|
Conflictele
pot fi ilustrate prin intermediul unor tablouri vivante. Aceste tablorui
explică, prin adoptarea unor anumite spaţii, “punctele de vedere”
şi concepţiile părţilor. Un asemenea tablou vivant poate
înfăţişa întregul conflict sau doar unele scene-cheie.
Exemplu:
Ilustrarea raporturilor de forţe dintr-un conflict
În
mijlocul clasei va fi aşezată o coală de hârtie pe care va
fi formulat conflictul. Puterea de influenţă a anumitor persoane,
instituţii etc. va fi mai apoi exprimată în mod sugestiv prin
poziţia faţă de conflict (de coala de hârtie).
De ex., elevii vor ocupa o poziţie în clasă ca urmare a întrebării
puse de profesor “cât de mare este influenţa politică a părţii
conflictuale A ?”. Cu cât vor fi elevii mai aproape de simbolul
conflictului, pe atât mai mare va fi şi influenţa, cu cât mai
departe vor fi ei (poate chiar şi după uşă), pe atât va
fi mai mică influenţa, ba chiar inexistentă.
În acest fel, elevii îşi pot exprima poziţia într-o serie de întrebări
importante. Poziţiile adoptate vor fi mai apoi explicate. |
Chestionarea tablourilor vivante
 |
Cine sunt părţile
implicate în conflict? |
|
Despre ce este
vorba în această scenă? |
|
Cât de avansată
este dinamica conflictului? |
|
Ce rol joacă
diversele grupuri? |
|
Cum se comportă
“spectatorii”? Se vor implica şi ei? |
|
Cum ar putea fi
decongestionată situaţia? |
|
Care dintre
persoane ar putea juca un rol important aici? |
În afară de
participanţii direcţi mai există, în funcţie de
conflict, şi alte părţi, implicate în mod indirect în
acesta:
|
mediul social (de
ex. familie, rude, cunoştinţe) |
|
opinia publică
(de ex. presa scrisă, radioul, televiziunea) |
| consultanţi,
avocaţi, moderatori, mediatori |
|
susţinători
(grupuri, organizaţii ...) |
| cei
care au de câştgat de pe urma conflictului |
|
“eminenţele
cenuşii”
|
|
|
