Cursul 2: Ce este pacea?

Educaţia pentru pace poate fi înţeleasă ca un organ de mediere între teoria ştiinţifică (studiul păcii şi al conflictelor) şi practică (predarea conceptului de pace). Acest al doilea curs este dedicat unor noţiuni centrale precum pacea, războiul, violenţa şi conflictul, investigând în plus şi rezultatele studiilor cu privire la pace şi conflicte. Toate acestea constituie fondul pentru activităţile educaţionale în domeniul păcii, despre care va fi vorba în cursul 3, şi pentru încercările de o natură mai practică, de predare a conceptului pacifist, prezentat de-a lungul cursului 4.

Dar ce este pacea? - Acesta este titlul cursului de faţă. Un prim răspuns ar putea fi: opusul războiului. Acest răspuns ne duce însă automat la întrebarea 'ce este războiul?'. În mod evident, este imposibil să definim războiul fără să ne folosim de anumiţi termeni precum “violenţă” şi “conflict”. Astfel putem trasa contururile acestui curs: Este însă drept să descriem pacea ca simpla absenţă a războiului? Cum rămâne însă cu ceilalţi factori? Cum rămâne cu siguranţa? Cum rămâne cu rolul jucat de justiţie? Este posibil să întâlnim circumstanţe care să fie atât paşnice cât şi nedrepte?

Dat fiind că politicienii şi filozofii au deliberat asupra acestor întrebări secole de-a rândul, ne este imposibil să prezentăm toate detaliile în cadrul acestui curs. Obiectivul acestui curs este însă de-a vă pune la dispoziţie anumite idei, pentru ca dvs. să vă puteţi mai apoi ocupa singuri cu acest domeniu. Punctul de plecare este reprezentat de constatarea că, din punct de vedere analitic, mai logic ar fi să nu se înceapă cu o definire exactă a războiului (care ar fi destul de dificilă) sau a păcii (care ar fi de-a dreptul imposibilă), ci să se vizualizeze un continuum, aşa cum apare în graficul de mai jos:

Conflictul ca o parte fundamentală a vieţii formează fondul (invizibil) al continuumului. Conflicte vor exista întotdeauna şi pretutindeni. Întrebarea decisivă este însă dacă aceste conflicte pot fi soluţionate sau nu prin folosirea violenţei. Continuumul este împărţit în două de către aşa numita ‚civilizare a conflictului’, care formează pivotul central. Războiul şi pacea sunt cele două extreme. Factorul decisiv este gradul de violenţă: dacă aceasta apare într-o mai mare măsură, atunci apare războiul. Dacă non-violenţa este caracteristica principală – orice ar însemna acest lucru – atunci predomină pacea. Violenţa actuală şi structurală din partea stângă se opune cooperării şi integrării de pe partea dreaptă.

Această ilustraţie ne oferă o primă sugestie despre cum putem pune în relaţie termenii de război şi pace, violenţă şi conflict. De asemenea, ea demonstrează că este posibil să ne ocupăm de aceste noţiuni în mod corect doar punându-le în relaţie. Faptul că în capitolele din cadrul acestui curs vom discuta pe rând, doar câte un concept, nu trebuie să ne facă să credem că nu există o relaţie între ele.

Capitole din cadrul cursului 2:

[Autor: Ragnar Müller]

[începutul paginii]

Teme:  Drepturile omului  I  Personalităţi  I  Democraţie  I  Partide  I  Europa  I  Globalizare  I  Naţiunile Unite  I  Durabilitate

Metode:    Didactică politică    II    Educaţie pentru pace    II    Metode