Consiliul Europei ca instituţie şi Convenţia privind Drepturile Omului nu sunt doar instrumente importante în cadrul educaţiei întru democraţie: este la fel de important să răspândim informaţiile privind eficienţa lor practică precum şi felul în care putem accede la informaţii relevante. Printre măsurile pe care trebuie să le luăm în acest sens am putea aminti de exemplu paşii pe care îi putem şi pe care trebuie să îi întreprindem pentru a aduce o cauză în faţa Curţii Europene pentru Drepturile Omului de la Strasbourg.

Toate acestea ar putea intimida la o primă vedere cetăţeanul simplu, părând mult prea complicate, dar vă asigurăm de faptul că în fiecare an, mii de oameni aleg această cale, şi li se face dreptate, în situaţii când curţile de justiţie din statul lor îi obligă, de exemplu, să plătească daune compensatorii!

Neîncrederea în justiţie este o atitudine larg răspândită în Europa de Sud-Est, sunt pe deplin conştientă de acest lucru – şi, în fond, este de la sine înţeles să se întâmple aşa, având în vedere experienţele negative avute cu judecători părtinitori şi cazuri de corupţie. Cu toate acestea aş dori să vă încurajez, pe dvs. ca multiplicatori, să includeţi în preocupările dvs. drepturile omului şi singura posibilitate ce vă stă la această oră de a vă adresa unei instanţe internaţionale!

Acest newsletter a fost conceput cu scopul de a vă ajuta să aflaţi lucruri esenţiale şi să găsiţi pe internet cele mai importante informaţii în limba dvs.

M-aş bucura foarte mult să îmi scrieţi, spunându-mi cum a fost recepţionat acest subiect în şcoala, facultatea sau organizaţia dvs.

Cu cele mai calde salutări,

a dvs.,

Ingrid Halbritter
 

CUPRINS

vă prezentăm: Consiliul Europei (II): Domeniu de activitate Drepturile Omului
Consiliul Europei este cea mai veche şi cea mai mare organizaţie interstatală din Europa. În acest capitol vă prezentăm mai pe larg domeniul „drepturile omului“.

de exemplu … Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului
În Bulgaria, un rrom moare în închisoare. Dreptul său la viaţă a fost încălcat, ceea ce reprezintă un caz pentru Curtea Drepturilor Omului a Consiliului Europei! De ce drepturi se bucură cei 800 milioane de europeni? Cum şi unde pot fi raportate actele de încălcare a acestora? În acest capitol aflaţi informaţiile necesare privind instrumentul juridic internaţional – până în acest moment unic pe tot cuprinsul lumii -, accesibil tuturor oamenilor!

online: Drepturile Omului pe internet: o selecţie
Unde puteţi găsi informaţii în limba dvs. pe pagina de internet a Consiliului Europei? Un mic ghid cu multe link-uri directe ce vă vor conduce la cele mai importante resurse privind subiectele „drepturile omului“, „Convenţia Europeană a Drepturilor Omului“ şi „Curtea pentru Drepturile Omului“

contact

_________________________________________________

Vă prezentăm:

Consiliul Europei (II): Drepturile omului

oţi oamenii au drepturi, drepturi libere de orice constrângeri şi derivate direct din condiţia umană. Sexul, culoarea pielii sau religia sunt, prin urmare, factori cu totul lipsiţi de importanţă.

Aceste drepturi sunt drepturi ale omului, aşa cum au fost ele adoptate în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 1948 de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite. Tot la aceste drepturi ale omului a făcut apel şi Consiliul Europei, atunci când a adoptat Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Aşa cum veţi putea citi în fragmentul de mai jos, extras din Statut, drepturile omului constituie o piatră de temelie, o componentă centrală a misiunii Consiliului Europei.

În Statutul Consiliului Europei din 1949 sunt înscrise următoarele:

Scopul Consiliului Europei este de a realiza o mai mare unitate între membrii săi pentru salvgardarea şi realizarea idealurilor şi principiilor care sunt moştenirea lor comună şi pentru facilitarea progresului lor economic şi sociale.

Acest scop va fi promovat printre organele Consiliului, prin discutarea chestiunilor de interes comun şi prin încheierea de acorduri şi adoptarea unor acţiuni comune în domeniul economic, social, cultural, ştiinţific, juridic şi administrativ, precum şi prin salvgardarea şi respectarea pe mai departe a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În afară de acele drepturi şi libertăţi generale ale omului – ca de exemplu dreptul la viaţă şi dreptul la libertate şi la siguranţă – mai există o serie de drepturi specifice dedicate unor grupuri de persoane cu nevoie sporită de protecţie (de ex. minorităţi, femei, copii şi prizonieri) şi unor domenii deosebit de relevante (de ex. educaţie, sănătate).

În cadrul celui mai mare din cele patru domenii de activitate ale sale  – drepturile omului - Consiliul Europei urmăreşte ţelurile generale şi universale ale drepturilor omului. Instrumentele principale care îi stau la dispoziţie în acest sens sunt Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Consiliul se ocupă însă şi de persoanele şi domeniile vitale cu nevoie sporită de protecţie. În cele ce urmează voi numi câteva exemple pentru a demonstra cum se angajează Consiliul Europei întru prezervarea şi promovarea drepturilor omului:

Carta Socială Europeană (1961) garantează drepturi mai specifice ale omului, mai precis drepturile sociale şi economice ale omului. Vorbim aici de ex. despre dreptul la locuinţă, la îngrijiri medicale şi la şcolarizare, interzicerea exploatării copiilor prin muncă, dreptul la reîntregirea familiei ş.a.m.d.. Aproape toate statele membre au semnat şi ratificat această Cartă. Consiliul Europei veghează la respectarea prevederilor acestei Carte prin intermediul unor rapoarte scrise şi înmânate de statele membre. Organizaţiile neguvernamentale contribuie, la rândul lor, la intermedierea plângerilor către Comitetul pentru drepturi sociale, care le verifică, acţionând mai apoi în consecinţă.

Comitetul European pentru Prevenirea Torturii vizitează închisorile din statele membre şi publică rapoarte cu privire la felul în care sunt trataţi cei închişi.

Un Secretariat veghează la respectarea Convenţiei Cadru pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale. La această Convenţie au aderat până la această oră 35 de state. Ea conţine, de exemplu, un apel pentru interzicerea discriminării, pentru dreptul la şcolarizare în limba maternă, accesul la mass-media etc. Statele membre trebuie să scrie rapoarte, pe care Consiliul Europei le comentează mai apoi şi le discută cu guvernul ţării în cauză, propunând ameliorări în domeniul protecţiei minorităţilor.

Secretariatul însărcinat cu Egalitatea între femei şi bărbaţi încearcă să faciliteze femeilor accesul egal la luarea deciziilor politice, una dintre preocupările sale principale fiind, de asemenea, şi problema violenţei la adresa femeilor şi traficul de fiinţe umane. Acest Secretariat publică studii de specialitate, susţine implementarea recomandărilor făcute de Comitetul de Miniştri şi organizează seminare şi conferinţe.

Comisia Europeană împotriva rasismului şi intoleranţei este compusă din câte un expert din fiecare stat membru al Consiliului Europei şi dispune de un mic Secretariat propriu. Comisia analizează problemele existente în fiecare ţară, dând recomandări şi oferind soluţii. În plus, această Comisie formulează, pentru anumite teme precum rasismul şi intoleranţa faţă de rromi, recomandări politice şi exemple practice şi utile destinate guvernelor.

Traficul de fiinţe umane constituie o încălcare grosolană a drepturilor omului. Din acest motiv a fost constituit un mic Secretariat care activează exact în acest domeniu. Există trei recomandări politice ale Comitetului Miniştrilor şi ale Adunării Parlamentare, care analizează acest fenomen din diverse perspective (perspectivă juridică, posibilităţi de prevenire, modul de interacţiune cu victimele etc.). Secretariatul organizează cursuri de specializare şi conferinţe pentru diferite grupuri-ţintă (de ex. ONG-uri, poliţie). În plus, sunt realizate campanii de informare pentru alertarea conştiinţei publice în această privinţă.

Programul Poliţia şi drepturile omului are ca scop educarea organelor poliţieneşti din statele membre, pentru ca acestea să respecte, în cadrul profesiei lor, standardele impuse de drepturile omului.

[înapoi la Cuprins]
_________________________________________________

De exemplu...

Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Cazul hoţului bulgar de vite

În septembrie 1994, un rrom în vârstă de 49 de ani a furat, în comuna bulgărească Pleven, nouă vaci, fiind arestat imediat. Doisprezece ore mai târziu, omul a murit în arestul poliţiei din pricina unei hemoragii interne abundente. Consoarta sa, cu care avea trei copii şi cu care trăise vreme de doisprezece ani, s-a străduit timp de ani de zile să aducă lumină în acest caz, fiind convinsă că soţul ei murise în urma loviturilor şi tratamentului inuman la care fusese supus de organele de poliţie.

Şi pentru că autorităţile bulgare nu au răspuns în nici un fel la apelurile ei repetate, femeia s-a adresat Curţii Europene a Drepturilor Omului, acuzând încălcarea art. 2 (dreptul la viaţă), a art. 6 (dreptul la judecarea în mod echitabil şi într-un termen rezonabil), a art. 13 (dreptul la un recurs efectiv) şi a art. 14 (interzicerea discriminării).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului i-a dat dreptate în toate punctele, condamnând statul bulgar la plăţi compensatorii în valoare de 100.000 franci francezi, 8.000 leva bulgăreşti şi la plata cheltuielilor de judecată.

Drepturile noastre în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului

Acest exemplu impresionant ne face să vedem că drepturile fundamentale, care, la o primă vedere pot părea foarte abstracte, devin extrem de practice atunci când le aplicăm în situaţii concrete. Articolul 2 ne spune că fiecare om are dreptul la viaţă. În cazul hoţului de vite, organele de poliţie, adică reprezentanţii statului bulgar, l-au lovit pe acest om până l-au omorât. Ei nu s-au îngrijit ca acesta să primească îngrijiri medicale, care i-ar fi putut salva viaţa. În plus, este foarte probabil ca hoţul de vite să fi fost tratat atât de rău din pricina faptului că aparţinea etniei rrome. Astfel a fost încălcat şi articolul 14, care interzice discriminarea pe criterii precum culoarea pielii, rasă, religie etc.

În al doilea rând, din acest exemplu – un caz real - putem vedea că nu doar oamenii educaţi şi înstăriţi au acces la acest Tribunal, ci toţi cei care îl cunosc şi nu se sfiiesc să apeleze la el! Din toate acestea reiese aşadar cât de important este să cunoaştem aceste instrumente juridice internaţionale şi să ştim cum să formulăm o plângere către Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

În al treilea rând trebuie să înţelegem că această Curte de Justiţie tratează într-adevăr toate cazurile cu aceeaşi seriozitate, fie că este vorba despre o victimă nevinovată, fie că este vorba – ca în cazul de faţă – de un zilier şi hoţ beat (vezi protocol). Drepturile omului sunt indivizibile şi revin fiecăruia dintre noi!

Despre ce este vorba în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului?

În articolul 1 al Convenţiei pentru Drepturile Omului se specifică în mod clar obligaţia de a respecta drepturile omului. Înaltele părţi semnatare ale Tratatului – adică toate statele membre ale Consiliului Europei care au semnat şi ratificat această Convenţie, garantează tuturor cetăţenilor lor următoarele drepturi şi libertăţi.

Unele exemple din totalul de 18 articole:
Articolul 2: dreptul la viaţă
Articolul 3: interzicerea torturii
Articolul 5: dreptul la libertate şi la siguranţă
Articolul 6: dreptul la un proces echitabil
Articolul 7: nici o pedeapsă fără lege
Articolul 9: libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie
Articolul 14: interzicerea discriminării

Aceste 18 articole se regăsesc în prima parte a Convenţiei. Fiecare articol este explicat, inclusiv din punctul de vedere al aplicabilităţii sale. Să luăm de exemplu Articolul 2. Statul se obligă să protejeze viaţa tuturor oamenilor. Nimeni nu poate fi ucis, cu excepţia condamnaţilor la moarte sau a persoanelor omorâte în cursul efectuării unei arestări legale sau al acţiunilor de reprimare ale unor tulburări violente sau ale unei insurecţii.

Pedeapsa cu moartea a fost abolită printr-un protocol adiţional (Protocolul nr. 13), în întregime, fără excepţie sau limitare. Acest protocol a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2003. Trei state mai trebuie să îl semneze: Armenia, Azerbaigean şi Rusia. În ceea ce priveşte Articolul 2 din Convenţia privind Drepturile Omului, acest lucru înseamnă că chiar dacă un stat este obligat prin lege să respecte Convenţia, condamnaţii pot fi executaţi în mod legal, dacă acest stat nu a aderat încă la protocolul adiţional nr. 13.

Curtea de la Strasbourg primeşte deseori plângeri privind încălcarea Articolului 6: dreptul la un proces echitabil. Asta înseamnă, mai concret: toate cauzele trebuie să îşi găsească rezolvarea în faţa unui tribunal legitim şi într-un termen rezonabil; toţi cei acuzaţi trebuie consideraţi nevinovaţi până la proba contrarie; toţi cei implicaţi într-un proces trebuie să înţeleagă limba în care se desfăşoară acesta, trebuie să aibă un avocat şi să poată interoga martori.

Multe proceduri legale durează prea mult, acest lucru fiind deseori reclamat Curţii de Justiţie. O cetăţeană austriacă, reclamată şi condamnată pentru înşelăciune, a dat în judecată Republica Austria, pentru că procesul ei se întinsese pe o durată de peste 15 ani. Curtea de Justiţie i-a dat dreptate, obligând statul austriac la plata a 11.000,00 Euro pentru prejudiciile morale cauzate femeii.

Şi dumneavoastră puteţi intenta acţiuni împotriva statului!

Ceea ce este deosebit la Convenţia privind Drepturile Omului este faptul că dvs. ca cetăţean vă puteţi da în judecată statul dacă credeţi că v-a încălcat drepturile fundamentale! Curtea de Justiţie nu poate însă interveni atunci când vinovată de această faptă este o altă persoană. Dvs. puteţi aşadar reclama doar organele statale – de exemplu autorităţi, tribunale sau reprezentanţi ai statului –, cazul dvs. urmând a fi soluţionat mai apoi la Strasbourg.

Acesta este un progres enorm, pentru că înainte de a exista această Convenţie şi Curtea de Justiţie aferentă, noi, europenii, nu puteam face nimic dacă statele noastre ne-ar fi încălcat drepturile! Pentru că nu exista nici o instanţă în faţa căreia statele noastre să se supună. Teroarea şi despotismul statal nu mai sunt posibile – asta dacă ne cunoaştem drepturile şi ştim cum să luptăm pentru ele.

Curtea pentru Drepturile Omului face tot posibililul pentru a vă ajuta să vă înaintaţi plângerile. Pe internet (vezi link-urile de la rubrica următoare „online“) găsiţi informaţii importante şi accesibile, precum şi formulare pe care le puteţi completa în limba dvs. şi trimite instanţei.

Fireşte că pentru a înainta o plângere trebuie îndeplinite anumite condiţii. Puteţi reclama încălcarea drepturilor amintite în Convenţie. Statul dvs. trebuie să fi semnat şi ratificat aceste documente. Ratificarea presupune ca parlamentul naţional să-şi fi dat acordul, obligându-se să respecte întocmai prevederile tratatului. Din acest moment, statul trebuie să implementeze prevederile tratatului.

O altă condiţie este ca mijloacele juridice statale să se fi epuizat. Dar ce înseamnă acest lucru? Dacă dvs. nu sunteţi de acord cu sentinţa dată de tribunal în cazul dvs., şi dacă există de exemplu o instanţă superioară sau chiar o Curte Constituţională competentă pe probleme de drepturile omului, trebuie să vă adresaţi mai întâi acestora, înainte de a apela la Curtea pentru Drepturile Omului de la Strasbourg. Important este ca dvs. să vă înaintaţi plângerea în termen de şase luni de la decizia ultimei instanţe din ţara dvs.

După ce aţi înaintat plângerea dvs. la Curtea de Justiţie, iar aceasta a acceptat-o, aveţi nevoie de un avocat. Dacă vă lipsesc mijloacele financiare, Consiliul Europei vă va sprijini în acest sens prin intermediul aşa numitului sistem de compensare a cheltuielilor de judecată. Dacă plângerea dvs. este acceptată, ea va fi analizată – după caz - de una dintre Camere. Deciziile Camerelor sunt luate conform principiului majorităţii, fiind definitive şi irevocabile. Ele au caracter obligatoriu pentru statele membre, Comitetul Miniştrilor fiind responsabil cu executarea acestora – vezi de ex. plata reparaţiilor financiare în favoarea celui ce a formulat plângerea.

Curtea Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului



Cu un oarecare exerciţiu de imaginaţie putem recunoaşte aici balanţa – simbolul dreptăţii -, aşa cum a înţeles arhitectul clădirii Curţii de Justiţie să o reprezinte.

Convenţia Europeană a Drepturilor Omului are două părţi: catalogul de drepturi şi libertăţi fundamentale şi prezentarea structurii şi activităţii Curţii Europene a Drepturilor Omului. Acesta este aşadar elementul special şi unic al Convenţiei: ea cuprinde un sistem de implementare a prevederilor sale, o Curte de Justiţie, care, la această oră, poate condamna 45 de state europene în cazul constatării unor fapte ce vin să încalce drepturile omului.

Consiliul Europei numără astăzi 46 de state membre. Monaco a aderat în toamna anului 2004, din lipsă de timp nesemnând şi ratificând încă Convenţia şi protocoalele ei. Toate celelalte state au semnat şi ratificat însă Convenţia privind Drepturile Omului, recunoscând astfel autoritatea acestei Curţi de Justiţie.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului există, în forma sa actuală, din 1998. Până în acel an, trei organisme ale Consiliului Europei fuseseră responsabile cu implementarea obligaţiilor asumate de statele membre: Comisia Europeană pentru Drepturile Omului (din 1954), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (din 1959) şi Comitetul Miniştrilor a Consiliului Europei (alcătuit din miniştrii de externe ai statelor membre). Plângerile erau prezentate mai întâi Comisiei, apoi transmise Comitetului Miniştrilor şi de abia mai apoi, dacă era cazul, aduse în faţa Curţii de Justiţie pentru soluţionare. La acea vreme, persoanele fizice nu îşi puteau prezenta plângerile direct Curţii de Justiţie.

Odată cu apariţia protocolului adiţional nr. 11, procedurile au fost recalculate, astfel încât, din noiembrie 1998, nu mai există decât o singură instanţă: Curtea Europeană permanentă a Drepturilor Omului. Numărul plângerilor înaintate acesteia au crescut exponenţial: în anul 2001 s-au înregistrat 13.858 de plângeri!

În cadrul Curţii de Justiţie activează un număr de judecători egal cu cel al statelor membre, adică 45, în acest moment postul judecătorului leton fiind vacant. Monaco nu a ratificat încă protocolul adiţional, neavând aşadar încă dreptul să numească un judecător propriu. Fiecare stat participă cu câte un judecător, acesta nefiind însă reprezentantul ţării sale, păstrându-şi astfel autonomia şi caracterul nepărtinitor. Judecătorii sunt aleşi de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei pe o durată de şase ani.

Structura Curţii de Justiţie este destul de complexă: Curtea dispune de Camere diferite, de diverse departamente şi comitete. Nu vom vorbi despre toate acestea aici. La rubrica următoare veţi găsi însă indicii cu privire la locurile de pe pagina de internet Consiliului Europei unde puteţi afla informaţii ceva mai precise.

[înapoi la Cuprins]

_________________________________________________

online

În această secţiune doresc să vă prezint – ca un fel de completare la ultimul newsletter – un set suplimentar de informaţii privind subiectul acestei ediţii şi să vă explic unde le puteţi găsi pe acestea – în limba dvs. maternă – pe pagina de internet a Consiliului Europei. Prezenţa pe internet a Consiliului Europei este o sursă inepuizabilă de informaţii, totuşi este deosebit de dificil să găsiţi exact acel lucru pe care îl căutaţi.

1. Informaţii generale privind Consiliul Europei şi materiale didactice privind Convenţia Drepturilor Omului

Informaţiile generale din „Consiliul Europei, 800 de milioane de Europeni“ (cca. 100 pagini) vă oferă o prezentare foarte bună a istoriei, structurii, modului de funcţionare, domeniilor de activitate şi activităţilor concrete ale instituţiei. Mai mult, aici puteţi găsi o bibliografie bogată, adresele centrelor de informare din diverse ţări, precum şi link-uri explicate pe scurt către alte pagini de internet.

Aici puteţi găsi şi informaţii în toate limbile din sud-estul Europei despre Consiliul Europei şi Convenţia privind Drepturile Omului, precum şi exerciţii pe care le puteţi propune elevilor. Link-uri directe către limba dvs. maternă:
albaneză, bosniacă, bulgară, germană, engleză, croată, macedoneană, română

2. Convenţia Europeană a Drepturilor Omului

ersiunea actuală a Convenţiei vă stă la dispoziţie în toate limbile vorbite în statele membre, deci şi în a dvs.! Vă rugăm să accesaţi: www.echr.coe.int, apoi „Basic Texts“ apoi „The European Convention on Human Rights“, sau folosiţi acest link direct  ...

3. Informaţii privind înaintarea unei plângeri

Toate informaţiile, indicaţiile privind completarea formularului, precum şi formularul  ca atare există, de asemenea, în toate limbile. Accesaţi pagina de internet www.echr.coe.int, alegeţi link-ul „Basic texts“, iar pe pagina nou deschisă, cel de-al 5-lea link de sus - „Informations for Persons wishing to Apply to the European Court for Human Rights“.

La mijlocul documentului se află tabela cu limbile disponibile. Dând click pe limba dvs., veţi ajunge la o listă cu link-uri aranjate în ordine alfabetică. Documentele sunt disponibile în format pdf. Aici se află link-ul direct.

Nu vă enervaţi! Prima parte a acestei pagini este în limba engleză. Tabela cu limbile se află în josul paginii!

4. Convenţia şi Curtea de Justiţie în 5 limbi

Dacă cunoaşteţi una din cele cinci limbi principale ale Consiliului Europei (engleză, franceză, germană, italiană, rusă), aveţi acces la o sursă mai mare de informaţii. De pe pagina de start a Consiliului Europei www.coe.int accesaţi link-ul „Site Map“ şi alegeţi unul dintre cele cinci portaluri disponibile.

Pe partea stângă a paginii de internet sunt enumerate activităţile Consiliului Europei (Drepturile omului, probleme juridice, coeziune socială şi educaţie, cultură…). Accesând link-ul „Drepturile omului“, se va deschide în dreapta acestuia o fereastră cu diverse domenii de activitate. Pentru subiectul nostru sunt relevante link-urile „Convenţie“ şi „Curtea Europeană de Justiţie“ relevant. La pagina „Convenţie“ veţi găsi, pe lângă textul original al acesteia, şi alte texte relevante, o prezentare tabelară, lista cu statele care au semnat-o şi ratificat-o, precum şi detalii privind rezervele formulate de fiecare stat în parte.

Accesând link-ul „Curtea Europeană de Justiţie“, veţi găsi texte privind istoria acestui organism, informaţii pentru cei care doresc să formuleze o plângere, precum şi toate formularele şi adresele necesare în acest sens.

Pe partea stângă a paginii se află şi link-ul „Sentinţe şi decizii“, care vă va trimite la o bază de date cu cazuri descrise cu acribie. Din pricina limbajului juridic, lectura nu este tocmai facilă – fiind totuşi accesibilă şi chiar foarte interesantă, pentru că puteţi vedea aici cine şi în ce problemă s-a adresat Curţii şi care a fost decizia luată de aceasta. Din păcate, toate documentele aflate în această bază de date sunt în limba engleză, cu câteva excepţii, în limba franceză.

5. Un serviciu excelent: toate Convenţiile Consiliului Europei

Dacă vă interesează să aflaţi ce Convenţii mai există, care este conţinutul acestora şi cine le-a semnat şi ratificat, vă recomandăm să vizitaţi următoarea pagină (în limba engleză): http://conventions.coe.int. Condiţia este să cunoaşteţi una din cele cinci limbi principale. Alegerea limbii se face pe pagină, dreapta sus.

Accesând link-ul „full list“ se va deschide o listă – aparent interminabilă – cu aproape 200 de Convenţii şi Protocoale, adoptate şi intrate în vigoare între mai 1949 şi ianuarie 2005. Dând click pe titlul documentului dorit veţi observa cât de bine pus la punct este acest serviciu: Ce doriţi să aflaţi despre acest document?, veţi fi întrebat, iar mai apoi veţi putea vizualiza textul integral al acestuia, precum şi comentariile şi explicaţiile aferente. În plus, veţi mai putea vedea cine l-a semnat şi ratificat şi dacă au existat rezerve în ceea ce-l priveşte şi din partea cărui stat (înţelegerea limbajului juridic este un avantaj).

De mare ajutor – mai ales în scopuri didactice – este glosarul (cel de-al patrulea link de sus în jos). În acest glosar sunt explicaţi termenii-cheie din Convenţii.

Dacă doriţi să aflaţi ce Convenţii a ratificat deja ţara dvs., alegeţi cel de-al treilea link de jos în sus („State“) şi accesaţi mai apoi baza de date. Puteţi alege, de exemplu, ţara dvs., deschizând lista cu toate documentele, sau puteţi alege doar anumite subiecte, de aici accesând detaliile fiecărui tratat în parte.

6. Judecătorii de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Dacă vă interesează cum se numesc judecătorii care activează în acest moment la Curtea de Justiţie, accesaţi următorul link: http://www.echr.coe.int/BilingualDocuments/LISTEDEPRESEANCE.htm

7. Drepturile omului – multe informaţii şi materiale utile!

Departamentul Cooperare şi Sensibilizare pune la dispoziţia publicului, într-o serie de limbi, o bogăţie de materiale informaţionale privind diverse aspecte din materia drepturilor omului. Aici veţi găsi de ex. Un scurt ghid cu privire la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului în albaneză, croată şi rusă. Accesul la această pagină este mai complicat, dar merită: pe această pagină puteţi alege din trei căi diferite de acces la baza de date. Vă sugerăm să ignoraţi prima cale, este complicat de utilizat.

La mijlocul paginii se găseşte o bază de date cu 14 documente. Alegeţi limba dorită şi titlul „subject“: imediat va apărea o listă cu toate documentele existente în limba respectivă.

Imediat dedesubt se află cea de-a treia cale cu aproximativ 80 de documente. Alegeţi titlul în engleză al documentului care vă interesează. Veţi vedea apoi ce documente sunt disponibile în versiune pdf şi în ce limbă.

O colecţie bogată de materiale privind drepturile omului se află şi pe serverul nostru educaţional www.dadalos.org (în toate limbile din sud-estul Europei).

[înapoi la Cuprins]
_________________________________________________

contact

Acest newsletter este publicat de D@dalos Sarajevo şi finanţat de Ministerul de Externe din Berlin, Ministerul Federal pentru Cooperare Economică (BMZ) şi de Consiliul Europei.

Redactor însărcinat: Ingrid Halbritter

Adresă: D@dalos Sarajevo
Aleja Lipa 57
71000 Sarajevo
Telefon: +387 33 715 600 (Birou Hrasno)
Telefon/Fax: +387 33 446 680 (Birou Vratnik)
Fax: +387 33 715 601
Mobil Ingrid Halbritter: +49 173 65 35 031
E-mail: Ingrid.Halbritter@dadalos.org

Contribuţii, propuneri şi critici la Ingrid.Halbritter@dadalos.org

Mailing list: Dacă doriţi să primiţi newsletter-ul în mod automat, contactaţi-ne la Ingrid.Halbritter@dadalos.org

Dacă aţi primit newsletter-ul în mod automat şi NU mai doriţi să îl primiţi pe viitor, contactaţi-ne, vă rugăm, la aceeaşi adresă.

[înapoi la Cuprins]

[top]