Cursul 4: Ce fac cei care se ocupă cu educaţia pentru pace?

În timp ce în cursul 2 a fost vorba despre fondul politico-ştiinţific şi despre studiul păcii şi al conflictelor, iar în cursul 3, despre fondul teoretic al educaţiei pentru pace, cursurile 4 şi 5 se referă mai mult la aspectele de natură practică: cu ce se ocupă pedagogii păcii?

Soluţionarea constructivă a conflictelor – element central al educaţiei pentru pace

"Soluţionarea constructivă a conflictelor este unul din elementele centrale ale dezbaterilor cu privire la război şi pace. În spiritul educaţiei pentru pace şi pe baza drepturilor omului, conflictele trebuie rezolvate fără violenţă şi fără ameninţarea acesteia. În acest sens, orientarea după normele juridice curente şi după procedurile de conciliere şi mediere joacă un rol deosebit de important.

Indiferent dacă conflictele sunt considerate un ingredient al naturii sociale a oamenilor sau o consecinţă a intereselor sociale diferite, metoda prin care acestea vor fi rezolvate va fi mereu un criteriu decisiv pentru capacitatea de pace. Cercetătorul pe probleme de pace Johan Galtung caracterizează extrem de potrivit această situaţie: "Tell me, how you behave in a conflict, and I'll tell you how much peace culture you have".

Totuşi, felul în care sunt soluţionate aceste conflicte depinde, printre altele, şi de felul în care este înţeleasă “esenţa” conflictului şi de funcţiile care îi sunt atribuite în cadrul coabitării umane. Dacă conflictele sunt considerate a fi o forţă motrice esenţială pentru evoluţia socială, atunci ele vor căpăta un rol important şi pozitiv – dinamica lor urmând a fi folosită pentru transformări de natură pozitivă. Dacă conflictele sunt văzute însă mai degrabă ca fiind distructive sau ameninţătoare la adresa unei ordini pre-existente, atunci ele trebuie înăbuşite şi tratate ca o componentă incomodă.

În zilele noastre avem nevoie de noi metode de gândire şi acţiune, care să ia în considerare mai multe adevăruri deodată, mai precis adevărul “tău, al meu şi încă unul”. Participanţii la un conflict trebuie să ştie că, la fel de bine cum pot câştiga, ei pot să şi piardă. Mai mult, ei trebuie să mai ştie şi că demnitatea celuilalt trebuie apărată chiar şi în cazul unui conflict.

Felul în care ne comportăm într-un conflict precum şi posibilitatea de a învăţa din şi prin acesta ne poate sensibiliza şi ne poate face să înţelegem mai bine dinamica acestuia precum şi felul în care reacţionăm. Educaţia pentru pace poate ajuta copiii şi tinerii (dar şi adulţii) să nu se mai teamă de conflicte. Ea poate, de asemenea, să stopeze efectul de escaladare a dinamicii conflictelor în relaţiile interumane şi între grupuri pentru a preîntâmpina actele de violenţă, contribuind în plus şi la transformarea cunoştinţelor de bază privind rezolvarea constructivă a conflictelor într-o proprietate comună tuturor oamenilor.

Totuşi, educaţia pentru pace nu poate crea, de una singură, condiţiile necesare tabuizării violenţei într-o societate şi nici limitării formelor de competiţie scăpate de sub control. Aceste lucruri depind şi de multe alte iniţiative care să îi vină în sprijin."

[Günther Gugel, Institut für Friedenspädagogik Tübingen]


Cursul de faţă este împărţit în următoarele capitole:

[începutul paginii]

Teme:  Drepturile omului  I  Personalităţi  I  Democraţie  I  Partide  I  Europa  I  Globalizare  I  Naţiunile Unite  I  Durabilitate

Metode:    Didactică politică    II    Educaţie pentru pace    II    Metode