Analizarea studiului de caz
Înţelegerea
problemei:
Despre ce este vorba?
Care este obiectul conflictului? Care sunt părţile implicate?
Cum a apărut conflictul? Cum este el descris în studiul de caz? Ce
informaţii lipsesc? etc.
Aprofundarea nivelului informaţional: Ce
alte informaţii sunt necesare pentru o mai bună înţelegere
a cazului?
Cum pot fi obţinute aceste informaţii?
Reconstituirea
procedurii:
Cum au procedat actorii din studiul de caz prezentat? Care sunt ideile
care i-au ghidat? Ce paşi concreţi pot fi constataţi?
Identificarea etapelor: Diversele
etape pot
fi delimitate unele de celelalte? Cum ar putea fi prescrise aceste etape?
Raporturile de forţe:
Ce părţi sunt implicate în conflict? Pe ce grupuri se pot
sprijini ele? Care este atitudinea mass-mediei, a opiniei publice etc.? (vezi
analiza câmpurilor de forţe)
Valori
şi norme:
Ce valori şi norme transpar în acţiunea conflictuală? Cum
sunt acestea justificate şi legitimate?
Dezvoltarea alternativelor:
Ce alternative au fost dezvoltate pentru această problemă? Ce
alte alternative ar mai putea exista? Cât de mari sunt şansele de
realizare ale acestor alternative?
Capacitate de generalizare:
Care sunt aspectele din procedurile şi experienţele câştigate
care pot fi generalizate? Ce experienţe pot fi câştigate de pe
urma participării la activităţile de soluţionare a
conflictelor?
Interpretarea realităţii:
Oamenii trebuie să îşi dea seama că descrierea faptelor
este de fapt o variantă de interpretare şi că nu reprezintă
întregul adevăr. |
Studiu
de caz ca obiect al unei analize a conflictului
Pentru a
putea găsi soluţii constructive pentru conflicte, acestea
trebuie mai întâi analizate la nivelul bazelor, formelor şi
treptelor de escaladare. De abia mai apoi putem înţelege conflictul,
chiar mai mult, putem începe să căutăm căi
alternative de soluţionare. Ulrike C. Wasmuht a dezvoltat în acest
sens un set specific de întrebări (vezi
modelul de analiză).
Studiul
de caz şi jocul pe roluri
În fiecare studiu de caz există multe scene (cheie) concrete
care pot face obiectul unui joc pe roluri. Jocul pe roluri este una dintre
metodele cu ajutorul căreia o grupă poate câştiga experienţă
de pe urma modurilor de reacţie şi de acţiune deja probate.
Pe baza acestori experienţe cu propriile atitudini şi
comportamente, indivizii interpretează problema ca fiind importantă
per se. Jocul pe roluri face ca procesul de învăţare să
devină o experienţă socială, o experienţă
prin intermediul căreia atitudinile şi modelel comportamentale
pot fi modificate. Jocul simulează realitatea, el devine un
experiment (fără repercusiuni asupra acesteia). Jocurile pe
roluri pot
 |
dezvolta capacitatea de observare şi cea de percepţie
socială; |
|
prezenta şi analiza conflictele din cadrul grupului
şi din alte domenii ale vieţii; |
|
exersa noi modele comportamentale; |
|
duce la conştientizarea contextelor socio-politice ale
unor probleme trăite la nivel individual. |
Studiile
de caz ca exerciţii decizionale
Situaţiile
conflictuale ilustrate în studiile de caz pot fi discutate de grupuri restrânse
ca scenarii-tip. Într-un scenariu, o problemă generală este redusă
la un caz concret care trebuie soluţionat urmând o anumită
procedură. Soluţionarea acestui caz se va petrece sub forma unei
discuţii în cadrul grupului. Grupul va preda la timpul stabilit răspunsurile
la întrebările formulate şi îşi va prezenta ideile şi
motivaţiile. Răspunsurile vor fi mai apoi comparate în plen. |
