Aprofundare: Peer Mediation la şcoală

Despre mediere vom vorbi în cadrul acestui curs, la capitolul "Soluţionarea conflictelor" (... spre pagina "Mediere"). Pe această pagină amintim şi de Peer Mediation şi de conceptul de soluţionare a disputelor dintre elevi, explicat mai pe larg în textul de mai jos (... spre pagina "Soluţionare").


Programul de soluţionare a disputelor dintre elevi

Conceptul de soluţionare a conflictelor de către elevi presupune ca aceştia să-şi asume răspunderea pentru organizarea sferei lor vitale. Programul mai sus amintit decurge în patru paşi: Introducere - Explicaţii - Soluţii - Acorduri.


I. Introducere

1. Salut: Se fac prezentările. Mediatorul se prezintă, îşi spune numele şi îi roagă şi pe partenerii de conflict să-şi spună numele.

2. Explicarea scopurilor: Aici este explicat scopul discuţiei. Partenerii de conflict înşişi urmează să găsească soluţii care să îi mulţumească pe amândoi. Mediatorul îşi oferă ajutorul tocmai pentru acest proces.

3. Numirea principiilor: Mediatorul asigură partenerii de conflict cu privire la secretul discuţiei şi a neutralităţii sale.

4. Explicarea procesului de mediere: Mediatorul explică următorii paşi ai procesului:

5. Explicarea regulilor de discuţie: Mediatorul explică cele mai importante reguli de discuţie:

Mediatorul se va asigura că partenerii de conflict sunt de acord

6. Fixarea momentului de începere a discuţiilor: Părţile cad de acord asupra celui care va începe să prezinte conflictul din punctul său de vedere. Dacă partenerii nu se înţeleg cine să înceapă primul, ordinea va fi trasă la sorţi.

[începutul paginii]

II. Explicaţii

1. Prezentare: Părţile implicate în conflict îşi prezintă pe rând versiunea proprie asupra conflictului şi a situaţiei prezente.

2. Rezumat: Mediatorul repetă punctele esenţiale şi rezumă cele două versiuni ale conflictului (pe cât posibil, folosind cuvintele celor două părţi).

3. Întrebări: Dacă este posibil, este bine să fie aduse în discuţie sentimentele şi motivele partenerilor de conflict în ceea ce priveşte disputa concretă.
“De ce ai ...?”
“Ce aveai în cap atunci când ...?”

4. Exprimarea sentimentelor actuale: Pentru că pentru continuarea procesului de mediere acest lucru este adesea necesar sau utitl, mediatorul va întreba părţile cum se simt în acest moment, posibil şi sub forma unor remarci făcute de părţi cu privire la cele tocmai auzite.
“Vom face un pas înainte dacă îmi veţi putea spune cum vă simţiţi în acest moment.”

5. Articularea propriei contribuţii la conflict: Contribuţia părţilor la conflict poate fi discutată cu mai multă uşurinţă dacă este evitată atribuirea vinei.
“Îmi poţi spune ce ce ai contribuit la acest conflict sau la înteţirea lui?”
"Poate prin anumite cuvinte, râzând, ameninţând, etc.?"
“Nu trebuie să vă gândiţi numai la stricăciunile materiale.”

6. Trecerea la punctul următor: La încheierea acestei etape poate fi din nou făcută o retrospectivă a celor discutate. Punctele esenţiale vor fi rezumate. Atenţia participanţilor va fi atrasă asupra următorului pas, găsirea soluţiilor.
“Acum trebuie să vă gândiţi cum pot fi reparate toate aceste stricăciuni şi chiar şi cum poate devenit mai bună relaţia dintre voi.”

N.B.: În această fază poate fi necesară atragerea părţilor în discuţii individuale, de exemplu atunci când

Mediatorul va întrerupe procesul atunci când nu crede că se poate ajunge, pe moment, la o soluţie potrivită. În acest caz, mediatorul:

[începutul paginii]

III. Soluţii

1. Găsirea soluţiilor probabile: Partenerii de conflict înşiră mai multe variante de soluţionare a conflictului. Fiecare parte îşi notează în linişte propunerile.
“Gândiţi-vă când vă scrieţi soluţiile: Ce sunt pregătit să fac? Ce aştept de la celălalt?”

2. Notarea variantelor de soluţionare a conflictului: Toate variantele sunt citite cu voce tare şi ascultate de ceilalţi, puse la un loc şi înregistrate de mediator pe o fişă.

3. Alegerea soluţiei potrivite: Variantele sunt evaluate în comun. Soluţiile bune trebuie să fie: realiste, echilibrate şi suficiente!
“Care credeţi că este cea mai bună variantă? Sau pot fi combinate mai multe variante?”

4. Căderea de acord asupra soluţiei: Soluţiile posibile sunt enunţate cu voce tare, mediatorul verifică dacă partenerii de conflict pot fi de acord cu aceste soluţii.

[începutul paginii]

IV. Acorduri

1. Înregistrarea acordurilor: Se realizează un acord scris. Soluţia trebuie să fie formulată precis: Cine va face ce, cum şi când, pentru a termina conflictul sau pentru a repara stricăciunile? Sunt de preferat cuvinte simple, neutre (fără acuzaţii). După caz se va scrie ce s-a întâmplat, şi dacă una dintre părţi nu-şi îndeplineşte obligaţiile contractuale se va prevedea de ex. continuarea procesului de mediere.

2. Semnarea acordului: După formularea acordului, acesta va fi citit şi aprobat de partenerii de conflict. După ce părţile au căzut de acord asupra tuturor detaliilor, mediatorul le va întreba dacă acest acord poate fi semnat sau dacă mai există întrebări. Apoi, acordul va fi semnat.

3. Salut: Poate aici ar mai putea fi făcută o retrospectivă a întregii discuţii: partenerii vor povesti cum s-au simţit şi cum consideră pe moment că va evolua relaţia dintre ei. Partenerii de discuţie îşi iau la revedere.

[Günther Graun / Wolfgang Hünicke: Streit-Schlichtung: Schülerinnen und Schüler übernehmen Verantwortung für Konfliktlösungen in der Schule. Soest 1996]

Pentru a putea pune în aplicare în şcoli un asemenea program de soluţionare a disputelor, pot fi, de exemplu, distribuite formulare cu al căror ajutor vor fi identificate, pe de o parte, conflictele, şi, pe de cealaltă, se va atrage atenţia asupra existenţei mediatorilor. Un astfel de formular vă este pus la dispoziţie pe o pagină separată:

[începutul paginii]

Teme:  Drepturile omului  I  Personalităţi  I  Democraţie  I  Partide  I  Europa  I  Globalizare  I  Naţiunile Unite  I  Durabilitate

Metode:    Didactică politică    II    Educaţie pentru pace    II    Metode