şi să reacţioneze în mod corespunzător faţă
de ele? |
| Sentimentele
celorlalţi pot fi percepute şi interpretate ca atare?
|
|
|
[Autor: Günther Gugel,
Institut für
Friedenspädagogik Tübingen; Redactare: Ragnar Müller]
[începutul
paginii]
|
