|
În plus, aş dori să vă prezint şi o iniţiativă din
Bosnia-Herţegovina: ONG-ul "Independent" din Zenica. Această
organizaţie este relevantă şi în ceea ce priveşte celelalte
ţări din sud-estul Europei, ea fiind responsabilă de
traducerea manualului recunoscut la nivel internaţional
„Kompass“ (educaţie în domeniul drepturilor omului pentru
tineri), precum şi de organizarea permanentă a cursurilor
pentru multiplicatori. Independent îşi oferă serviciile şi în
afara graniţelor Bosniei-Herţegovina. Cine nu cunoaşte încă
manualul „Kompass“ este invitat să se familiarizeze cu această
metodă neobişnuită pe internet. Vă asigur că merită!
Pe parcursul cercetărilor mele am descoperit din întâmplare şi
Iniţiativa 21 din Tuzla, un mic portal pe tema drepturilor
omului, care vă poate fi, la rândul lui, de ajutor în
activitatea dvs. În cea de-a treia parte a acestui newsletter
vă voi prezenta pe scurt conţinutul portalului.
Cu cele mai bune urări pentru noul an,
Ingrid Halbritter
CUPRINS
vă prezentăm: ONG-ul
"Independent"
"Independent" este o organizaţie din oraşul Zenica, aflat în
centrul Bosniei, care serbează anul acesta zece ani de la
înfiinţare. Obiectul de activitate al acestui ONG este
„Kompass“ – deja celebrul manual pe tema educaţiei întru
drepturile omului al Consiliului Europei.
de exemplu… Provocările
educaţiei democratice în secolul XXI
Cetăţeanul democratic trebuie să participe la viaţa politică –
dar are el atâta putere de influenţă cât crede? Într-o
perioadă, în care educaţia democratică se găseşte în centrul
discuţiilor europene, domnul dr. Schumann de la Universitatea
din Tübingen vine să ne atragă atenţia asupra unui fapt cât se
poate de interesant: statul naţional îşi pierde tot mai mult
influenţa politică, reducând astfel şansele reale de
participare ale cetăţeanului.
online: Drepturile omului pe
internet:
www.ljudskaprava.com
ONG-ul "Iniţiativa 21" din Tuzla a construit, în cadrul unui
proiect de tineret, un mic portal pentru drepturile omului,
unde poate fi găsită versiunea online a manualului „Kompass“,
precum şi o bogată listă de link-uri.
contact
_________________________________________________
vă prezentăm:
Organizaţia "Independent" din Zenica/Bosnia-Herţegovina
Ingrid Halbritter
Imediat cum intri în biroul organizaţiei Independent
din clădirea Facultăţii de Construcţie a Maşinilor din Zenica
îţi dai seama cât de mult se lucrează aici: pereţii sunt
practic acoperiţi cu ilustrate, fotografii de la seminare,
afişe şi diplome. Un birou prea ordonat dă de gândit, la fel
şi unul prea haotic, aici domneşte însă un amestec sănătos din
amândouă.
Independent este – la fel ca multe alte organizaţii
nonguvernamentale – fructul angajamentului unor persoane
individuale. Încă de la începutul războiului din
Bosnia-Herţegovina, câţiva jurişti din oraşul Zenica, aflat în
centrul Bosniei, au început să-şi sprijine concetăţenii care,
din pricina religiei şi apartenenţei lor etnice se aflau în
primejdia de a-şi pierde locuinţele şi locurile de muncă,
acordându-le asistenţă juridică gratuită.
În martie 1995 ei şi-au înregistrat organizaţia sub numele
Independent, doi ani mai târziu obţinând prima
sponsorizare din partea Comisiei Europene şi a Fundaţiei
Soros. Astfel au reuşit să închirieze un mic birou într-o
clădire a Universităţii din Zenica, concentrându-şi
activitatea din ce în ce mai mult în jurul subiectului
"drepturile omului". Astfel, Independent a devenit încă
din 1998 una dintre prezenţele nonguvernamentale stabile a aşa
numitei „reţele-ochi“, care se ocupă, pe teritoriul BiH, cu
observarea şi întocmirea de rapoarte pe marginea proceselor
electorale.
Tot în anul 1998, Independent a început să organizeze
mese rotunde pe diferite teme în întreaga ţară, în cadrul
cărora politicienii ţării, reprezentanţii ONG-urilor locale şi
ai mass-mediei, ai poliţiei şi justiţiei, precum şi cei ai
comunităţii internaţionale s-au întrunit să dezbată subiecte
precum întoarcerea refugiaţilor şi retrocedarea bunurilor
celor expatriaţi.
Participarea la un curs de profil pe tema drepturilor omului
le-a dat ideea de a-i mobiliza şi pe tineri. Independent
a strâns un grup de cca. 20 de tineri sub titulatura
Independent Junior, voluntari sau practicanţi care şi-au
dezvoltat aici propriile lor proiecte de mai mică anvergură.
Ei au înfiinţat, bunăoară, o revistă pentru tineret, au
organizat dezbateri cu alţi tineri, angajându-se, în plus, şi
pentru mediul înconjurător. Astăzi, şase tineri proveniţi din
acest grup sunt în continuare activi, colaborând ocazional şi
fiind plătiţi pentru activitatea depusă ca observatori la
alegeri sau ca traineri.
Din acest proiect s-a născut o structură stabilă, un aşa-numit
„teledom“, în mica localitate Nemila din preajma oraşului
Zenica, o instituţie menită să sprijine cetăţeni şi ONG-uri,
punându-le la dispoziţie aparatură şi produse de birotică,
acces la internet şi oferte educaţionale (vezi
http://www.teledom.org/nemila/).
În centrul preocupărilor organizaţiei Independent se
află însă în continuare drepturile omului, materializate în
acest moment prin intermediul a două proiecte: pe de o parte,
Independent se implică, ca unul din cei şase parteneri,
într-un proiect regional ce urmează a se derula pe parcursul a
mai multor ani şi care promovează o implementare mai bună a
drepturilor minorităţilor în sud-estul Europei. Acest proiect
se desfăşoară sub tutela organizaţiei Minority Rights Group
International (www.minorityrights.org)
şi este finanţat de guvernul britanic. Printre activităţi se
numără redactarea unor rapoarte privind situaţia juridică din
zonă, traducerea manualelor de specialitate şi organizarea de
seminarii pe tema drepturilor minorităţilor.
Cel de-al doilea proiect vizează formarea de multiplicatori în
domeniul educaţiei drepturilor omului, şi anume, prin
intermediul manualului „Kompass“. Acest manual de peste 400 de
pagini a fost publicat de Consiliul Europei în anul 2002,
fiind considerat una dintre cele mai cuprinzătoare lucrări ce
vin să susţină activitatea a persoanelor responsabile de
educaţia tinerilor din şcoli sau din afara lor.
În centrul celor cinci capitole ale cărţii se găsesc 49 de
instrucţiuni detaliate privind module educaţionale pe diverse
teme, care au în comun faptul că sunt relevante pentru
domeniul educaţiei întru drepturile omului. În afară de aceste
instrucţiuni, multiplicatorii vor mai găsi în acest manual o
bogată bibliografie, sfaturi practice, foi de lucru gata de a
fi tipărite şi utilizate la ora de curs, precum şi alte
materiale extrem de necesare. Tot aici există şi suficiente
informaţii generale privind drepturile omului, subiecte atent
selecţionate şi instrumentele internaţionale folosite în
domeniul drepturilor omului.
„Kompass“ a fost tradus deja în multe limbi, fiindu-vă puse la
dispoziţie pe internet în limbile engleză, franceză, rusă şi
arabă - versiuni online sau pentru descărcare - (vezi
www.coe.int/compass). La aceeaşi adresă veţi mai putea
găsi şi datele de contact ale organizaţiilor care s-au ocupat
de traducerea şi distribuţia manualelor (http://eycb.coe.int/compass/other.html).
În ceea ce priveşte Europa de sud-est, există deja o variantă
lingvistică a manualului pentru Bosnia-Herţegovina, cât şi
pentru Croaţia, România şi Slovenia. Conform informaţiilor
furnizate de Independent, versiunea în limba sârbă este
în pregătire.
Independent a terminat, în primăvara anului 2005,
traducerea manualului pentru Bosnia-Herţegovina, tipărind 750
de exemplare ale acestuia. Un exemplar costă echivalentul a 20
Euro şi poate fi comandat direct la Independent (vezi
informaţiile de contact de mai jos). O versiune online a
manualului se află pe pagina de internet
http://www.ljudskaprava.com/kompas/index.htm. Nu există şi
o versiune pentru descărcare; în caz de urgenţă, versiunea
online poate fi însă tipărită. În vara lui 2005, „Kompass“ a
fost înscrisă, de către Ministerul Educaţiei din BiH, pe lista
manualelor autorizate pentru şcolile primare şi gimnazii,
dobândind astfel, în mod oficial, dreptul, de a fi utilizat în
şcoli.
Cu un an înainte, organizaţia croată „Europski Dom“ din
Slavonski Brod a tradus „Kompass“ în limba croată, capitolele
acestuia putând fi descărcate în format pdf de pe pagina de
internet
http://www.europski-dom-sb.hr/clanak1000-0-0006.htm.
Trainerii experimentaţi ai Independent organizează
anual câte două sau trei cursuri de specializare pentru
multiplicatorii care doresc să utilizeze manualul „Kompass“ în
şcoli sau în cadrul unor activităţi extraşcolare. Trainingul
este conceput metodic, conform principiului „learning by
doing“: participanţii află pe pielea lor ce urmează să pună în
practică mai târziu - ei îşi pregătesc singuri, de-a lungul
cursului, materia, şi o discută cu ceilalţi participanţi.
Astfel ei pot dobândi un feedback constructiv atât din partea
acestora, cât şi din cel al trainerilor.
La final, încă o dată, pe scurt, oferta organizaţiei
Independent din Zenica pentru celelalte instituţii din
sud-estul Europei:
în domeniul educaţiei întru drepturile omului:
-
informaţii
privind cooperarea cu Consiliul Europei în ceea ce priveşte
implementarea manualului Kompass şi cursurilor pentru
multiplicatori. Cei ce doresc să traducă manualul Kompass
sau să participe la cursurile oferite, sunt rugaţi să ia
legătura cu Centrul European de Tineret de la Budapesta.
Link:
http://eycb.coe.int
-
vânzarea
manualului Kompass la un preţ echivalent cu 20 Euro
-
cursuri de
specializare pentru multiplicatori în scopul implementării
şi utilizării manualului Kompass
-
consultanţă
pentru multiplicatorii care lucrează sau doresc să lucreze
în domeniul drepturilor omului
în domeniul
drepturile minorităţilor:
în domeniul
calificare pentru organizaţii nonguvernamentale:
Informaţii de
contact:
Independent - Zenica
Fakultetska 1
72000 Zenica, BiH
Telefon: +387 (0)32 440 390
Fax: +387 (0)32 440 391
e-mail (1):
indep@gmx.net
e-mail (2):
indepze@yahoo.com
pagină web:
http://indep.cjb.net
versiune online Kompass:
http://www.ljuskaprava.com
persoană de contact: Gordana
Cicak, coordonatoare de proiect (vorbeşte limba engleză)
[spre Cuprins]
_________________________________________________
de exemplu ...
Provocări pentru
educaţia întru democraţie în secolul XXI
Prof. Dr. Wolfgang Schumann
Proiectul demarat de către
Consiliul Europei în anul 1997, intitulat
„Education for Democratic Citizenship“ (EDC), a dat
impulsuri extrem de importante educaţiei politice şi
democratice din ultimii ani. Scopul contribuţiei de faţă este
să dovedim că modelul care stă la baza acestui concept, şi
anume cetăţeanul unui stat naţional democratic, nu mai
corespunde realităţii, dat fiind faptul că condiţiile-cadru
s-au schimbat în mod fundamental prin simpla existenţă a UE,
cât şi prin globalizare. Aceste două fenomene reprezintă
provocări extraordinare pentru educaţia politică a secolului
XXI, la care trebuie neapărat să reacţionăm dacă ne dorim ca
activitatea noastră să fie încununată de succes. Mai întâi vom
vedea însă cum am înţeles să-mi structurez contribuţia de
faţă:
-
în primul rând doresc să
trezesc mai multă înţelegere pentru contextul în care îşi
desfăşoară activitatea EDC. Voi încerca să fac acest lucru
folosind un model simplu, care se deserveşte de ştiinţele
politice pentru a reprezenta relaţiile din sistemele
politice (democratice).
-
în acest sens, voi mai arăta
care sunt ideile care stau la baza acestui model în cadrul
iniţiativei EDC a Consiliului Europei.
-
în plus, voi demonstra că
aceste idei sunt parţial eronate şi, mai mult, că din
pricina lor au survenit schimbări fundamentale.
-
la final voi formula câteva
teorii cu privire la greutatea acestor transformări în
contextul activităţii noastre în sfera educaţiei politice şi
democratice.
1. Cetăţeanul
în sistemul politic democratic — un model
Să începem
aşadar cu micul meu model, care schiţează esenţa unui sistem
politic (schema 1). Acest sistem politic, cu diversele sale
instituţii, emite anumite legi, care au rolul de a reglementa
convieţuirea într-o societate (elementele marcate cu roşu din
cadrul dreptunghiului roşu). De ce avem însă nevoie de acest
lucru? Ei bine, pentru că fără asemenea reglementări nu ar fi
posibilă o convieţuire paşnică. Totuşi, aşa cum putem vedea,
urmărind elementele marcate cu roşu, şi un sistem politic
autoritar ar putea arăta şi funcţiona în acelaşi fel.
Ceea ce face
însă din toate aceste elemente un sistem politic democratic
sunt elementele albastre, anume faptul că cetăţenii pot
interveni în ceea ce priveşte deciziile care le afectează
vieţile.
-
de exemplu,
prin faptul că pot alege un guvern sau parlament şi că —
dacă nu sunt mulţumiţi de activitatea desfăşurată de aceştia
— îi pot şi dizolva.
-
prin faptul că
îşi pot îndrepta revendicările — de regulă, prin intermediul
partidelor politice, al asociaţiilor sau mass-mediei — către
sistemul politic, putând interveni în cazul în care nu sunt
mulţumiţi de legile emise.
Imaginea nu este
însă cu totul completă: în acest sistem general, delimitat de
cadranul roşu cu margini rotunjite, nu există doar cetăţeni,
partide politice, asociaţii şi mass-media, ci şi aşa-numitele
sub-sisteme. În schema de mai jos am ales să introduc, în
virtutea simplificării, un singur astfel de sub-sistem, şi
anume, economia.
În plus, trebuie
să mai avem în vedere, fireşte, şi faptul că acest sistem nu
este singurul sistem posibil. Mai există alte cca. 200 de alte
sisteme, pe care le voi numi pe scurt, în cele ce urmează,
„mediu internaţional“. Sistemele au limitări în afară pentru
că legile existente în cadrul diferitelor sisteme nu au,
bineînţeles, valabilitate, decât în sânul sistemului care le-a
produs.
Schema
1
Şi cu ce ne
ajută toate acestea? Ei bine, ne ajută să recunoaştem în mod
sistematic bazele educaţiei întru democraţie, mai precis
sistemele politice democratice, felul în care funcţionează
acestea şi cadrul în care se desfăşoară ele. Acest lucru ne va
fi de folos atunci când vom încerca să demonstrăm eventualele
schimbări apărute, dar şi la analizarea grupului-ţintă al EDC,
şi anume a cetăţeanului - nu ca element izolat, ci în context
— ca parte a sistemului politic democratic.
2. "Modelul"
EDC
Figura centrală
a iniţiativei EDC a Consiliului Europei este cetăţeanul
critic, interesat, politizat. Democraţia nu mai este înţeleasă
aici doar ca un principiu ordonator, ea nu se mai limitează
doar la ordinea politică, mergând mai degrabă în direcţia unei
democratizări a tuturor domeniilor vieţii: şcoală, familie,
comunitate, chiar şi economie.
Mai mult, o
revendicare insistentă este de a spori şi mai mult puterea de
influenţă a cetăţenilor prin intermediul elementelor de
democraţie directă, de exemplu referenduri. Educaţia politică
a descoperit cetăţeanul critic şi activ, interesat de
democraţie la toate nivelele. Totuşi, modelul ce stă la bază
EDC a rămas acelaşi. Acest lucru poate fi constatat în
următoarea schemă, în cadrul căreia pot fi găsite unele
observaţii extrem de importante privind EDC, culese de pe
pagina de internet a Consiliului Europei.
Schema
2
Pe aceeaşi
pagină se mai spune:
-
că EDC se
străduieşte să îi stimuleze atât pe tineri cât şi pe adulţi
să participe în mod activ la viaţa democratică din
societatea lor, făcând uz de drepturile lor şi
îndeplinindu-şi obligaţiile democratice;
-
că strădaniile
se îndreaptă în vederea creării unor culturi democratice vii
şi, în ceea ce îi priveşte pe cetăţeni, a unui sentiment de
apartenenţă la societăţile şi sistemele lor democratice etc.
Cu alte cuvinte:
Elementul comun, inerent tuturor analizelor din domeniul
educaţiei pentru democraţie rămâne cetăţeanul unui stat
naţional - aşadar, aici este vorba doar de actorii şi de
procedurile care se află, în schema 2, în centrul
patrulaterului de culoare roşie.
3. Deficitele
"modelului" EDC
În cea de-a
treia parte a contribuţiei mele voi arăta neajunsurile acestui
model: el nu ţine cont de unele schimbări majore, denaturând
perspectiva asupra unor raporturi cauză-efect esenţiale. Dar
despre ce schimbări este vorba?
Golirea de
conţinut a statului naţional prin înfiinţarea şi dezvoltarea
ulterioară a CE/UE
Prima schimbare
este o consecinţă a înfiinţării şi dezvoltării continue a
CE/UE. Acest lucru nu presupune doar că cele şase state
naţionale de la început au hotărât să-şi unească forţele
într-o cooperare foarte strânsă. Nu-i nimic nou în toate
acestea; au existat, în fond, dintotdeauna alianţe
internaţionale. Aici nu mai este vorba însă despre o formă
tradiţională de cooperare internaţională, lucru
demonstrat de faptul că aceste şase state au înfiinţat noi
instituţii comune, transferând asupra acestora anumite
competenţe unice. În plus, ele s-au obligat să respecte, în
cazul în care vor exista dispute pe tema acestor competenţe,
deciziile Curţii de Justiţie, o instituţie fondată tocmai în
acest scop. De aceea, aici este vorba de o cooperare
supranaţională.
Dar ce au toate
acestea a face cu cele discutate mai sus, ce au ele a face cu
EDC, cu conceptul de cetăţean? Schema de mai jos are rolul de
a vă lămuri.
Schema
3
Înfiinţarea unor
structuri supranaţionale presupune, în primul rând, faptul că,
pentru cetăţeni, legile nu mai sunt date în exclusivitate de
către propriile sisteme politice, ci şi — mai întâi, doar în
câteva domenii limitate — de către CE. Astfel, domeniile care
pot fi reglementate de propriul sistem politic devin, automat,
mai puţine. Cetăţeanul poate, şi îşi va alege, fireşte, în
continuare, parlamentul său naţional, aducându-şi astfel
aportul la formarea guvernului, dar acesta din urmă nu va mai
putea lua toate deciziile importante (de unul singur). Iar
acest lucru înseamnă, aşadar, că el îşi pierde din puterea sa
de influenţă, pentru că, la nivelul CE, el nu dispune (încă)
de aceleaşi posibilităţi de participare ca la nivel naţional —
iar aceasta, fără să fie pe deplin conştient de acest lucru.
Să facem acum un
salt în anul 2005 şi să privim schema 4 - vom vedea cum
situaţia a cunoscut noi schimbări substanţiale. Dar ce
înseamnă toate aceste schimbări? În primul rând, mica
deschidere din îngrădirea de mai înainte a sistemului politic
s-a transformat într-o poartă uriaşă de acces. Practic nu mai
există nici o limitare "în sus".
Explicaţia
acestui fapt este că UE participă astăzi la procesul
(co-)decizional din aproape toate domeniile politice. Două
treimi din legislaţia statelor membre ale UE este un produs al
UE. Un exemplu elocvent în ceea ce priveşte această influenţă
enormă pe care o deţine este uniunea monetară; nici măcar în
acest domeniu central al politicii, statele naţionale
participante nu au putut să îşi păstreze autonomia!
În plus, această
constelaţie unică în istorie s-a mărit între timp, numărând
astăzi 25 de state. În curând vor fi chiar 27, urmând ca în
viitor, numărul să crească şi mai mult.
Dar ce înseamnă
toate acestea pentru cetăţeanul UE? Angajamentul său politic,
de exemplu, ar putea creşte, în afară de a merge la vot, el
alegând să se înscrie chiar într-un partid! Totuşi, din
pricina situaţiei descrise mai sus, influenţa sa directă
asupra politicienilor şi a politicii, a scăzut în mod
dramatic!
Schema
4
Acum s-ar putea
spune că toate acestea sunt particularităţi ale UE şi ale
statelor ei membre, drept pentru care nu ar trebui să ne
privească atunci când ne ocupăm cu subiectul EDC. Faptul că
tocmai acest lucru este problematic, având în vedere faptul că
în UE se găsesc 25 de sisteme politice democratice, ar trebui
să fie evident. La toate acestea se mai adaugă însă şi un alt
aspect.
Şi anume faptul
că UE nu îşi exercită influenţa numai asupra statelor sale
membre, ci şi — chiar dacă într-un alt mod — şi asupra tuturor
acelor ţări care aspiră la statutul de membre, politica
acestora din urmă fiind influenţată chiar mai pregnant.
Criteriile de la Copenhaga pentru ţările în curs de aderare,
promulgate în anul 1993 de către UE, sunt, pe cât de
elaborate, pe atât de detaliate, fiind, de fapt, foarte
asemănătoare cu o chemare la schimbarea sistemelor, şi aici
astfel încât cetăţeanul neputând aproape deloc să influenţeze
decursul negocierilor între guvernul său şi UE, precum şi
rezultatul acestor negocieri; posibilităţile lui de
intervenţie se limitează, în cel mai bun caz, la un simplu
"da" sau "nu", dat la referendumul pentru aderare.
Consecinţe
pentru cetăţeni
Putem spune
aşadar în acest punct, că existenţa UE, pe cât este ea de
plină de sens şi de utilă — ba chiar indispensabilă —, a
limitat în mod dramatic posibilităţile de exercitare a
influenţei asupra sferei politice ale cetăţenilor statelor
membre şi ale ţărilor candidate. Asta înseamnă că mecanismul
fundamental al sistemelor democratice, faptul că populaţia
participă la actul de elaborare al legilor prin intermediul
alegerilor şi al altor instrumente, nu mai este valabil decât
într-o foarte mică măsură.
Închipuiţi-vă
acum un cetăţean care a participat la una dintre conferinţele
noastre privind educaţia întru democraţie şi pe care l-am
învăţat că trebuie să participe, căruia i-am arătat
nenumăratele posibilităţi de participare din cadrul unui stat
naţional. Ce va spune el oare, atunci când
-
va descoperi,
ca cetăţean al UE, că guvernul pe care l-a ales nu mai are
putere de decizie decât într-o mică parte din domeniile
importante pentru el şi viaţa lui cotidiană sau
-
el, ca
cetăţean al unei ţări candidate la aderare, va observa că
sistemul politic şi societatea au fost date peste cap,
într-o manieră de-a dreptul revoluţionară, indiferent dacă
el a fost sau nu de acord cu acest lucru?
Există pericolul
ca acest cetăţean să fie dezamăgit, pentru că noi nu am reuşit
să îl pregătim, de-a lungul conferinţelor noastre EDC, pentru
această realitate, schiţându-i în schimb o imagine, care
aparţine încă de ceva vreme trecutului. Câţiva vor fi poate
într-atât de dezamăgiţi, încât vor renunţa cu resemnare la
orice formă de politică.
Golirea de
conţinut a statului naţional prin globalizare
Iar aceste
transformări în contextul procesului de integrare europeană nu
sunt încă nici pe departe totul. Mai există două puncte care
vin să îngreuneze şi mai mult situaţia: în primul rând,
fenomenul globalizării.
Schema
5
În ceea ce
priveşte lucrurile discutate aici, ne interesează mai ales
două din consecinţele globalizării (schema 5). Prima
consecinţă este că prin globalizarea economiei, sistemul
politic naţional pierde într-un mod masiv din puterea sa de
influenţă asupra economiei, pentru că legile sale naţionale nu
sunt valabile şi în spaţiul extra-statal, global, în care
activează marile companii economice.
În al doilea
rând, economia globală ia, din ce în ce mai des, fără a se
supune nici unui control politic, decizii de importanţă
centrală pentru cetăţeni, decizii care se aseamănă în fond,
prin prisma efectelor lor adânci asupra vieţii indivizilor,
hotărârilor luate în sfera politică.
Consecinţe
pentru cetăţeni
Ce vor face
cetăţenii, atunci când vor vedea că dezvoltarea economiei
globalizate le influenţează în mod dramatic viaţa, iar că
guvernul ales de ei nu par a putea face nimic în acest sens —
unde rămâne participarea civilă?; ce se întâmplă cu regulile
democratice, de care a aflat în cadrul orelor de educaţie
politică?
Cetăţenii însă
nu sunt însă decât arareori conştienţi de această situaţie,
iar acest lucru ţine de o altă transformare, extrem de
cuprinzătoare, ale cărei consecinţe nu sunt, în opinia mea,
suficient tematizate în cadrul educaţiei politice: aşa numita
"medializare".
Medializarea
ascunde realitatea complexă
Despre ce este
vorba în acest caz? La fel ca globalizarea, şi medializarea
este un fenomen deosebit de complex. Mă voi concentra însă, în
cele ce urmează, tot asupra a două aspecte mai importante.
Medializarea înseamnă, pe de o parte, faptul că mass-media ne
influenţează tot mai mult viaţa. Noi nu mai cunoaştem de fapt
adevărata realitate (politică), ci doar realitatea mijlocită
de mass-media. Iar acest fenomen are consecinţe cu atât mai
grave, cu cât — iar acesta este cel de-al doilea aspect —
mass-media se supune, în întocmirea ştirilor politice, unor
reguli proprii. Şi pentru că ştirile au nevoie şi de imagini,
pentru că trebuie să distreze, şi, de aceea, nu trebuie să
dureze prea mult sau să fie prea complexe, pentru că altfel nu
s-ar mai "vinde", ele urmează un traseu cu totul contrar celui
adoptat de politica reală. Astfel, pe măsură ce politica reală
devine din ce în ce mai complicată, programele de ştiri devin
tot mai simpliste, mai personalizate, mai apropiate de
categoria "divertisment" etc.
Consecinţe
pentru cetăţeni
Toate acestea
tind să ducă la o situaţie - vezi schema 6 - în care
cetăţenilor să li se sugereze faptul că politica naţională şi
anumite persoane cu mai mare expunere mediatică, în cazul
Germaniei, Cancelarul, sunt de o relevanţă decisivă, ele fiind
capabile să influenţeze sfera politică, să-i rezolve
problemele ardente, cetăţeanul având astfel senzaţia că, prin
acţiunile lui, participă la politica naţională.
Cu alte cuvinte:
problema amintită mai sus, faptul că cetăţeanul nu este pe
deplin conştient de efectele integrării în UE sau a
globalizării, se amplifică şi mai mult.
Schema
6
4. Implicaţii
pentru educaţia întru democraţie şi educaţia politică, în
general
Am vorbit destul
despre transformările şi, implicit, despre provocările cu care
se confruntă EDC la începutul secolului XXI. Urmează cea de-a
patra şi ultima parte a contribuţiei mele, în care voi încerca
să identific consecinţele faptelor discutate mai sus.
Schema
7
De la
cetăţeanul unui singur stat la cetăţeanul "multi-level"
În primul rând
trebuie să recunoaştem că premisele s-au schimbat. Simplul
cetăţean, înţeles ca membru al unui stat naţional, care are
puterea de a-şi defini chiar şi condiţiile-cadru politice
centrale pentru viaţa sa, a devenit un cetăţean "multi-level"
(schema 7). A fi un cetăţean multi-level presupune ca
reglementările ce îi vizează viaţa cotidiană provin acum de la
nivel global - de la economia globalizată, de la Uniunea
Europeană şi de la statul său naţional, dar şi de la nivel
regional şi local, iar cota primelor două entităţi numite se
află într-o permanentă creştere.
Având în vedere
imaginea cetăţeanului activ promovată de proiectul EDC, este
important să recunoaştem faptul că posibilităţile pentru un
astfel de angajament diferă în mod dramatic de la un nivel la
altul. În timp ce la nivel local — unde este vorba despre
probleme precum stabilirea locaţiei unei gropi de gunoi —
aceste posibilităţi rămân încă foarte dezvoltate, ele scad din
ce în ce mai mult, pe măsură ce nivelul este mai ridicat,
tinzând, la nivel global, către zero.
Democraţia
regândită
Misiunea
centrală a educaţiei întru democraţie a următorilor ani
trebuie să fie, în ceea ce mă priveşte, ca, în plus faţă de
strădaniile deja depuse, această imagine a cetăţeanului
multi-level să fie înrădăcinată cât mai bine în mintea
oamenilor. Ei trebuie să înţeleagă — dincolo de simplificările
oferite de mass-media — factorii care le conduc vieţile şi
motivele care stau la baza acestora. Pentru că cine înţelege
toate acestea, va pierde acel sentiment de neputinţă, nu va
mai simţi că se află cu totul la îndemâna unor forţe
necunoscute.
Iar atunci, el
va dobândi posibilitatea de a participa la discuţia despre cum
trebuie să devină democraţia în acest context nou, cu totul
schimbat. Pentru că nu putem nicicum să evităm regândirea
democraţiei!
Cum trebuie
adus la cunoştinţa oamenilor conceptul de "cetăţean
multi-level"?
Cu atât mai
stringent devine aşadar mijlocirea către oameni a imaginii
acestei noi realităţi cu multiple niveluri. Bineînţeles că
acest lucru este, având în vedere complexitatea acestei
realităţi, cât se poate de dificil. Şi atunci ce trebuie
făcut? Discuţiile din jurul acestei probleme nu pot fi
cuprinse aici, ele are trebui să facă obiectul unei analize
separate. De aceea, voi încerca aici să le rezum prin prisma
unui exemplu propriu.
Ne vom concentra
aşadar atenţia asupra unui domeniu singular, de exemplu asupra
politicii mediului, şi asupra unui caz concret, care, în cazul
ideal, ar trebui să îi vizeze în mod direct pe participanţi.
Discutaţi acest caz, luând în considerare şi procesele
decizionale conexe şi lăsaţi-i pe participanţi să ajungă
singuri la concluzia că — pentru a rămâne la politica mediului
— în cazul Germaniei, bunăoară, UE joacă, din pricina
reglementărilor impuse de ea, un rol central, dar că, în ceea
ce priveşte implementarea, celelalte nivele - nivelul statului
naţional, al landurilor federale şi nivelul local, sunt şi ele
implicate. Este notabil felul în care participanţii înţeleg
astfel întregul complex problematic.
Astfel am ajuns
la finalul contribuţiei mele, în care am încercat să schiţez
provocările cu care se confruntă educaţia întru democraţie la
începutul secolului XXI. Aceste provocări sunt enorme, având
în vedere faptul că ne aflăm într-o perioadă a
transformărilor, a redefinirii democraţiei. Cu toate acestea
este imperios necesar, dar şi o sarcină ce poate deveni extrem
de incitantă, ca toate acestea să migreze în centrul
preocupărilor dumneavoastră.
[spre Cuprins]
_________________________________________________
online
Mic
portal pentru drepturile omului:
www.ljudskaprava.com
Ingrid
Halbritter M.A.
Organizaţia Iniţiativa 21 din Tuzla (Bosnia-Herţegovina)
activează în special în domeniul educaţiei extra-şcolare şi a
organizat în 2003 şi 2004 o serie de seminare pentru tineret,
dedicate subiectului "drepturile omului". Participanţii nu
s-au mulţumit însă doar să acumuleze noi cunoştinţe, ci au
dorit să le dea mai departe: ei au produs un film pe care l-au
proiectat în diverse şcoli şi au condus workshop-uri dedicate
elevilor, construind pagina de internet aflată în discuţie
aici, pentru a facilita celorlalţi tineri accesul către
subiectul "drepturile omului". Proiectul a fost finanţat de
Comisia Europeană.
Pagina este de fapt un mic portal conceptul într-o limbă
înţeleasă în Bosnia-Herţegovina, Croaţia, Serbia şi
Muntenegru, în Kosovo şi Macedonia, reprezentând astfel cu
siguranţă o raritate în sud-estul Europei. Ea este împărţită
în două secţiuni principale: versiunea online a manualului
„Kompass“ în limba locală (vezi capitolul "Organizaţia
Independent") şi o listă foarte cuprinzătoare de link-uri.
Numele link-urilor sunt de cele mai multe ori în limba locală,
vizitatorii paginii trebuie însă să stăpânească şi limba
engleză, pentru că majoritatea paginilor de internet sau a
documentelor către care conduc link-urile sunt în limba
engleză.
Lista de link-uri este ordonată pe categorii de instituţii şi
subiecte (de ex. „Handicapaţi“, „Refugiaţi şi azilanţi“,
„Minorităţi“, „Educaţie“ etc.). Impresionante sunt însă
dimensiunile paginii: aici puteţi găsi într-adevăr totul
într-un singur loc. Aşadar, cine cunoaşte limba engleză,
înţelege „sârbo-croata“ şi caută documente internaţionale pe
tema drepturilor omului, va găsi cu siguranţă tot ce doreşte.
[spre Cuprins]
_________________________________________________
contact
Acest newsletter este publicat de D@dalos Sarajevo şi finanţat
de către Ministerul de Externe din Berlin, Ministerul Federal
pentru Cooperare Economică (BMZ) şi de Consiliul Europei.
Redactor însărcinat: Ingrid Halbritter
Adresă: D@dalos Sarajevo
Aleja Lipa 57
71000 Sarajevo
Telefon: +387 33 715 600 (Birou Hrasno)
Telefon/Fax: +387 33 446 680 (Birou Vratnik)
Fax: +387 33 715 601
Tel. mobil Ingrid Halbritter: +387 61 276 381
E-mail: Ingrid.Halbritter@dadalos.org
Contribuţii, propuneri şi critici la
Ingrid.Halbritter@dadalos.org
Mailing list: Dacă doriţi să primiţi newsletter-ul în mod
automat, contactaţi-ne la
Ingrid.Halbritter@dadalos.org
Dacă aţi primit newsletter-ul în mod automat şi NU mai doriţi
să îl primiţi pe viitor, contactaţi-ne, vă rugăm, la aceeaşi
adresă.
[spre Cuprins]
[sus] |
