Învăţaţi
să vă certaţi
- 7 reguli
pentru o ceartă de succes
Certurile
nu creează mai multă distanţă între noi, de multe ori
ele fac să ne apropiem cu adevărat pe baza încrederii reciproce.
Într-o ceartă ies la iveală latura sensibilă a unei
persoană şi sentimentele ei cele mai profunde. Şi:
certurile ne fac să ne cadă măştile şi să
devenim aşa cum suntem de fapt. Relaţiile se pot întări
datorită acestui lucru. Înţelegerea şi respectul reciproc
sunt astfel stimulate. De aceea este important să învăţăm
forme constructive de soluţionare a conflictelor.
1.
Discutarea imediată a problemei
Nu trebuie să aştept prea mult atunci când sunt nervos. Voi
vorbi despre problema apărută chiar atunci sau imediat după
aceea, când apare ocazia.
2. Să
vorbim la persoana întâia singular
Cu cât voi vorbi mai mult, în cazul unui conflict, despre propriile
mele sentimente, cu atât mai bine mă va cunoaşte şi mă
va înţelege cealaltă persoană. Dacă, într-un
conflict, voi folosi mai degrabă pronumele „eu“ în loc de „tu“,
voi vedea că mai există şi alte avantaje: voi vedea mai
bine de ce parte mă aflu şi voi înţelege ce vreau de fapt.
Felul meu deschis de a fi îl va stimula, în plus, şi pe celălalt,
să mi se deschidă.
3. Să
nu întrerupem discursul celuilalt
Îl voi lăsa pe interlocutorul mei să vorbească şi
îl voi asculta cu atenţie, fără să îl întrerup. Voi
avea grijă să dau atenţie sentimentelor, nevoilor,
intereselor pe care le exprimă el/ea. Voi încerca să aflu din
cele spuse de el/ea care îi sunt interesele, nevoile şi sentimentele
şi să le respect.
4. Să
vorbim celuilalt în mod direct şi să îl privim în ochi
Dacă vreau să spun cuiva ceva, atunci i-o voi spune direct.
Asta înseamnă că nu mă voi adresa întregii grupe, atunci
când de fapt mă adresez unei singure persoane.
5. Găsirea
unei perspective comune asupra problemei
Despre ce ne certăm? Ce cred eu? Care sunt cauzele care au dus la
această problemă? Ce crede partenerul meu de conflict? Este
posibil să găsim o perspectivă comună asupra problemei?
6. Rămânerea
la subiectul în discuţie
Voi rămâne la problema care doresc să o rezolv. Nu voi
permite ca partenerul meu de conflict să devieze de la această
problemă şi să sară de la un subiect la altul.
7.
Evitarea învinuirilor
Învinuirile
reciproce nu vor lămuri şi nici nu vor soluţiona problema,
ele nu vor face decât să fortifice fronturile.
[din: Walter Kern,
Friedenserziehung heisst: Streiten lernen; în: Suchtpräventionsstelle der
Stadt Zürich (ed.), Leben hat viele Gesichter, Lausanne 1993] |
|
Cele şase etape de soluţionare a problemelor
1. Identificarea necesităţilor
“De ce ai nevoie (sau Ce vrei)?“
Toate persoanele implicate în conflict ar trebui să poată răspunde
la această întrebare fără să dea vina sau să
îi acuze pe ceilalţi.
2. Definirea problemei
"Care crezi că este problema noastră?”
Întreaga clasă poate da o mână de ajutor la găsirea
unui răspuns. Clasa trebuie să ţină seama de
nevoile ambelor persoane şi să nu dea vina pe nici una
dintre ele. Persoanele implicate în conflict trebuie să fie de
acord cu definiţia dată.
3. Brainstorming - găsirea mai multor posibilităţi
de soluţionare a conflictului
"Cine poate să ne spună cum s-ar putea rezolva
această problemă?"
Toţi elevii pot propune o variantă de rezolvare a problemei.
Răspunsurile vor fi scrise - fără comentarii, fără
formularea unui verdict sau a unei evaluări. Scopul acestei etape
este adunarea a cât mai multe variante de soluţionare.
4. Evaluarea variantelor de soluţionare
"Ai fi de acord cu această variantă?"
Fiecare dintre părţile implicate în conflict va trebui să
parcurgă lista de alternative şi să spună care
sunt soluţiile acceptabile.
5. Găsirea celei mai bune soluţii
"Sunteţi amândoi de acord cu această soluţie?
Vă rezolvă problema?”
Trebuie să fim siguri că amândouă părţile
sunt de acord şi că îşi recunosc strădaniile
depuse în vederea soluţionării conflictului.
6. Verificarea soluţiei
"Hai să vorbim în curând ca să fim siguri că
problema voastră s-a rezolvat cu adevărat."
Trebuie redactat un plan de evaluare a variantei de soluţionare.
Evaluarea poate avea loc câteva minute mai târziu, peste o oră,
ziua sau săptămâna următoare, în funcţie de
gravitatea conflictului şi de vârsta persoanei implicate.
[Sousan
Fountain: Leben in Einer Welt. Anregungen zum globalen Lernen.
Braunschweig 1996, p. 156]
|
|
