|
| |
Aprofundare: Reguli
de comunicare
Un capitol elaborat pe tema "Comunicarea - cheia soluţionării
conflictelor" se află în cadrul acestui curs, la secvenţa "Soluţionarea
conflictelor". Aici vorbim, printre altele, despre regulile de comunicare
în conflicte şi despre importanţa limbajului corporal:
Comunicare în spirit de
fair-play şi aplanarea conflictului după
Thomas Gordon
Thomas Gordon, un psiholog american din şcoala umanistă, a devenit
cunoscut prin concepte de comunicare precum “conferinţa familiei”, “conferinţa
profesorilor” şi “conferinţa managerilor”. Aici este vorba
despre reguli generali valabile pentru comunicare şi aplanarea conflictelor
după reguli universal valabile, în spirit de fair-play. Respectul reciproc
şi înţelegerea celuilalt fac posibilă o soluţionare a
conflictelor în care să nu existe învingători sau învinşi.
Scopul este ca oamenii să înveţe să se impună pentru îndeplinirea
propriilor necesităţi, fără a neglija însă nevoile
celorlalţi, preîntâmpinând astfel dezvoltarea unor sentimente precum
frustrarea sau resemnarea. Mai mult, scopul este ca oamenii
 | să se deschidă
unii faţă de ceilalţi
(să-şi arate nevoile, sentimentele, dorinţele, efectele
comportamentului celorlalţi asupra lor), în loc să-i analizeze
şi să-i subestimeze pe ceilalţi, |
| să se asculte cu
atenţie unii pe ceilalţi şi să îi ajute pe alţii să
se exprime clar, |
| să soluţioneze
conflictele într-un mod creator şi care să fie pe placul tuturor, |
| să-şi dezvolte
capacităţi consultative, pentru a-i sfătui pe ceilalţi
cum să-şi rezolve conflictele.
|
Cele
mai importante elemente dintr-un proces de comunicare în spirit de
fair-play sunt
următoarele:
| oamenii trebuie să
se exprime clar şi la modul personal, folosind mereu persoana I
singular, |
| ei trebuie să
recunoască şi să evite mesajele denigratoare, formulate
la persoana a II-a, |
| ei trebuie să
poată descrie comportamentele problematice în loc să le
evalueze, |
| ei trebuie să
recunoască ascultarea activă, barierele de comunicare şi
să adopte acest stil de ascultare activă, |
| ei trebuie să
îşi exprime sentimentele, |
| ei nu trebuie să
dea sfaturi în ceea ce priveşte comportamentul ce trebuie urmat. |
Pe lângă însuşirea
acestor reguli de comunicare trebuie învăţate
şi unele strategii de soluţionare a conflictelor. Strategiile
pentru o comunicare în spirit de fair-play sunt:
| discuţiile
tip confruntare, |
| soluţia
"toată lumea câştigă", |
| discuţiile de
lămurire a situaţiei. |
Discuţiile
tip confruntare
fac parte din strategiile pe care le practicăm zi de zi. Aceste discuţii
au deseori rolul de a ne impune – cu forţa şi cu riscul lezării
relaţiilor personale - sau de a nu ne impune, cu riscul ca noi să
ne simţim nemulţumiţi pentru că situaţia nedorită
nu se schimbă cu nimic. Aplicând principiul fair-play-ului în
procesul de comunicare, vom vedea că există şi o a treia
cale de a ne impune în faţa altor oameni, fără să
deteriorăm însă relaţia pe care o avem aceştia.
O a doua strategie este soluţia “toată lumea câştigă”.
Ea este mai potrivită în cazul unor probleme mai complexe, care
vizează adesea mai multe persoane şi unde trebuie avute în
vedere interese multiple. Aici este important să divizăm
procesul de soluţionare în mai mulţi paşi mai mici:
| lămurirea
nevoilor, |
| găsirea unor
variante multiple de soluţionare, |
| evaluarea
variantelor, |
| decizie, |
| planificarea
executării soluţiilor,
controlul eficienţei acestor soluţii. |
|
|
Mesajele la persoana I, singular
Atunci când vorbim la persoana I, singular, înseamnă că ne
luăm răspunderea pentru cele spuse, că vrem să fim
direcţi şi la obiect. Astfel, partenerul (de conflict) nu
este învinuit (“Tu ...!”); mai mult, efectul acţiunilor sale
asupra mea se află în centrul expresiilor mele. Atunci când
vorbim la persoana I, singular, înseamnă că vrem să
vorbim despre felul în care privim noi lucrurile, despre propriile
dorinţe, nevoi şi interese. Mesajele la persoana I, singular
sunt mesaje cu un stil autentic, care însă, atunci când nu este
perceput decât într-o manieră tehnocrată, poate suna
oarecum fals. De aceea, acest tip de mesaje nu trebuie folosite ca o
tehnologie, ele trebuie să exprime sentimente autentice.
Trebuie să evităm generalizările. Să nu spunem:
|
“Ştim
cu toţii că ...” |
|
“Asta ştie
toată lumea...” |
|
“Dacă
stăm să ne gândim ...” |
|
“Mereu acelaşi
lucru ...” |
|
“Eşti
un ...” |
ci:
|
“Mi-aş
dori să ...” |
|
“Mi-e teamă
că ...” |
|
“Asta îmi
pare că ...” |
|
“Nu sunt
sigur dacă am înţeles bine ...” |
Trebuie să
arătăm interlocutorului nostru ce efecte a avut
comportamentul său asupra noastră:
|
“Atunci când
spui / faci asta... eu mă simt ... pentru că asta ...”
|
|
|
Cea de-a treia cale de soluţionare
a conflictelor vizează planul personal.
Aici este vorba despre lămurirea problemelor prin intermediul unei discuţii
între parteneri aflaţi în relaţii personale extrem de strânse. În
dialogul dintre parteneri sunt lămurite astfel aşteptările,
nevoile şi dorinţele părţilor şi sunt luate hotărâri
comune.
Obiectivul acestui training de comunicare este mijlocirea în mod pragmatic a
unei atitudini umaniste şi exersarea unor abilităţi fundamentale
de comunicare, pentru o coabitare paşnică (...). Modelul Gordon
atribuie mesajului formulat la persoana I, singular o importanţă
deosebită (vezi şi textul despre "Mesajele la persoana I,
singular" din caseta din dreapta).
[Ausländerbeauftragte der Landeshauptstadt München (ed.): Konflikte lösen – der Gewalt vorbeugen. München 1995,
p. 25]
[începutul
paginii]
|
