"(...) Educaţia pentru pace trebuie să realizeze cât de mici sunt posibilităţile sale de influenţare şi cât de multe şi de puternice sunt influenţele care se opun ţelurilor sale. Se ştie astfel că oamenii nu sunt influenţaţi de regulă doar de comportamentul cu valenţe educaţionale al părinţilor şi profesorilor, ci şi prin experienţele lor de zi cu zi, prin felul în care este organizată convieţuirea socială şi cum se rezolvă problemele.

De aceea este important ca oamenii să îşi dea seama de limitele educaţiei pentru pace şi să le integreze în activităţile lor, pentru a evita astfel naşterea unor false speranţe şi iluzii. Luând ca exemplu felul în care politica şi societatea înţelege să rezolve problema extremismului de dreapta (al cărui adepţi sunt în majoritate tineri) vom vedea cât de limitată este educaţia pentru pace chiar şi atunci când o mare parte a societăţii condamnă extremismul.

Pentru că educaţia pentru pace nu poate rezolva nici unele probleme sociale fundamentale precum resursele materiale insuficiente sau distribuite în mod nedrept şi nici compensa neglijarea educaţiei tinerilor. Măsurile din educaţia pentru pace dedicate luptei împotriva extremismului de dreapta sunt îngreunate atunci când responsabilii din toate partidele nu sunt sau nu vor să fie în stare să organizeze un climat social mai prietenos pentru străini şi refugiaţi.

Educaţia pentru pace pierde teren atunci când - pentru găsirea unor soluţii rapide - sunt investite milioane în proiecte îndoielnice din punct de vedere pedagogic. Orice intenţie favorabilă de a încuraja o convieţuire paşnică rămâne la stadiul de maculatură atunci când mijloacele destinate campaniilor educaţionale sunt scăzute, cele de realizare a unor proiecte filmografice critice sunt retrase sau când autorităţile economisesc bani atunci când vine vorba de formarea cadrelor didactice.

Educaţia pentru pace are nevoie de condiţii-cadru politice prielnice, care să îi stimuleze procesul de instituţionalizare şi care să îi garanteze o activitate sistematică şi continuă. Numai atunci educaţia pentru pace va avea şi şansa de a putea deveni eficientă într-un context mai larg. Din păcate, aşa ceva nu s-a întâmplat însă niciodată -  nici măcar într-o ţară precum Germania, cu un nivel ridicat de trai. De aceea, educaţiei pentru pace nu îi rămâne de multe ori decât să atragă atenţia în mod continuu asupra situaţiilor cu potenţial de ameninţare, pentru ca acestea să nu fie uitate sau trecute cu vederea, să numească persoanele responsabile, să prezinte alternative şi să lucreze la nivel minor pentru o schimbare majoră."

[Günther Gugel / Uli Jäger: Gewalt muss nicht sein. Eine Einführung in friedenspädagogisches Denken und Handeln. 3. Aufl., Tübingen 1997; versiune internet: http://www.friedenspaedagogik.de/themen/f_erzieh/fe3.htm]

[începutul paginii]

Teme:  Drepturile omului  I  Personalităţi  I  Democraţie  I  Partide  I  Europa  I  Globalizare  I  Naţiunile Unite  I  Durabilitate

Metode:    Didactică politică    II    Educaţie pentru pace    II    Metode