În ciuda tuturor criticilor - deseori justificate - referitoare la birocraţia existentă în mai toate organizaţiile interstatale, care ne costă anual multe sute de milioane de Euro, bani proveniţi din taxele pe care noi le plătim, în ceea ce mă priveşte mă bucur întotdeauna să ştiu că comunitatea internaţională a statelor cheltuieşte atâtea resurse financiare şi politice pentru a construi o lume mai bună! De aceea cred că merită să aruncaţi o privire asupra textului de mai jos, care vorbeşte despre cea mai mare organizaţie internaţională din domeniul educaţiei, ştiinţei şi culturii.

Vă doresc un început de an şcolar bun şi sper ca newsletter-ul de faţă să fie o sursă de inspiraţie pentru activitatea dvs..

Cu calde salutări, 

Ingrid Halbritter
 

CUPRINS

vă prezentăm: UNESCO
În domeniul educaţiei, al ştiinţei şi culturii, UNESCO este fără îndoială cea mai importantă organizaţie. Ea coordonează deceniul ONU al „educaţiei pentru o dezvoltare durabilă“ - 2005–2014.

de exemplu … Deceniul ONU al „educaţiei pentru o dezvoltare durabilă“ - 2005-2014
Cel mai recent deceniu proclamat de Naţiunile Unite a început în 2005. Alexander Leicht, membru al Comisiei UNESCO din Germania descrie contextul, obiectivele şi felul în care s-a înţeles ca acestea să fie transpuse în ţara sa.

online: Noul manual online privind educaţia pentru o dezvoltare durabilă să află pe serverul educaţional D@dalos http://www.dadalos.org/
D@dalos a dezvoltat, ca o primă contribuţie adusă deceniului ONU, un nou manual online, care pune la dispoziţia cadrelor didactice şi a multiplicatorilor informaţii şi exemple cu privire la dezvoltarea durabilă.

contact

_________________________________________________


vă prezentăm:

UNESCO – Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (http://www.unesco.org/)

Ingrid Halbritter

UNESCO este cea mai mare organizaţie interguvernamentală, angajată pe tot cuprinsul lumii în domeniul educaţiei, ştiinţei şi culturii. UNESCO este o organizaţie specială care face parte din marea familie a Naţiunilor Unite. Dar ce este o organizaţie „interguvernamentală“? UNESCO a fost creată la iniţiativa unor state, statele fiind membrii ei. UNESCO numără astăzi 191 de state membre, care îşi împart cheltuielile de întreţinere. Bugetul pe anii 2004 şi 2005 se ridică la puţin peste 600 milioane USD. În plus se adaugă unele mijloace financiare suplimentare destinate unor proiecte speciale. Sediul principal al organizaţiei se află la Paris, în lume există peste 50 de birouri şi, bineînţeles şi foarte multe proiecte.

Este imposibil să vă prezentăm aici o imagine completă a acestei organizaţii de proporţii gigantice. Dorinţa mea este însă de a vă aduce ceva mai aproape de ea, să vă invit să o cunoaşteţi puţin, să vă deschid calea spre o lume care – cu toate că s-ar putea să vă pară străină - ne împărtăşeşte ţelurile şi valorile şi care ne poate fi de real folos în activitatea noastră din cadrul educaţiei democratice. UNESCO este prezentă în sud-estul Europei, chiar dacă prezenţa ei s-ar putea face mai mult simţită. Aş dori, în cele ce urmează, să vă explic care sunt obiectivele UNESCO şi să vă indic, prin intermediul unor exemple concrete, domeniile principale de activitate, precum şi felul în care înţelege această organizaţie să lucreze. De asemenea, vă voi arăta cum puteţi contacta organizaţia UNESCO.

UNESCO – o organizaţie specială a Naţiunilor Unite

Spre deosebire de organele speciale ale Naţiunilor Unite (vezi UNICEF sau UNHCR), UNESCO este o organizaţie specială cu statut şi buget propriu. UNESCO nu este aşadar legată prin vreun act juridic de Naţiunile Unite.

Istoria UNESCO a început încă de pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial, mai precis în anul 1942, când miniştrii educaţiei din tabăra aliată s-au întrunit şi au convenit cu privire la reconstrucţia postbelică a sistemelor educaţionale. În noiembrie 1945, adică la scurtă vreme după sfârşitul războiului, 37 de ţări au luat hotărârea de a înfiinţa UNESCO. Această nouă organizaţie urma să contribuie în special la promovarea unei culturi a păcii. În cele ce au urmat, tot mai multe state au aderat la UNESCO. Astăzi organizaţia numără un total de 191 de state membre, ceea ce înseamnă că toate statele membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sunt şi membre ale UNESCO.

Specificul acestei organizaţie constă în structura sa democratică: în toate statele membre există aşa numite Comisii Naţionale. Reprezentanţii acestor Comisii se întrunesc odată la doi ani la Adunarea Generală de la Paris, tot aceştia fiind şi cei care iau cele mai importante decizii, conform principiului „o ţară – un vot“.

Pe pagina de internet http://erc.unesco.org/cp/nclist_portal.asp?language=E puteţi găsi datele de contact complete ale tuturor Comisiilor Naţionale. Aceste Comisii dispun de regulă de birouri proprii, cu personal şi bugete proprii, fiind responsabile cu derularea de proiecte în cadrul ţării de care aparţin. Sunt sigură că merită să vă informaţi cu privire la activităţile care au loc în ţara dvs., sau măcar să vizitaţi pagina de internet a Comisiei din ţara dvs., pagină pe care o veţi găsi indicată tot la capitolul modalităţi de contact.

Care sunt obiectivele UNESCO?

În preambulul statutului UNESCO se spune: „Şi pentru că războaiele se nasc în mintea oamenilor, atunci şi pacea trebuie să fie, la rândul ei, ancorată tot acolo." Iar Articolul 1 din Constituţie stipulează: "Ţelul UNESCO este ca prin stimularea cooperării între popoare în domeniile educaţie, ştiinţă şi cultură să contribuie la menţinerea păcii şi securităţii, pentru a consolida pe tot cuprinsul lumii principiile echităţii şi justiţiei, drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, care le-au fost confirmate tuturor popoarelor lumii fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie prin Carta Naţiunilor Unite." Obiectivul UNESCO este aşadar formarea şi consolidarea încrederii prin cooperare paşnică.

Domenii de activitate

Există patru domenii mari în care activează UNESCO: educaţie, ştiinţă, cultură şi comunicare şi informare.

În domeniul culturii  de exemplu, se protejează, recondiţionează sau reconstruiesc monumentele naturii sau cele arhitectonice. Bunăoară, UNESCO a contribuit la reconstrucţia vechiului pod din Mostar. Pe internet puteţi găsi o listă completă a aşa numitelor elemente din patrimoniul cultural mondial: http://whc.unesco.org/en/list/. Fiecare monument este descris aici pe scurt, totuşi numai în limbile oficiale ale UNESCO (engleză, franceză şi spaniolă). Trebuie remarcat aici faptul că pagina oficială de internet, care pune la dispoziţia publicului o sursă inestimabilă de informaţii, nu este accesibilă, din păcate, decât de o minoritate a locuitorilor din cele 191 de state membre.

În domeniul ştiinţelor naturale, UNESCO se angajează, de exemplu, pentru o utilizare eficientă a celei mai importante resurse naturale pentru noi, oamenii: apa potabilă! La link-ul http://www.unesco.org/water/ veţi descoperi un portal de sine stătător dedicat exclusiv subiectului "apă", din păcate însă tot numai în cele trei limbi amintite mai sus. Comisia Naţională din ţara dvs. s-ar putea însă să dispună de informaţii în limba dvs..

Ştiinţele sociale constituie o altă temă importantă. În acest domeniul accentul cade asupra următoarei probleme: cum pot fi schimbate societăţile astfel încât idealurile şi ţelurile noastre să ducă la schimbări  şi ameliorări notabile? Sarcinile din acest domeniu sunt formulate pe pagina proprie de internet scurt şi la obiect, după cum urmează:
- trebuie să stabilim, cum ar trebui să arate lumea (etică şi drepturile omului);
- trebuie să anticipăm, ce s-ar putea întâmpla (filosofie);
- trebuie să contemplăm, ceea ce există deja (studii empirice din domeniul ştiinţelor sociale).

Cel de-al patrulea domeniu - comunicare şi informare - are ca centru de interes problema mijlocirii cât mai eficiente şi pe tot cuprinsul lumii, a informaţiei – cu ajutorul mass-mediei şi a noilor medii, ca de ex. internetul. Dotarea instituţiilor din domeniul educaţiei cu computere şi acces la internet este un proiect tipic din cadrul acestui domeniu. Mai jos se află link-ul direct către pagina de internet dedicată acestui complex tematic: http://portal.unesco.org/ci/en/ev.php-URL_ID=1657&URL_DO=DO_TOPIC&URL_SECTION=201.html

Educaţia – cea mai importantă sarcină!

Educaţia este cel mai important domeniu al UNESCO. Cea mai mare parte a bugetului organizaţiei este destinat programelor care promovează - în cele mai diverse moduri - educaţia.

Dacă doriţi să aflaţi ce concept educaţional se află la baza programelor UNESCO, vă recomand serverul nostru educaţional http://www.dadalos.org/. Aici am rezumat pentru dvs. conceptul de educaţiei permanente, care se sprijină pe patru piloni: 'învăţăm, pentru a cumula cunoştinţe', 'învăţăm, pentru a şti cum să acţionăm', 'învăţăm, pentru a putea convieţui', 'învăţăm pentru viaţă'. Dacă veţi vizita şi manualul nostru online dedicat didacticii politice, veţi găsi chiar pe pagina de start un link către capitolul „Educaţie“. Aici vă prezentăm mai pe larg conceptul de educaţie, care se sprijină pe aşa-numitul „Raport Delors“, intitulat „Capacitatea de învăţare, comoara din noi“, un important document de referinţă elaborat la îndemnul UNESCO.

În manualul nostru online „Educaţie pentru pace“ veţi mai putea un alt pasaj dedicat aceluiaşi subiect, dar care subliniază importanţa sloganului „învăţăm, pentru a putea convieţui“. Veţi găsi acest pasaj trecând prin aceeaşi pagină introductivă şi accesând link-ul „UNESCO“. După cum ştiţi deja, toate materialele de pe acest server educaţional au fost deja traduse în limbile din sud-estul Europei.

Educaţia pentru o cultură a păcii

Serverul educaţional D@dalos http://www.dadalos.org/ a fost sprijinit financiar cu generozitate, timp de mai mulţi ani de-a rândul, de către UNESCO, fiind astfel un bun exemplu pentru activităţile acestei organizaţii în sud-estul Europei. Materialele privind educaţia întru democraţie şi pentru pace, aflate la dispoziţia dvs. pe acest server, promovează educaţia în sensul unei culturi a păcii.

Conceptul „cultura păcii“ a fost formulat prima oară în anul 1989, cu ocazia unui congres internaţional pe tema „Păcii din sufletul oamenilor“, desfăşurată în Coasta de Azur. Congresul recomanda la acea vreme UNESCO să dezvolte conceptul unei culturi a păcii, bazat pe valori universale precum demnitatea umană, libertatea, dreptatea, solidaritatea, toleranţa, drepturile omului şi egalitatea dintre bărbaţi şi femei.

În 1998, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a proclamat „Deceniul internaţional pentru o Cultură a Păcii şi Non-Violenţei pentru Copiii Lumii 2001-2010“, adoptând un an mai târziu o declaraţie şi un plan de acţiune comun. UNESCO a devenit în acest context „lead agency“, adică un centru internaţional de coordonare. Pe pagina de internet indicată mai jos se găsesc informaţii privind acest deceniu: http://portal.unesco.org/education/en/ev.php-URL_ID=24073&URL_DO=DO_TOPIC&URL_SECTION=201.html

Organizaţia Naţiunilor Unite definesc cultura păcii ca pe o structură de valori şi atitudini menite să preîntâmpine violenţa, stârpind din rădăcini cauzele violenţei şi soluţionând problemele prin dialog şi înţelegere reciprocă. Acest program îi cheamă la acţiune pe toţi cei care doresc să se implice în acest sens.

Planul de acţiune este alcătuit din opt domenii în care urmează a fi luate măsuri mai concrete. Printre aceste domenii se numără, de exemplu, egalitatea dintre bărbaţi şi femei şi dezvoltarea economică durabilă, dar şi promovarea participării democratice. Acesta este cel mai important ţel al domeniului nostru de activitate, al educaţiei întru valorile democratice! În acest sens contribuim prin toate acţiunile noastre la acest deceniu ONU, dar mai ales la o cultură a păcii.

Educaţie pentru toţi!

În vara anului 2004, UNESCO a finanţat cumpărarea unui autobuz şcolar pentru o mică comună aflată în estul Bosniei. Mulţi copii din această localitate nu îşi puteau permite abonamentul lunar pentru liniile de transport în comun, pentru a ajunge la şcoala aflată la aproximativ 25 km depărtare. Din această cauză, mai ales fetele se vedeau nevoite să abandoneze şcoala, imediat după terminarea clasei a patra. Acesta este doar un exemplu referitor la felul în care UNESCO înţelege a întinde o mână de ajutor prin intermediul programului „Educaţie pentru toţi“.

Programul „Educaţie pentru toţi“ este unul dintre cele mai însemnate programe educaţionale ale UNESCO. Acest program contribuie la aşa numitele obiective ale mileniului, la a căror îndeplinire până în anul 2015, s-au obligat toate cele 191 de ţări membre. Unul dintre aceste ţeluri este ca până în 2015, toţi copiii lumii să dobândească acces la educaţie elementară. Cei interesaţi de obiectivele mileniului vor putea găsi informaţii pe pagina de mai jos: http://www.un.org/millenniumgoals/

„Educaţia pentru toţi“ este, fireşte, un proiect foarte ambiţios, mai ales dacă stăm să ne gândim că la ora actuală 115 milioane de copii nu pot merge la şcoală. Şi mai teribilă mi se pare informaţia că 862 milioane de oameni nu ştiu să scrie şi să citească. În ceea ce priveşte domeniul nostru – educaţia pentru democraţie – „Educaţia pentru toţi“ are un statul privilegiat, pentru că cei care nu ştiu să scrie şi să citească nu pot participa nici la procesul de formare a voinţei politice, devenind cu uşurinţă victime ale manipulării.

Cum puteţi colabora cu UNESCO?

Un exemplu în acest sens sunt bursele oferite pentru proiectele de cercetare. Mai jos puteţi găsi toate informaţiile privind modul în care pot fi obţinute aceste burse, deciziile finale în acest sens fiind luate de Comisia Naţională din ţara dvs.: http://portal.unesco.org/en/ev.php-URL_ID=7972&URL_DO=DO_TOPIC&URL_SECTION=201.html

Pentru a conferi un cadru mai concret strădaniilor dvs. din domeniul educaţiei, vă puteţi folosi, de exemplu, de aşa numitele "Zile Internaţionale" proclamate de Organizaţia Naţiunilor Unite. Cunoaşteţi deja semnificaţia zilei de 8 martie: Ziua internaţională a Femeii. Această zi a fost introdusă în anul 1909 de către Partidul Socialist din America (sărbătoarea avea loc însă la acea vreme la data de 28 februarie). Mai puţin cunoscut este exemplul Zilei Internaţionale a Victimelor Torturii, celebrată la 26 iunie. O listă completă cu toate Zilele Internaţionale se află pe pagina următoare: http://portal.unesco.org/en/ev.php-URL_ID=7588&URL_DO=DO_TOPIC&URL_SECTION=201.html. Accesând fiecare Zi Internaţională în parte, veţi afla mai multe informaţii privind Ziua respectivă, în plus veţi mai putea găsi comunicate de presă sau site-uri speciale.

În activitatea dvs. mai pot fi utile şi aşa numitele Şcoli Asociate UNESCO, existente în aproape toate ţările lumii şi astfel, şi în ţara dvs. UNESCO dispune de o reţea de 7662 de şcoli în 175 de ţări, care pot fi denumite şi "şcoli-proiect ale UNESCO". Aceste şcoli se angajează cu proiecte concrete întru transpunerea ţelurilor propuse de UNESCO, fiind de regulă deschise pentru cooperarea cu organizaţii neguvernamentale. În fiecare ţară există un coordonator care veghează asupra bunei desfăşurări a activităţilor din aceste şcoli, care invită persoane de contact în aceste şcoli şi care constituie puntea de legătură dintre UNESCO şi viaţa şcolară de zi cu zi. Pe pagina de internet de mai jos veţi putea găsi o listă cu numele tuturor coordonatorilor şi ţările pe care le reprezintă: http://portal.unesco.org/education/en/ev.php-URL_ID=14706&URL_DO=DO_TOPIC&URL_SECTION=201.html. Dacă vă interesează activitatea UNESCO din acest domeniu, merită cu siguranţă să luaţi legătura cu aceşti coordonatori.

După cum v-am mai spus, pe internet nu veţi putea găsi, din păcate, informaţii decât în engleză, franceză şi spaniolă. Informaţiile privind activitatea UNESCO în ţara dvs., documentaţia existentă şi susţinerea de care puteţi beneficia, vă sunt puse la dispoziţie de Comisia Naţională din statul dvs..

[spre Cuprins]
_________________________________________________

de exemplu ...

Să învăţăm să acţionăm în mod durabil – Deceniul ONU „Educaţie pentru o Dezvoltare Durabilă 2005-2014“

Alexander Leicht

O iniţiativă internaţională în domeniul educaţiei

Ştim cu toţii: modelul societăţii industriale nu este capabilă, în forma actuală, să supravieţuiască pe viitor. Ne consumăm resursele naturale cu atâta inconştienţă, încât periclităm la modul cel mai serios cu putinţă viaţa generaţiilor următoare. În plus, nu toţi oamenii de pe pământ au şansa de a trăi o viaţă cu adevărat demnă. Cu toţii am aflat acest lucru, nu în ultimul rând de la Conferinţa pentru Mediu şi Dezvoltare din 1992 de la Rio de Janeiro (http://www.un.org/geninfo/bp/enviro.html). Totuşi, nu reuşim să acţionăm cum trebuie. Din această cauză, mentalitatea noastră trebuie să se schimbe – iar acest lucru nu se va putea întâmpla decât prin educaţie. Aceasta este ideea de bază a Deceniului Internaţional „Educaţie pentru o Dezvoltare Durabilă“, care a început anul acesta şi care va dura până în anul 2014. Statele membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite au aderat, printr-o rezoluţie adoptată în decembrie 2002, la acest Deceniu Internaţional, rugând UNESCO – Organizaţia Internaţională pentru Educaţie, Cultură, Ştiinţă şi Comunicare – să se ocupe de coordonarea internaţională a acestuia.

Deceniul ONU "Educaţie pentru o Dezvoltare Durabilă" a fost propus la summitul pentru dezvoltare durabilă de la Johannesburg (http://www.johannesburgsummit.org/). Când, în 2002, adică zece ani mai târziu de la Conferinţa de la Rio, s-au întrunit reprezentanţii guvernelor şi ai societăţii civile, aceştia au căzut de acord într-un punct central: dacă dorim să facem progrese în sensul unei societăţi internaţionale drepte şi capabile să supravieţuiască pe termen lung, educaţia în spiritul durabilităţii trebuie să joace un rol cu mult mai important decât până acum.

Educaţia în spiritul unei dezvoltări durabile

Deceniul ONU şi-a propus ca în următorii zece ani să convingă guvernele, instituţiile educaţionale, organizaţiile neguvernamentale, economia privată, dar şi pe fiecare dintre noi, să integreze ideea dezvoltării durabile în toate domeniile educaţiei. Însemnătatea dezvoltării durabile se regăseşte cel mai bine în definiţia dată de aşa numita Comisie Brundtland: „Dezvoltarea durabilă este o dezvoltare care satisface nevoile actuale fără a periclita şansele generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi.“ În acest scop, cele trei dimensiuni ale dezvoltării - economia, societatea şi mediul ambiant - trebuie aduse la un numitor comun. Dezvoltarea economică a unei societăţi nu trebuie să devină singurul ţel,  pentru că acest lucru ar putea avea repercusiuni negative asupra resurselor naturale sau asupra echităţii sociale.

Dar ce este educaţia pentru o dezvoltare durabilă? Dacă oamenii urmează a fi educaţi în spiritul durabilităţii, ei trebuie să-şi însuşească competenţe care să îi ajute să construiască viitorul într-un mod activ şi plin de responsabilitate. În ştiinţele educaţiei, se vorbeşte despre acumularea de competenţe de formare. Printre aceste competenţe se numără: gândirea în perspectivă; acumularea de cunoştinţe vii, complexe şi interdisciplinare; acţiuni autonome; participare la procesele de decizie socială. Aşadar, când vorbim despre o educaţie în spiritul dezvoltării durabile, nu ne referim doar la o anumită sensibilitate faţă de mediul înconjurător, aşa cum ar crede-o unii, ci, mai mult, ne interesează să educăm oamenii în spiritul unor acţiuni care se orientează după imaginea unei dezvoltări de viitor.

Acest concept educaţional trebuie să fie adoptat atât în grădiniţe şi şcoli, cât şi în instituţiile de formare profesională, în universităţi, în institutele de cercetare, structurile de specializare extra-şcolare, dar şi în cadrul educaţiei informale din afara sistemului educaţionale. Educaţia pentru o dezvoltare durabilă trebuie, în plus, să devină, prin intermediul proiectului internaţional al Deceniului ONU, un concept educaţional integrativ, cu care să se poată identifica toţi actorii, care nu au fost conştienţi, până în acest moment, de obiectivele durabilităţii. Acest lucru este valabil, de exemplu, în cazul educaţiei privind mediul ambiant, în cel al educaţiei privind politica dezvoltării sau al educaţiei consumatorilor. Dacă aceste fracţiuni şi-ar putea uni idealurile într-unul comun, atunci şi greutatea politică a educaţiei pentru o dezvoltare durabilă ar creşte. În acest sens, Deceniul ONU poate contribui şi la cointeresarea temelor şi actorilor - care, din păcate, nu au jucat până la această oră decât un rol subordonat - întru educaţia pentru o dezvoltare durabilă. Astfel, putem recunoaşte tot mai clar faptul că domeniul de prevenire a catastrofelor şi cel al cercetării riscurilor sunt domenii centrale pentru dezvoltarea durabilă. Acelaşi lucru este valabil şi pentru protecţia diversităţii culturale, periclitate de liberalizarea pieţelor de capital.

Cum sunt transpuse în practică idealurile Deceniului ONU? Exemplul german

Educaţia pentru o dezvoltare durabilă are deja tradiţie în Germania. În plus, în Germania, Deceniul ONU „Educaţie pentru o Dezvoltare Durabilă“ s-a bucurat de o susţinere impresionantă din partea politicienilor. La data de 1 iulie 2004, toate partidele din Bundestag-ul german au solicitat în unanimitate guvernul să sprijine Deceniul ONU şi să elaboreze un plan de acţiune pentru acesta. Conform hotărârii Bundestag-ului, Comisia Germană a UNESCO urmează a ocupa o funcţie de coordonare în vederea transpunerii principiilor Deceniului pe teritoriul Germaniei.

Educaţia pentru o dezvoltare durabilă nu este însă ceva ce poate fi ordonat ‚de sus’ . Aşa cum reiese din cunoscutul slogan ‚să gândim global şi să acţionăm local’, decentralizarea este de fapt unul din principiile de bază ale durabilităţii. Doar prin participarea a cât mai mulţi actori diferiţi poate fi realizat în mod coerent acest Deceniu al ONU. Comisia Germană a UNESCO a construit astfel, cu ajutorul Ministerului Federal al Educaţiei şi Cercetării, o structură organizatorică care doreşte să implice cât  mai mulţi actori, în modul cel mai eficient, cât mai multe subiecte, cu un impact public cât mai mare.

Comisia centrală de coordonare a Deceniului ONU din Germania este aşa numitul Comitet Naţional, instituit de Comisia Germană a UNESCO. Aici activează treizeci de experţi şi instituţii, în spiritul reprezentării întregului spectru ideologic al durabilităţii: membrii acestui Comitet sunt ministere federale precum Ministerul Educaţiei, Ministerul Dezvoltării şi Ministerul Mediului, reprezentanţi ai Parlamentului, ai landurilor federale , ai organizaţiilor neguvernamentale, ai mass-mediei şi economiei private. Această compunere diversificată încearcă să asigure populaţia că deciziile programatice şi organizatorice de transpunere a Deceniului se sprijină pe un consens cât se poate de larg. Preşedintele acestui comitet este renumitul expert german din domeniul educaţiei privind dezvoltarea durabilă, Gerhard de Haan, de la Freie Universität Berlin. Pentru a lărgi şi mai mult cercul actorilor implicaţi, Comitetul Naţional a organizat o Masă Rotundă dedicată Deceniului ONU, implicând astfel alte 100 iniţiative.

Dar ce doreşte Germania să realizeze de-a lungul acestui deceniu? Răspunsul la această întrebare este dat de „Planul naţional de acţiune pentru Germania al Deceniului ONU ‚Educaţie pentru o Dezvoltare Durabilă’“, elaborat de Comitetul Naţional şi de Masa Rotundă. Acest plan a fost prezentat publicului larg în ianuarie 2005. Planul de acţiune numeşte patru obiective, după care se vor orienta activităţile din Germania de-a lungul Deceniului: 1. Dezvoltarea concentrarea activităţilor, precum şi popularizarea practicilor cu rezultate pozitive; 2. Realizarea unei reţele de actori implicaţi în educaţia pentru o dezvoltare durabilă; 3. Ameliorarea imaginii publice a educaţiei pentru o dezvoltare durabilă; 4. Amplificarea cooperării internaţionale. (Planul de acţiune poate fi consultat şi în limba engleză pe pagina de internet http://www.dekade.org/).

Aceste obiective sunt, aşa cum se întâmplă deseori în cazul unui document redactat pe bază de consens, foarte generale. Pentru a-i mobiliza pe actorii implicaţi în sensul adoptării unor măsuri cât mai concrete, documentul politic a fost completat cu un aşa numit catalog de măsuri. Acest catalog de măsuri indică cum, când şi în ce fel va putea contribui fiecare actori la realizarea celor patru obiective. Catalogul stabileşte indicatori, făcând astfel posibilă evaluarea progreselor. Catalogul de măsuri urmează a fi adăugit pe tot parcursul Deceniului. În acest moment, catalogul conţine deja peste 60 de măsuri foarte concrete, care au ca scop transformarea sistemului educaţional în sensul durabilităţii.

De exemplu: Ministerul Educaţiei intenţionează să realizeze în următorii ani un portal central de internet care are ca temă educaţia pentru o dezvoltare durabilă. Centrala Federală pentru Educaţie Politică doreşte să impună, în oferta sa, durabilitatea ca un subiect central. Programul Transfer 21 îşi propune ca, în termen de trei ani, să implementeze materiale educaţionale privind educaţia pentru o dezvoltare durabilă, precum şi măsuri de specializare corespunzătoare pentru cadrele didactice în 10% din şcolile germane. Landurile germane elaborează un curriculum-model privind educaţia din domeniul politicii dezvoltării în şcoli.

Totuşi, educaţia politică nu este singurul nivel la care poate fi perceput Deceniul ONU în Germania. Există proiecte individuale care implementează în mod inovator, la nivel local, principiul dezvoltării durabile - iar aceste proiecte pot fi recunoscute de către Comitetul Naţional ca fiind proiecte germane oficiale ale Deceniului ONU. Timp de doi ani, aceste proiecte pot arbora logo-ul Deceniului, putându-se prezenta publicului larg ca adevărate exemple în domeniu. Acest lucru contribuie la dobândirea unei mai bune vizibilităţi a Deceniului pe teritoriul Germaniei. Până la această oră s-au distins cca. 100 proiecte.

De exemplu: În cadrul proiectului şcolar „Chat-ul Lumilor“, tinerii din Germania au purtat conversaţii pe internet cu tinerii din ţările din sud pe teme precum mediul sau politica dezvoltării. „Săptămâna Transfair“ iniţiată de lanţul de magazine Karstadt promovează produsele comercializate în spirit de fair play. În landul federal Baden-Württemberg sunt formaţi „Mentori pentru protecţia naturii şi a mediului“,  care explică tinerilor cum pot consuma energie în durabil. Expoziţia „Re-Art One“ prezintă opere de artă realizate din materiale reciclabile. În afara acestor cca. 100 de proiecte pe termen lung, în acest an au avut loc deja nenumărate conferinţe şi întruniri pe tema Deceniului ONU.

Educaţia pentru o dezvoltare durabilă la nivel internaţional

Realizarea nici unui alt obiectiv politic nu depinde atât de mult de o cooperare internaţională izbutită precum durabilitatea. Condiţiile-cadru ale unei educaţii pentru o dezvoltare durabilă sunt însă foarte diferite de la o ţară la alta. Acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte conţinuturile. Într-o ţară în curs de dezvoltare, viitorul are o cu totul altă conotaţie decât într-o naţiune industrializată, pentru că acolo este vorba în primul rând de asigurarea unei baze de supravieţuire, doar în statele industrializate putând fi vorba şi de probleme ce privesc, de exemplu, comportamentul durabil al consumatorilor. La toate acestea se mai adaugă şi provocarea reprezentată de industrializarea aşa-numitelor ţări în curs de dezvoltare pentru dezvoltarea durabilă a societăţii internaţionale.

În acest sens, putem constata apariţia multor semne de întrebare, care constituie în fond nucleul problemei globalizării. De ce structuri de ‚global governance’ avem nevoie, pentru a asigura capacitatea de supravieţuire a pământului? Cum putem face ca industrializarea să fie şi la îndemâna ţărilor în curs de dezvoltare, fără să periclităm însă şi clima? Cum ne putem comporta în sensul economisirii resurselor naturale, din ce în ce mai puţine, şi în vederea menţinerii păcii? Deceniul ONU trebuie să reprezinte totodată o şansă dată omenirii de a repeta tot mai mult aceste întrebări de importanţă globală, de a întreţine contacte cu actorii responsabili cu educaţia privind dezvoltarea durabilă din alte ţări şi de a învăţa - unii de la ceilalţi - în sensul unui dialog intercultural.

Realizarea pe termen lung a şanselor de dezvoltare pentru generaţiile actuale şi viitoare este o provocare care necesită mult curaj, creativitate şi răbdare. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Kofi Annan, a caracterizat această întreprindere ca fiind „cea mai mare provocare a secolului XXI, care trebuie să transpună în realitate o idee încă abstractă pentru toţi locuitorii pământului.“ Transpunerea acestei idei abstracte a unui concept de dezvoltare ce vizează generaţii de-a rândul, schimbarea mentalităţilor în vederea imprimării principiului unei durabilităţi sporite – aceasta este misiunea, pe care fiecare trebuie să şi-o însuşească în cadrul Deceniului ONU „Educaţie pentru o Dezvoltare Durabilă“.


Informaţii cu privire la autor:
Alexander Leicht coordonează activităţile din cadrul Deceniului pe lângă Comisia Germană a UNESCO.

Informaţii suplimentare privind Deceniul pe internet:
Pagina de internet a UNESCO privind Deceniul: http://portal.unesco.org/education/en/ev.php-URL_ID=27234&URL_DO=DO_TOPIC&URL_SECTION=201.html (engleză, franceză, spaniolî)

Pagina de internet germană privind Deceniul: http://www.dekade.org/

Pagina de internet a Comisiei Germane a UNESCO, pe care veţi putea găsi informaţii în germană, engleză şi franceză privind contribuţia germană la Deceniu: http://www.unesco.de/

[spre Cuprins]

_________________________________________________

online

Noul manual online aflat pe serverul educaţional D@dalos http://www.dadalos.org/ privind educaţia pentru o dezvoltare durabilă 

Educaţia pentru o dezvoltare durabilă presupune ca noi să dobândim competenţe, pentru a ne construi viitorul într-un mod activ şi plin de răspundere. Vă veţi întreba cu siguranţă: ce este de fapt acest lucru? Ce conţinuturi trebuie să mijlocesc, şi cu ce fel de metode? Aceste întrebări ne-au condus pe noi, cei din echipa de la D@dalos, atunci când ne-am pus problema, cum ne-am putea aduce contribuţia la acest domeniu extrem de important şi la Deceniul ONU. Încă de la începutul anului 2005 am dezvoltat un nou manual online pe tema „Durabilităţii“, tradus între timp în toate limbile vorbite în sud-estul Europei şi pe care îl puteţi accesa, în limba dvs., la adresa amintită mai sus.

Doresc, în cele ce urmează, să vă explic pe scurt acest nou manual, împreună cu cele mai importante capitole ale sale. La fel ca şi în cazul celorlalte manuale online aflate pe serverul D@dalos, şi acest manual este compus din cinci cursuri de bază, care încearcă să vă răspundă la întrebările cele mai importante pe care le aveţi în legătură cu acest subiect. Atunci când am dezvoltat acest manual, am pornit de la ideea că, la rândul dvs., veţi dori şi dvs. să explicaţi altora de ce dezvoltarea durabilă este, pentru locuitorii planetei noastre, singura şansă de supravieţuire. Acest lucru nu este însă suficient. Cu siguranţă veţi dori să arătaţi elevilor dvs. modurile prin care pot acţiona durabil în viaţa de zi cu zi. Vă prezentăm aşadar, în cadrul acestui manual, şi câteva metode practice, de care vă puteţi folosi de-a lungul orelor dvs. de curs.

Aveţi însă nevoie şi de informaţii mai generale, pentru ca explicaţiile dvs. să se sprijine pe argumente solide. Cele mai importante argumente se găsesc în cadrul Cursului 1. Aici vă arătăm cum s-a născut conceptul de "durabilitate", oferindu-vă mai multe definiţii. În plus, aici veţi mai putea găsi şi o listă cu link-uri, precum şi două pagini de sinteză, care reprezintă - atât din punct de vedere grafic, cât şi de conţinut - întreaga ofertă privind durabilitatea.

Cursul 2 este dedicat practicii, întrebarea care se impune aici fiind: Cum pot acţiona în sensul unei dezvoltări durabile? Majoritatea oamenilor se vaită: "Ce pot face eu, de unul singur? Politicienii sunt vinovaţi pentru tot ce se întâmplă!" Noi afirmăm contrariul: Fiecare dintre noi poate face ceva! În cadrul acestui capitol vă vom da câteva idei practice privind modul în care puteţi acţiona responsabil. Veţi învăţa aici cum puteţi economisi 350% energie, dacă veţi acoperi, atunci când gătiţi, oala cu un capac. Iar acest lucru nu are efecte benefice doar asupra mediului, ci şi asupra portofelului dvs.!

Veţi mai afla şi că există deja o mişcare internaţională care promovează comerţul "fair". Prin comerţ "fair" înţelegem că micilor agricultori din ţările aflate în curs de dezvoltare li se oferă preţuri corecte pentru produsele lor de bună calitate, punând astfel capăt exploatării. Dacă noi vom încerca să cumpărăm aceste produse, evitându-le pe celelalte, ne vom aduce propria contribuţie, ajutând la instaurarea dreptăţii. O întreagă secvenţă din cadrul cursului 2 ne este dedicată nouă, consumatorilor, pentru că noi suntem cei care decidem ce cumpărăm. Trebuie să fim conştienţi că decizia noastră de cumpărători are efecte care nu ne afectează numai pe noi.

Într-un alt capitol al cursului 2 veţi afla ce este turismul durabil: pentru că nu numai călătoriile cu avionul dăunează mediului...Întotdeauna trebuie să ne întrebăm cine are mai mult de câştigat de pe urma vacanţelor noastre?

Aţi auzit cu siguranţă de aşa numita „Agenda 21“. În cadrul Cursului 3 vă vom arăta ce se ascunde în spatele acestui termen şi cum ne afectează acesta vieţile. „Să gândim global şi să acţionăm la nivel local!“ - acesta este principiul de bază al unei Agende 21 Locale. Un exemplu în acest sens ar fi, bunăoară, o iniţiativă luată în cadrul comunităţii noastre, pe tema producţiei, a debarasării gunoaielor, a noilor construcţii, a educaţiei copiilor, a luării de decizii politice etc. - toate acestea în sensul unei dezvoltări durabile...

În cursul 4 este vorba despre aerul de respirat şi despre o temperatură în care putem supravieţui cu toţii - elemente absolut necesare tuturor oamenilor de pe pământ. Aici este vorba, aşadar, despre clima noastră. Există multe probleme de mediu. Schimbarea climei şi diminuarea resurselor de apă sunt cele mai mari dintre acestea! În acest curs vă vom explica de ce se schimbă clima şi care sunt consecinţele acestei schimbări. Ce se va întâmpla, bunăoară, dacă nu va mai exista Golfstrom-ul? Dar de ce ar putea pieri acesta? Ce s-a întreprins până la această oră în domeniul politicii şi ce pot face oamenii, în general, pentru a-şi proteja clima? Despre toate acestea vom vorbi în cursul 4.

Cursul 5 se concentrează asupra problemelor celor mai importante care apar în relaţie cu durabilitatea. Ce ne împiedică pe noi, oamenii lumii, să trăim şi să acţionăm astfel, încât copiii şi nepoţii noştri să moştenească o lume în care să poată trăi fără probleme? Acest curs ne îndeamnă la reflecţie. Oare principiul economiei de piaţă, care nu poate funcţiona decât atunci când fiecare dintre noi cumpără şi consumă cât de mult poate, poate fi adus la un numitor comun cu dezvoltarea durabilă?

Tot aici vom vedea ce are de spus fizicianul şi filosoful Fritjof Capra despre imaginea pe care ne-am făcut-o despre lumea în care trăim, o imagine care ni se pare a fi singura realitate posibilă. El ne arată că lumea poate fi văzută şi altfel, şi că această modificare de perspectivă ne poate deschide calea spre o atitudine durabilă.

Vom mai afla, în plus, şi ce înseamnă „tragedia bunurilor comune“: noi, oamenii, nu suntem, din păcate, în stare, să facem uz de resursele comune astfel încât acestea să fie accesibile pe termen lung pentru toată lumea. De aceea, avem nevoie de o instanţă cu funcţie de control (de ex. o lege sau o autoritate în domeniu). În ceea ce priveşte problemele globale cu dimensiune internaţională, acest lucru este extrem de dificil. Astfel ajungem aşadar la subiectul "globalizare", căruia i-am dedicat pe serverul educaţional un manual online de sine stătător.

Probabil că citind aceste rânduri, veţi experimenta cele mai contradictorii sentimente. Şi mie mi se întâmplă la fel, şi de aceea aş dori să închei cu un citat aparţinând lui Fritz Schumacher, care deschide primul curs, şi care, în opinia mea, cuprinde foarte potrivit în cuvinte ceea ce mai toţi dintre noi au pe suflet:

"Ne putem oare baza pe faptul că oamenii îşi vor schimba suficient de repede atitudinea, pentru a salva lumea modernă de la pieire? Această întrebare apare deseori, dar indiferent cum ar suna răspunsul, el va fi mai mereu înşelător. Dacă răspunsul va fi 'Da', atunci oamenii s-ar putea lăsa repede pe tânjală, dacă el va fi 'Nu', atunci ei ar aluneca rapid pe panta disperării. Este astfel extrem de important ca oamenii să-şi depăşească starea de confuzie şi să se apuce de treabă."

[Fritz Schumacher, eco-filosof şi iniţiator al mişcării ecologice, autor al volumului apărut în 1975 "Small is Beautiful"]

[spre Cuprins]
_________________________________________________


Contact

Acest newsletter este publicat de D@dalos Sarajevo şi finanţat de Ministerul de Externe din Berlin, Ministerul Federal pentru Cooperare Economică (BMZ) şi de Consiliul Europei.

Redactor însărcinat: Ingrid Halbritter

Adresă: D@dalos Sarajevo
Aleja Lipa 57
71000 Sarajevo
Telefon: +387 33 715 600 (Birou Hrasno)
Telefon/Fax: +387 33 446 680 (Birou Vratnik)
Fax: +387 33 715 601
Tel. mobil Ingrid Halbritter: +387 61 276 381
E-mail: Ingrid.Halbritter@dadalos.org

Contribuţii, propuneri şi critici la Ingrid.Halbritter@dadalos.org

Mailing list: Dacă doriţi să primiţi newsletter-ul în mod automat, contactaţi-ne la Ingrid.Halbritter@dadalos.org

Dacă aţi primit newsletter-ul în mod automat şi NU mai doriţi să îl primiţi pe viitor, contactaţi-ne, vă rugăm, la aceeaşi adresă.

[spre Cuprins]

[sus]