În următorul fragment, Günther Gugel şi Uli Jäger de la Institut für Friedenspädagogik Tübingen formulează principiile fundamentale ale educaţiei pentru pace - capacitatea oamenilor de a învăţa şi de a fi educaţi. Ei mai atrag atenţia şi asupra faptului că, în acest sens, nu este suficient ca interesul să se concentreze doar asupra sferei individuale.

"În multe scrieri şi programe, motivul ce stă la baza educaţiei pentru pace este dat de Preambului Constituţiei UNESCO din 1945: "Pentru că războaiele încep în mintea oamenilor, tot mintea oamenilor trebuie să se îngrijească şi pentru pace". Pe bună dreptate, din toate acestea reiese că oamenii pot învăţa cum să convieţuiască în pace şi cum pacea poate fi realizată pe tot cuprinsul lumii. În schimb, în educaţia pentru pace se ştie, în ciuda multor mituri (chiar şi ştiinţifice), că nimeni nu este violent "de la natură", şi că oamenii au anumite înclinaţii care, ce-i drept, îi influenţează comportamentul, dar care nu îl şi determină cu totul. De aceea, educaţia este atât posibilă, cât şi foarte necesară.

Punctul de plecare al oricărei forme de educaţie pentru pace îl constituie bazele emoţionale şi cognitive ale comportamentului şi, clădite peste acestea, atitudinile, formele comportamentale şi strategiile de acţiune ale indivizilor şi grupurilor. Înseamnă acest lucru oare şi că prin modificarea atitudinilor subiective şi a (pre)judecăţilor pot fi eliminate războaiele şi violenţele? Fără îndoială că oamenii sunt cei care poartă răspunderea pentru războaie şi violenţe şi care au puterea - atunci când vor şi sunt capabili - să le şi termine, împiedice sau să renunţe la ele. În tot cazul, de la schimbarea atitudinii indivizilor şi până la modificarea structurilor sociale şi internaţionale de putere este cale lungă.

Primul pas pe această cale este recunoaşterea acestor structuri de putere şi a conflictelor de interese ce stau la baza acestora între oameni, societăţi şi state, precum şi găsirea unor metode de soluţionare a conflictelor. Una dintre cele mai importante descoperiri ale cercetării în domeniu păcii a fost faptul că nu ajunge să faci prejudecăţile şi stereotipurile naţionale vinovate pentru izbucnirea războaielor, chiar dacă toate acestea contribuie semnificativ şi pot fi instrumentalizate de oameni pentru a porni un război.

De aceea, în ceea ce priveşte educaţia pentru pace ar fi înşelător să ne concentrăm doar asupra modificărilor atitudinilor individuale, oricât de importante ar fi acestea. Analiza structurilor de putere sociale şi internaţionale trebuie, la rândul ei, să devină parte constitutivă şi indispensabilă a educaţiei pentru pace, acesteia revenindu-i o însemnătate crucială în înţelegerea conflictelor la toate nivele (...).

Cercetările ce au avut ca obiect condiţiile de socializare ale voluntarilor din războaie şi ale persoanelor care au refuzat înrolarea au (...) arătat că o educaţie care a subliniat importanţa valorilor umanitare, bazată pe relaţii de egalitate, care nu a tabuizat emoţiile, promovând bucuria şi sensul vieţii şi care nu a postulat tinerilor toate aceste lucruri ci le-a integrat în cotidian, a făcut ca tinerii să respingă ideea de violenţă şi să se angajeze mai degrabă social şi politic, căutând totodată posibilităţi non-violente de  soluţionare a conflictelor.

Renumitele experimente Milgram privind obedienţa şi cercetările ulterioare bazate pe aceste experimente au arătat că există o legătură strânsă între ordinele unei autorităţi aparente şi disponibilitatea de a face uz de forţă. Pentru educaţia pentru pace este, în acest context, de o relevanţă centrală faptul că disponibilitatea a trei sferturi dintre persoanele testate, de a tortura sau chiar ucide un om, nu poate fi explicată prin aşa numitul impuls agresiv înnăscut: "Aici iese la lumină ceva cu mult mai periculos: capacitatea omului să se dezbare de umanitatea sa, atunci când îşi subjugă personalitatea unei structuro supraordonate. Loialitatea, disciplina şi sacrificiul de sine, virtuţile pe care le preamărim atâta, sunt exact calităţile pe care le creează aparatul de război şi de distrugere şi care subjugă oamenii unor sisteme dăunătoare de autoritate" (Stanley Milgram).

De aceea, educaţia pentru pace trebuie să facă oamenii mai sceptici faţă de autorităţi şi mai responsabili faţă de propriile acţiuni."

[Günther Gugel / Uli Jäger: Gewalt muss nicht sein. Eine Einführung in friedenspädagogisches Denken und Handeln. 3. Aufl., Tübingen 1997; Günther Gugel / Uli Jäger: Gewalt muss nicht sein. Eine Einführung in friedenspädagogisches Denken und Handeln. 3. Aufl., Tübingen 1997; versiune internet: http://www.friedenspaedagogik.de/themen/f_erzieh/fe3.htm]

Experimentelor Milgram le este dedicată o scurtă temă de aprofundare. Prof. dr. Werner Stangl descrie aici cum a decurs experimentul şi care au fost cele mai importante rezultate ale acestuia, multe dintre ele fiind folosite cu succes în activitatea pedagogică privind pacea [... spre textul "Experimentele Milgram"].