Motivul care a stat la baza acestei ediţii speciale este„Anul European pentru Educaţie întru Democraţie“, deschis printr-o mare conferinţă la mijlocul lunii decembrie 2004 la Sofia. Chiar dacă Consiliul Europei deţine o cu mult mai mică capacitate de influenţă politică decât UE, în ceea ce priveşte mai ales sud-estul Europei, el are o relevanţă considerabilă şi directă în domenii precum susţinerea procesului democratic şi protecţia drepturilor omului. De aceea trebuie să îi dedicăm o atenţie sporită, şi aş dori să contribui, la rândul meu, prin acest newsletter, motivându-vă să înţelegeţi şi să promovaţi în 2005 propriile dumneavoastră activităţi din cadrul educaţiei pentru pace ca parte integrantă a acestui an european!

Acest newsletter se constituie aşadar într-un cuprinzător pachet de servicii privind Consiliul Europei, fiind adresat mai ales acelor persoane care nu au cunoştinţe de limba engleză sau care nu au posibilitatea să caute informaţii ore şi zile întregi în imensa arhivă prezentă pe pagina de internet a Consiliului Europei. Pentru a nu vă încărca aici cu prea multe informaţii, în ediţia viitoare veţi putea găsi o secţiune specială despre Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi despre Curtea Europeană de Justiţie pentru Drepturile Omului. Acestea sunt cele mai eficiente instrumente ale Consiliului Europei.

Cu cele mai bune urări pentru noul an,

Ingrid Halbritter
 

CUPRINS

vă prezentăm: Consiliul Europei este cea mai veche şi – în ceea ce priveşte numărul de state membre – cea mai mare organizaţie interstatală din Europa. În acest capitol vom vorbi despre istoria Consiliului, despre înfiinţarea acestuia, structura, obiectivele şi domeniile de activitate.

de exemplu … Anul European al Educaţiei întru Democraţie 2005: Educaţia întru democraţie, altfel spus EDC (Education for Democratic Citizenship), constituie una dintre cele mai însemnate misiuni ale Consiliului Europei în domeniul educaţional. 2005 este Anul European al Educaţiei întru Democraţie, acest lucru fiind o şansă uriaşă oferită politicienilor, profesorilor şi cetăţenilor de rând de pe întreg teritoriul Europei, un semnal menit să atragă atenţia acestora asupra faptului că un angajament activ în cadrul societăţii şi politicii necesită capacităţi care nu pot fi dobândite decât prin intermediul educaţiei. În acest capitol veţi găsi tot ce trebuie să cunoaşteţi despre Anul European, precum şi link-uri directe ce vă vor îndruma spre diverse publicaţii, chiar şi în limba dumneavoastră.

online: Pagina de internet a Consiliului Europei - www.coe.int - Consiliul Europei pune la dispoziţia publicului o pagină extrem de elaborată şi bine pusă la punct, care este însă destul de dificil de utilizat din pricina dimensiunii şi structurii sale – îndeosebi pentru cei care nu înţeleg limba engleză. Capitolul de faţă are astfel rolul unui “ghid”, oferind acces direct către informaţii şi documente relevante – inclusiv în limbile vorbite în sud-estul Europei.

impressum

_________________________________________________

vă prezentăm:

Consiliul Europei
Ingrid Halbritter

Consiliul Europei – nu cumva e vorba aici de Uniunea Europeană? Ei bine, da, dar în mod indirect, pentru că cele două sunt instituţii cu totul diferite, Consiliul Europei fiind însă mult mai puţin cunoscut decât UE. Consiliul Europei este – lucru cert – cea mai mare şi mai veche organizaţie politică interstatală din Europa. Baza sa de membri a crescut între timp la 46 de ţări. Ultimele state intrate în rândurile Consiliului sunt Serbia şi Muntenegru şi Monaco. Toate ţările din sud estul Europei sunt membre ale Consiliului Europei. Prima dintre aceste ţări care a aderat a fost Bulgaria, în 1992.

[Cele 46 state membre ale Consiliului Europei]

Legăturile Consiliului cu UE constau în sensul că nici o ţară nu a putut adera până la această oră la UE fără să fie în prealabil şi membră a Consiliului Europei. Cele două instituţii au demarat în ultimii ani activităţi de cooperare la nivel practic, în unele programe, cele două organizaţii îşi împart cheltuielile, aducând contribuţii egale în domeniul planificării – vezi programul de mari proporţii care vizează formarea cadrelor didactice în vederea educării copiilor în spiritual drepturilor omului în Bosnia şi Herţegovina. Consiliul Europei îşi are sediul la Strasbourg, în estul Franţei, unde, într-o clădire uriaşă, impresionantă din punct de vedere arhitectonic – aşa numitul „Palais d´Europe“ –, activează aproape 2000 de funcţionari din toate statele membre în domenii precum drepturile omului, democraţie şi cooperare interstatală europeană. Anual, statele membre cheltuiesc cca. 180 milioane de Euro pentru a realiza în Europa valorile ce stau la baza acestor concepte!

Pentru a face acest text mai uşor de urmărit, am decis să nu introduc în cele ce urmează nici un link către pagina de internet a Consiliului Europei. Link-urile directe către toate subiectele pe care le vom aminti aici se vor afla în cea de-a patra parte a newsletter-ului (online).

Înfiinţarea Consiliului Europei: Context istoric şi motive

Încă după Primul Război Mondial, dar mai ales în timpul şi după cel de-al Doilea, omenirea şi-a pus întrebarea cum ar putea preîntâmpina pe viitor declanşarea unor alte catastrofe de acest fel. Fostul premier britanic Winston Churchill dădea glas, în 1946, ideii sale, după cum urmează: „Trebuie să creăm un fel de Statele Unite ale Europei!“

La acea vreme existau diverse mişcări al căror obiectiv comun era apropierea statelor europene. Motivele politice care stăteau la baza fiecăreia dintre aceste mişcări erau însă dintre cele mai diferite, la fel şi părerile despre cât de multă putere avea să dobândească o astfel de organizaţie supra-statală.

SUA s-au opus multă vreme ideii unei Europe unite, încuviinţând mai degrabă instituirea unei asociaţii internaţionale sub forma Naţiunilor Unite (UNO). De abia atunci când Războiul Rece – conflictul dintre Uniunea Sovietică (incluzând aici şi sfera sa de influenţă din estul Europei) şi America cu “protejaţii” săi din Europa occidentală – SUA a început să susţină această idee.

Alte organizaţii europene

În acelaşi timp au luat naştere alte organizaţii europene, de cooperare strânsă între ţările din Europa (occidentală): OEEC (Organisation for European Economic Co-operation), NATO (North Atlantic Treaty Organisation) şi Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) – toate acestea constituind primul pas către Uniunea Europeană de astăzi.

OEEC (astăzi: OECD, Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică) a fost constituită în vederea organizării distribuirii de ajutoare financiare în cadrul Planului Marshall.

NATO avea ca scop apărarea statelor membre în faţa „pericolului comunist“. CECO a fost înfiinţată de Germania, Franţa, Italia, Belgia, Luxemburg şi Olanda cu menirea ca prin coordonarea şi ţinerea sub control a industriei grele (producţia de cărbune şi oţel) – cea mai importantă în procesul de înarmare – să contribuie la menţinerea păcii şi la relansarea economiilor.

Conferinţa Europeană de la Haga

Să ne întoarcem însă la ideea iniţială a uniunii statelor europene: după îndelungi pregătiri, ginerele lui Winston Churchill a organizat la începutul lui mai 1948 „Congresul European“ de la Haga, unde s-au întrunit peste 1000 de iluştri apărători ai ideii europene din 20 de ţări şi diverse mişcări. Congresul urma să dovedească cât de populară era această idee, dar şi să cheme întru acţiune guvernele din fiecare stat în parte.

Toţi au căzut aşadar de comun acord asupra scopurilor: Europa urma a se dezvolta pe viitor în siguranţă prin crearea unei asocieri politice interstatale. Mai mult, urma a se elabora o Cartă a drepturilor omului şi o Curte de Justiţie care să impună spre executare hotărârile luate în acest sens. Forma şi intensitatea acestei cooperări au fost în schimb puncte asupra participanţii la Congres nu au putut cădea de acord. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în ceea ce privea felul în care aveau să fie luate deciziile. Unele state preferau ca organul decizional să fie o adunare parlamentară compusă din membri ai parlamentelor naţionale, altora – în frunte cu Marea Britanie – acest lucru li se părea, în schimb, exagerat, acestea din urmă susţinând principiul cooperării între guverne, adunarea parlamentară urmând a nu avea decât o funcţie consultativă.

Într-un final s-a ajuns la o soluţie de compromise, 10 state constituind la Londra la data de 5 mai 1949 Consiliul Europei. Cel care a preluat atribuţiile de organ decizional a fost Comitetul Miniştrilor, hotărârile urmând a fi luate în unanimitate. Comitetul Miniştrilor este alcătuit din miniştri de externe din statele membre. Acest lucru a însemnat că Consiliul Europei a dat o vagă primă formă marii idei a unei “Europe Unite”, totuşi cei care au sperat că vor obţine o organizaţie politică puternică, supraordonată statelor naţionale, au fost dezamăgiţi. Organizaţia a rămas în mâinile guvernelor şi, implicit, supusă intereselor acestora.

Scopurile: Pace şi democraţie

Scopurile Consiliului Europei sunt înscrise în Statutul acestuia. Conform Articolului 1, „Consiliul Europei are misiunea, … de a crea legături mai strânse între membri săi în vederea protejării şi stimulării idealurilor şi principiilor care stau la baza moştenirii lor comune, precum şi în vederea încurajării progresului lor economic şi social “.

Cu alte cuvinte: Consiliul Europei, respectiv membrii săi şi-au propus ca deziderat comun ca în Europa să domnească pacea, democraţia, statul de drept şi echitatea socială şi ca statele să nu poată comite acte nedrepte împotriva oamenilor sau a altor state fără să fie trase la răspundere şi pedepsite.

Structura: Organisme şi instituţii

Înainte de a vedea cum se înţelege a se transpune aceste obiective, vom arunca o scurtă privire asupra structurii Consiliului Europei. Distingem aici între organisme, instituţii şi organizarea activităţilor practice. Există două organe ancorate în Statut: Comitetul Miniştrilor şi Adunarea Parlamentară.

Comitetul Miniştrilor este alcătuit din miniştrii de externe ai celor 46 de state membre, respectiv din reprezentanţii permanenţi ai acestora, care locuiesc la Strasbourg şi care se întrunesc săptămânal – ba, în cazul anumitor comitete speciale, chiar mai des. Miniştri de externe se întrunesc de două ori pe an. Comitetul Miniştrilor decide, de exemplu, cu privire la aderarea noilor membri, încheie convenţii, acorduri şi formulează recomandări, emite hotărâri privind bugetul precum şi programul de activitate al Consiliului Europei.

Adunarea Parlamentară este compusă din – la această oră - 313 reprezentanţi şi 313 supleanţi ai lor din 46 parlamente naţionale. Numărul reprezentanţilor dintr-o ţară depinde de numărul locuitorilor acestui stat membru. Există cinci facţiuni politice majore. Şedinţele au loc la Strasbourg, de patru ori pe an, şi au caracter public. Sarcinile Adunării sunt, printre altele:
- alegerea Secretarului General şi al judecătorilor de la Curtea pentru Drepturile Omului;
- supravegherea modului în care statele membre îşi îndeplinesc obligaţiile;
- dezbateri pe tema evenimentelor politice;
- înaintarea de propuneri către Comitetul Miniştrilor (vezi Convenţia Europeană pentru Prevenirea Torturii).
Cele mai importante activităţi se desfăşoară în cadrul a 12 comisii speciale. Un exemplu în acest sens este Comisia pentru egalitatea şanselor pentru femei şi bărbaţi.

Secretarul General şi adjunctul său

Noul Secretar General este britanicul Terry Davis. El are o experienţă vastă atât în domeniul economiei private, cât şi în cel al politicii britanice şi internaţionale, fiind mulţi ani membru al delegaţiilor şi comisiilor britanice din cadrul Consiliului Europei şi al altor organizaţii europene şi internaţionale. Secretarul General Adjunct este olandeza Maud de Boer-Buquicchio. Ea lucrează din 1969 la Consiliul Europei, cel mai mult timp activând pe lângă Curtea pentru Drepturile Omului.

Secretarul General şi adjunctul său sunt aleşi de către Adunarea Parlamentară la recomandarea Comitetului Miniştrilor pe o durată de cinci ani. Misiunea lor este să asigure realizarea obiectivelor Consiliului Europei. Concret, acest lucru înseamnă că deţin responsabilitatea orientării strategice globale a programului de activitate şi a supravegherii managementul de zi cu zi al Organizaţiei si al Secretariatului.

În Consiliul Europei mai există însă şi alte trei instituţii: Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Comisarul pentru Drepturile Omului şi Congresul Autorităţilor Locale şi Regionale.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cu sediul la Strasbourg, dispune de 46 de judecători (câte unul din fiecare stat membru). Misiunea acestei instituţii este de a decide acolo unde există o posibilă violare a Convenţiei Drepturilor Omului. În următorul newsletter veţi putea găsi o descriere mai pe larg!

Instituţia Comisarului pentru Drepturile Omului este relativ nouă: ea a fost creată în 1999, un posibil răspuns la creşterea exponenţială a plângerilor înaintate Curţii de Justiţie. Comisarul este ales de către Adunarea Generală pe o perioadă de şase ani. Sarcina sa principală este de a sprijini statele membre la implementarea Convenţiei Drepturilor Omului. Asta înseamnă, de ex., că acest Comisar veghează la respectarea drepturilor omului, că încearcă să afle dacă există probleme sau conflicte cu legislaţia la nivel naţional, colaborând cu alte organizaţii de apărare a drepturilor omului.

Congresul Autorităţilor Locale şi Regionale este alcătuit din 313 reprezentanţi, fiecare dintre aceştia reprezentând alesul colectivităţilor locale şi regionale ale statelor membre ale Consiliului Europei. Congresul se întruneşte o dată pe an. Lucrările permanente sunt realizate de un Secretariat cu 40 de membri, la Strasbourg. Congresul oferă consultanţă Comitetului Miniştrilor şi Adunării Parlamentare pe toate problemele de interes politic local şi regional.

Democraţia la nivel local şi regional este de mare însemnătate pentru Consiliul Europei, pentru că aici este locul unde politica se apropie cel mai mult de cetăţeni! Activitatea acestui Congres este esenţială mai ales în cazul “noilor democraţii” din estul şi sud-estul Europei, şi există multe programe destinate mai ales zonei Balcanilor. Bunăoară, Carta Europeană a Autonomiei Locale (1985) serveşte ţărilor ca model pentru reformele ce urmează a le întreprinde; în sud-estul Europei există un Forum al Oraşelor şi Regiunilor care se întruneşte anual, precum şi o bază de date care documentează parteneriatele dintre oraşe şi regiuni.

Sarcini şi domenii de activitate ale Consiliului Europei

Am văzut în descrierea instituţiilor de mai sus care sunt sarcinile şi activităţile Consiliului Europei. Este aproape imposibil să rezumăm aceste sarcini şi activităţi în doar câteva pagini şi să fim şi concreţi, astfel încât să vă puteţi închipui cu uşurinţă despre ce este vorba. De aceea aş dori, în această rubrică, să enumăr pe scurt cele mai importante domenii de activitate, limitându-mi exemplele la doar două: „Educaţia pentru cetăţenie democratică “ şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (vezi ediţia următoare a newsletter-ului).

În cadrul Consiliului Europei se disting patru mari domenii de activitate, şi anume drepturile omului, probleme juridice, coeziune socială şi educaţie / cultură. Aceste domenii de activitate sunt organizate în patru aşa numite direcţii generale – un fel de departamente -, compuse la rândul lor din secretariate şi subdepartamente.

Probleme juridice (Direcţia generală I)

Misiunea acestui domeniu de activitate este de a armoniza sistemele juridice ale statelor membre în mod corespunzător cu standardele şi normele Consiliului Europei şi de a veghea pentru ca justiţia să se afle în slujba democraţiei. Direcţia generală este alcătuită din nenumărate oficii, direcţiuni şi comisii. Departamentul de consiliere juridică acordă, de ex., servicii de consultanţă juridică la nivel intern. Oficiul pentru Tratate păstrează toate tratatele originale, precum şi alte tipuri de documente conexe. Direcţia pentru cooperare juridică cooperează cu statele membre în vederea modernizării sistemelor juridice ale acestora şi a armonizării acestora cu principiile democraţiei, drepturilor omului şi statului de drept. În plus, mai există şi alte comitete şi comisii care se ocupă, printre altele, cu aspecte precum autonomia locală, dreptul penal, bioetica şi cu probleme constituţionale.

Drepturile Omului (Direcţia generală II)

Aici sunt incluse Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Curtea de Justiţie, precum şi toate sarcinile menite să susţină şi să controleze felul în care sunt respectate drepturile omului, precum şi să vegheze la implementarea hotărârilor Curţii. Dacă un stat membru nu respectă sentinţa Consiliului Europei, de ex. prin neplata daunelor către păgubit, acesta îşi poate pierde calitatea de membru. Fireşte că statele, şi mai ales noile democraţii, nu pot risca să li se întâmple aşa ceva, acest lucru având de ex. efecte asupra procesului de integrare în UE. În următorul newsletter voi descrie mai pe larg acest domeniu de activitate, dedicând Convenţiei Drepturilor Omului şi Curţii Drepturilor Omului – aşa cum am anunţat şi mai sus – mai multă atenţie.

Coeziune socială (Direcţia generală III)

Acest domeniu se preocupă cu diverse aspecte ale coeziunii sociale şi calităţii vieţii în general. Printre acestea se numără subiecte precum ameliorarea sistemului de asigurări pentru categoriile sociale “slabe”, precum şomerii, bătrânii şi copiii, integrarea persoanelor cu dizabilităţi, felul în care este tratată etnia rromă şi migraţia, asistenţa medicală şi problemele de etică, precum şi abuzul de droguri. Subiectul “droguri” este abordat de aşa numita grupă “Pompidou”, un cerc de experţi care a publicat un manual în care ne arată cum să-i convingem pe tineri să nu consume droguri.

Educaţie, cultură şi moştenire culturală, tineret şi sport (Direcţia generală IV)

Aici este vorba de un spectru larg de măsuri, de la expoziţii electronice de fotografie, la acţiuni de prevenire a consumului de droguri şi până la oferte de specializare pentru cadre didactice. Doar departamentul “Educaţie” cuprinde educaţia universitară, predarea istoriei, educaţia interculturală, limbi străine, etnia rromă şi copiii ţigani şi reforma în educaţie în general.

În domeniul “Educaţie universitară” de ex. este vorba despre recunoaşterea reciprocă a diplomelor şi de realizarea reformelor. Profesorilor de istorie li se oferă susţinere sub formă de manualele şi training-uri. Consiliul Europei finanţează, în plus, şi cursuri de specializare internaţionale, organizate de structuri independente în colaborare cu Ministerele Educaţiei din fiecare ţară. Dacă aţi fost acceptat la un asemenea curs, cheltuielile de călătorie şi de cazare vor fi plătite de organizatori. “Educaţie pentru etnia rromă” este un domeniu promovat prin adoptarea diferitor convenţii, prin elaborarea de studii şi analize, precum şi prin producţia de materiale didactice şi organizarea de cursuri de specializare.

Educaţia interculturală este şi ea stimulată la mai multe nivele: la nivel de politic-educaţional, prin adoptarea de declaraţii şi organizarea de conferinţe, prin publicarea unor exemple practice eficiente, precum şi prin organizarea unor cursuri de specializare pentru practicieni.

[înapoi la Cuprins]
_________________________________________________

de exemplu...

2005: Anul European al Cetăţeniei prin Educaţie

Prin acest exemplu doresc să evidenţiez două lucruri: în primul rând, vom vedea cum lucrează Consiliul Europei şi de face acesta, la modul concret; pe de altă parte, informaţiile oferite aici sunt deosebit de relevante şi utile pentru activităţile dvs. practice.

Începuturile programului Educaţie pentru Cetăţenie Democratică

Şefii de state şi de guverne ai statelor membre s-au întrunit, în octombrie 1997, la Strasbourg. Ei au constatat că cetăţenii au dezvoltat o atitudine îngrijorătoare faţă de politică, de distanţare. Acest lucru se poate observa de ex. în participarea redusă la vot. De aceea, cei prezenţi la manifestare s-au decis să lanseze o nouă iniţiativă pentru o cetăţenie democratică prin educaţie. Consiliul Europei a demarat astfel activităţi la două nivele: pe de o parte, Comitetul Miniştrilor, Adunarea Parlamentară şi miniştrii educaţiei au formulat recomandări care aveau ca obiect educaţia întru democraţie, pe de altă parte, s-a dat startul unui proiect mai concret, al cărui punct culminant este „Anul European al Cetăţeniei prin Educaţie“ - 2005.

Cadrul politic

Să vorbim însă mai întâi despre declaraţiile şi recomandările politice. Acestea nu au caracter obligatoriu pentru statele membre ale Consiliului Europei (aşa cum are de ex. Convenţia drepturilor omului), constituind însă un apel politic pregnant care îşi justifică autoritatea din faptul că însăşi statele membre – prin reprezentanţii lor oficiali de la cel mai înalt nivel – au hotărât în acest sens.

În aşa numita Declaraţie de la Budapesta din 1997, miniştrii de externe ai statelor membre au hotărât să confere educaţiei pentru cetăţenie democratică un rang supraordonat, urmând să formuleze recomandări şi să elaboreze un program în acest sens. În anul 2000, miniştrii educaţiei din Consiliul Europei s-au întrunit, adoptând Rezoluţia de la Cracovia. În această Rezoluţie a fost formulată o definiţie comună, ce avea să rămână în istorie, a educaţiei pentru cetăţenie democratică.

Cel mai însemnat document în acest sens este Recomandarea Comitetului Miniştrilor, adresată statelor membre în octombrie 2002. Statele membre sunt chemate aici să aloce, în cadrul politicilor lor educaţionale, mai multă greutate domeniului educaţiei pentru cetăţenie democratică, să sprijine iniţiativele în spiritul acestuia, precum şi să desfăşoare activităţi specifice. În anexa acestei recomandări, care cuprinde scopurile, metodele şi liniile directoare în vederea formării şi specializării cadrelor didactice, precum şi indicaţii privind implementarea noilor medii, se subliniază, printre altele, importanţa abordărilor interdisciplinare (de ex. educaţia pentru cetăţenie democratică în cadrul orelor de gramatică), integrarea educaţiei formale, extra-curriculare şi informale şi implementarea creativă a noilor medii (computer, internet, CD-ROM, multimedia. Această recomandare este disponibilă şi în limba croată. Pe această pagină puteţi găsi documentele politice relevante în ceea ce priveşte educaţia pentru cetăţenie democratică (toate în limba engleză).

Programul privind educaţia pentru cetăţenie democratică

De când a luat aceste hotărâri privind educaţia pentru cetăţenie democratică, în anul 1997, Consiliul Europei a creat o divizie specială, cu angajaţi dedicaţi doar acestui domeniu. Aici se găseşte secţiunea corespunzătoare de pe pagina de internet.

De atunci s-au desfăşurat foarte multe proiecte, toate cu acelaşi scop: promovarea importanţei educaţiei pentru cetăţenie democratică şi în materia drepturilor omului, producerea unor materiale utile, încheierea de parteneriate şi organizarea unor cursuri de specializare. Câteva exemple concrete:

Reţeaua pan-europeană de coordonatori: Consiliul Europei a rugat statele membre să nominalizeze câte o persoană care să se ocupe cu educaţia pentru cetăţenie democratică. Astfel, la această oră există 46 coordonatori EDC. Majoritatea acestor coordonatori activează în cadrul ministerelor educaţiei, unii pe lângă universităţi sau organizaţii neguvernamentale. Aceşti coordonatori se întrunesc de două ori pe an, fac schimb de informaţii şi experienţă, transmit Consiliului informaţii din ţară şi răspândesc informaţiile venite din partea Consiliului Europei în patria lor. Într-un document pdf separat veţi găsi o listă cu coordonatorii „dvs.“, împreună cu datele lor de contact. Eu îi cunosc personal pe toţi coordonatorii. Toţi sunt foarte drăguţi şi angajaţi, aşadar vă recomand cu căldură să îi contactaţi!

Studii privind educaţia pentru cetăţenie democratică în diverse ţări: pentru a dobândi o mai bună imagine despre succesul repurtat în diverse ţări de educaţia pentru cetăţenie democratică, Consiliul Europei a redactat studii de ţară, care cercetează aspecte după cum urmează: Cum se prezintă politica din domeniul educaţional? Care este cadrul legal? Există educaţie democratică în programele şcolare? Ce fel de activităţi cu caracter privat sau extra-curricular există? Concluziile acestor studii au fost coroborate, pentru sud-estul Europei fiind stabilite următoarele: există un cadru legal, există şi bune intenţii, în parte şi programe şi manuale şcolare, practica însă este deficitară!

Seminare pe tema politică educaţională şi educaţie pentru cetăţenie democratică: Consiliul Europei a reacţionat, invitând reprezentanţii statelor membre la un seminar ţinut la Strasbourg, unde a fost discutată tocmai această problemă: cum putem face legăturile dintre teorie şi practică? Consiliul sprijină aşadar organizarea de seminare, cursuri de specializare şi conferinţe din statele membre, finanţând, de ex., cheltuielile de călătorie şi onorariile experţilor invitaţi.

Anul European al Cetăţeniei prin educaţie: Democraţia – cum să o învăţăm şi să o trăim

Cel mai nou „proiect“ este, cum am văzut, „Anul European al Cetăţeniei prin Educaţie “. Consiliul Europei coordonează acest an, propus iniţial de guvernul bulgar. Consiliul Europei organizează întrunirile grupurilor de acţiune, elaborează conceptele, dezvoltă logo-urile, afişează pe internet informaţiile relevante. Tot Consiliul Europei a organizat şi conferinţa de la începutul anului.

Anul European al Cetăţeniei prin Educaţie poate fi înţeles şi ca un fel de campanie pan-europeană sau ca un cadru politic. Obiectivul supraordonat al acestui an este de a arăta cât de importantă este educaţia în vederea motivării cetăţenilor pentru a se implica în mod activ la făurirea unei vieţi comune. Fireşte că acest lucru poate însemna mai multe lucruri: participarea la vor, informarea privind programele partidelor politice, constituirea unei iniţiative civile împotriva construirii unui bulevard nou, organizarea unei demonstraţii, bei angajarea într-o organizaţie neguvernamentală, înfiinţarea unui parlament al tinerilor la şcoală, ajutorarea refugiaţilor şi săracilor etc.

Anul 2005 va arăta cât de importantă este educaţia pentru dezvoltarea unor cetăţeni activi şi angajaţi – în toate cele 46 state membre ale Consiliului Europei. Concret, asta înseamnă că în acest an, toţi participanţii sunt chemaţi să pledeze în mod intensiv pentru introducerea unor măsuri educaţionale care vizează un angajament civil activ şi că toţi oamenii din Europa trebuie să înţeleagă că democraţia nu este posibilă fără educaţia pentru cetăţenie democratică.

În acest an, politicienii din domeniul educaţiei trebuie aşadar să integreze în programele şcolare, mai mult decât au făcut-o până acum, educaţia pentru cetăţenie democratică – manuale noi urmează a fi scrise şi tipărite, profesorii vor urma cursuri de specializare, directorii vor introduce în instituţiile de învăţământ conduse de ei aspecte ale “democraţiei trăite “ (de ex. participarea elevilor la procesul decizional), instituţiile de învăţământ superior vor oferi cursuri privind educaţia pentru cetăţenie democratică etc.. Toţi părinţii, toţi cetăţenii vor afla prin intermediul televiziunii, al radioului şi al presei scrise, că sub logo-ul comun – pe care îl puteţi vedea la începutul acestui newsletter – întreaga Europă, cu toţi cei 800 milioane de locuitori celebrează acest subiect!

Dacă într-un mic sat din Bulgaria are loc un seminar la care iau parte 15 tineri, acest lucru nu este o măsură limitată şi izolată, ci face parte dintr-o serie de mii de măsuri luate în cursul anului 2005 într-un număr de 46 de state. Consiliul Europei a luat măsuri pentru ca acest proiect pan-european să fie o reuşită şi să fie înregistrat la toate nivelele la adevărata sa valoare: ca o strădanie europeană comună pentru democraţie şi drepturile omului!

Secretariatul care coordonează acest an oferă astfel, în sprijinul tuturor participanţilor – adică şi al dvs. – o pagină de internet special dedicată, din păcate disponibilă numai în limba engleză. În ceea ce priveşte conţinutul acestei pagini, toate informaţiile se află şi aici, în acest newsletter.

În cele ce urmează veţi găsi link-uri către o serie de documente traduse în mai multe limbi străine. În tot cazul puteţi folosi logo-ul, sloganul, posterul şi celelalte materiale, pe care le puteţi descărca de aici. Dacă doriţi să folosiţi logo-ul pentru propriile dvs. activităţi privind educaţia pentru cetăţenie democratică (aşa cum l-am folosit noi pentru acest newsletter), trebuie să informaţi în acest sens coordonatorul din ţara dvs..

Materiale

Consiliul Europei a elaborate o serie de manuale şi materiale ce pot fi utilizate în vederea predării conceptului de democraţie şi a drepturilor omului:

COMPASS: un manual cuprinzător, cu sfaturi practice privind organizarea unei ore în care se predau drepturile omului. Versiunile în limba engleză, franceză şi rusă pot fi vizualizate şi descărcate de pe internet:
Compass engleză franceză rusă
COMPASS a fost tradus şi în limbile bosniacă, bulgară, germană, croată, macedoneană şi română, dar, dacă nu mă înşel, nu au fost încă publicate şi pe internet. Vă rugăm să cereţi coordonatorului EDC dvs. local datele de contact ale organizaţiilor în cauză!

Carta europeană pentru o şcoală democratică fără violenţă: această Cartă a fost propusă şi adoptată cu ocazia unei conferinţe ţinute în iulie 2004 de elevi din întreaga Europă. Tinerii au chemat astfel toate instituţiile de învăţământ să înceapă să se gândească cum să elimine violenţa şi cum să transpună valorile democratice în şcoli.
Carta în toate limbile

Pachet privind educaţia pentru cetăţenie democratică („EDC Pack“): Consiliul Europei a dezvoltat o serie de documente care au ca scop sprijinirea celor care au de-a face, la toate nivelele, cu educaţia pentru cetăţenie democratică (politicieni din domeniul educaţiei, funcţionari din ministerele educaţiei, angajaţi în instituţii de specialitate, traineri pentru cadre didactice, profesori, membri ai organizaţilor neguvernamentale etc.). În acest pachet, fiecare poate găsi ceea ce îi trebuie. Există aici 5 instrumente (aici puteţi intra direct pe pagină, din păcate toate informaţiile sunt disponibile numai în limba engleză, iar durata de descărcare a materialelor este foarte mare!).

Alte materiale de uz practic: D@dalos a pus la dispoziţie pe pagina sa ne internet, încă din anul 2000, în colaborare cu Consiliul Europei, un manual care cuprinde elemente teoretice şi practice privind predarea materiei drepturilor omului la ora de curs. Acest manual este disponibil în limbile vorbite de utilizatorii din Bosnia-Herţegovina, Croaţia, Serbia şi Muntenegru.
Departamentul pentru tineret din cadrul Consiliului Europei a elaborat un aşa numit Training Kit, în care veţi găsi sfaturi privind educaţia interculturală şi realizarea cursurilor de trening în general. Pe lângă elementele teoretice privitoare la educaţia interculturală, aici vă sunt oferite sfaturi concrete şi detaliate, precum şi modele de exerciţii (de ex. joc pe roluri). Training Kit, Training Kit franceză

Sfaturi practice despre cum vă puteţi implica concret anul acesta în spiritual educaţiei întru democraţie:

1) Contactaţi-vă coordonatorul! În toate ţările din sud-estul Europei au fost înfiinţate comisii naţionale, care coordonează toate activităţile de la nivel naţional. Coordonatorul dvs. vă poate informa despre planurile de acţiune de la nivel naţional – chiar şi dvs. puteţi colabora cu comisia!

2) Dacă sunteţi implicaţi în domeniul educaţiei pentru cetăţenie democratică, vă puteţi declara propriile seminare, cursuri şi publicaţii ca fiind contribuţii la Anul European, subliniind acest lucru şi în public – în declaraţii de presă sau în convorbiri cu jurnaliştii.

3) De comun acord cu coordonatorul dvs. puteţi utiliza logo-urile pe publicaţiile dvs., materialele de seminar şi pe alte documente, arătând astfel că această măsură nu este inaccesibilă, ci o simplă piatră din mozaicul unei acţiuni care are loc în 46 de state din Europa!

4) Puteţi organiza întruniri sau înlesni publicarea unor materiale destinate cadrelor didactice sau altor multiplicatori, împărţindu-le mai apoi acestora pe parcursul anului.

5) Dacă colaboraţi cu autorităţile din domeniul educaţiei de la nivel regional şi local, puteţi informa funcţionarii din acest sector despre semnificaţia anului în curs, în cazul în care aceştia nu o ştiu încă. Poate dacă le atrageţi atenţia asupra faptului că propriul guvern crede că educaţia întru democraţie este un factor extrem de important, implicându-se în desfăşurarea acestui An European, veţi putea găsi mai lesne ajutor atunci când veţi întâmpina probleme de ordin practic cu ministerele, inspectoratele sau institutele de formare şi specializare a cadrelor didactice.

6) Citaţi documente politice atunci când cereţi finanţare sau aprobări pentru implementarea unor măsuri educaţionale specifice! Personalul din instituţii şi finanţatorii trebuie să înţeleagă că acţionaţi conform intenţiilor politice şi deciziilor guvernului dvs.!

7) Vizitaţi birourile Consiliului Europei din ţara dvs. sau scrieţi persoanelor de contact. Aceste birouri deţin informaţii importante cu privire la anul în curs şi sunt în măsură de a înainta spre traducere documente care, până la această oră nu au fost disponibile în limba dvs.

8) Întâlniţi-vă cu alte persoane care doresc implementarea unor noi măsuri educaţionale, sau cu colegii din şcoala dvs. Astfel puteţi găsi mai repede idei despre cum să participaţi ca instituţie la acest an.

[înapoi la Cuprins]

_________________________________________________

online

Pagina de internet a Consiliului Europei www.coe.int

La ce să vă aşteptaţi

Prezenţa pe internet a Consiliului Europei este uriaşă şi extrem de informativă, cu toate acestea, şi tocmai din pricina dimensiunilor sale şi a multitudinii de versiuni lingvistice, este destul de dificil să găsiţi tocmai lucrul pe care doriţi să îi aflaţi. Pagina nu cuprinde doar texte şi informaţii privind Consiliul Europei, ci şi o mulţime de documente, transcripte şi sentinţe ale Curţii de Justiţie, materiale didactice ş.a.m.d.

În această rubrică voi fi ghidul dvs. Şi vă voi arăta cum să ajungeţi repede şi ţintit la informaţiile generale despre Consiliul Europei – chiar şi în limba dvs. maternă. De un real ajutor vă pot fi şi materialele didactice dezvoltate de Consiliul Europei, de cele mai multe ori existente şi în limba dvs.. Mai mult, vă voi prezenta portalul german, explicându-vă cele două funcţii de căutare.

În plus, aici veţi găsi indicii despre cum să găsiţi – pe lângă broşurile publicate – şi informaţii despre organele Consiliului Europei. Găsesc că este mai puţin relevant aici să discutăm în detaliu fiecare domeniu de activitate în parte, mai ales că aceste informaţii nu sunt disponibile decât în limba engleză. În fine, vă voi conduce şi spre o serie de resurse mai concrete, care vă pot servi în activitatea didactică, amintind şi locurile de unde pot fi comandate sau descărcate publicaţiile respective.

Variantele lingvistice

Dacă nu doriţi să utilizaţi versiunea în limba engleză, alegeţi link-ul SITE MAP, iar de acolo, fereastra de unde puteţi alege dintre alte 32 de limbi. Există portaluri pentru limbile engleză, franceză, italiană, rusă şi germană. Totuşi, deseori doar paginile de start sunt în limbile respective, celelalte documente fiind tot în limba engleză.

Pentru sud-estul Europei există la această oră, în limbile albaneză, bosniacă, bulgară, croată, macedoneană şi română o paletă informaţională relative redusă: informaţii generale despre Consiliul Europei şi materiale didactice pentru uzul profesorilor privind Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Despre Consiliului Europei şi materiale didactice

Informaţiile generale prezentate pe pagina „Consiliul Europei, 800 milioane de europeni “ (cca. 100 pagini) vă oferă o perspectivă reuşită asupra istoriei, structurii, modului de funcţionare şi domeniilor de activitate, precum şi asupra activităţilor concrete. Mai mult, aici veţi putea găsi multe referinţe bibliografice, adresele centrelor de informare din ţările respective şi link-uri explicate pe scurt care vă vor conduce spre alte pagini de internet.

În acelaşi loc se află şi materialele didactice. Varianta în limba germană vă oferă 10 materiale pe tema „ Die Demokratie im Unterricht - Democraţia la ora de curs“. Fiecare sub-temă este descrisă pe scurt, tot aici sunt formulate şi scopurile şi sunt oferite idei pentru exerciţii şi activităţi în cadrul orei de curs. La tema „Antworten auf eine multikulturelle Gesellschaft – Răspunsuri la o societate multiculturală“, elevii sunt încurajaţi să construiască arborele genealogic al familiei lor şi să afle de unde le provin strămoşii. Din păcate, aceste materiale nu sunt disponibile şi în limbile vorbite în sud-estul Europei. În limba germană mai există aici şi 10 materiale practice şi 5 pliante informaţionale cu privire la subiectul drepturile omului.

În toate limbile din sud-estul Europei veţi găsi însă cu uşurinţă informaţii accesibile privind Consiliul Europei şi Convenţia Drepturilor Omului, precum şi instrucţiuni privind exerciţiile ce pot fi efectuate cu elevii: română

Ţara dvs. în Consiliul Europei

Dacă doriţi să aflaţi lucruri mai exacte despre ţara dvs., aici veţi putea găsi scurte descrieri ale ţărilor membre. Tot aici puteţi citi o scurtă biografie a ministrului dvs. De externe, care activează în Comitetul Miniştrilor, precum şi afla toate numele, numerele de telefon şi adresele de email – ba chiar şi vedea fotografiile – celor care vă reprezintă ţara în Consiliul Europei (reprezentanţi permanenţi şi deputaţi în Adunarea Parlamentară, precum şi în Congresul Autorităţilor Locale şi Regionale). În plus, puteţi vedea şi ce Convenţii a semnat şi ratificat deja ţara dvs.

Drepturile omului – multe informaţii şi materiale de calitate!

Departamentul cooperare şi sensibilizare în materia drepturilor omului vă pune la dispoziţie o bază de date bogată privind diverse aspecte din domeniul drepturilor omului, în parte în mai multe limbi. Aici veţi găsi de ex. un scurt ghid privitor la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului în limbile albaneză, croată şi rusă. Accesul este ceva mai dificil, dar merită: pe această pagină veţi găsi trei modalităţi în care puteţi accesa baza de date. Vă sugerăm să ignoraţi prima cale, este complicat de utilizat.

La mijlocul paginii se găseşte o bază de date cu 14 documente. Alegeţi limba dorită şi titlul „subject“: imediat va apărea o listă cu toate documentele existente în limba respectivă.
Imediat dedesubt se află cea de-a treia cale cu aproximativ 80 de documente. Alegeţi titlul în engleză al documentului care vă interesează. Veţi vedea apoi ce documente sunt disponibile în versiune pdf şi în ce limbă.
- Manual despre apărarea drepturilor femeii (sârbă, macedoneană)
- Document privind refuzul unor persoane de a efectua serviciul militar obligatoriu din motive de conştiinţă (engleză, sârbă)
- Carta europeană pentru limbile regionale sau ale minorităţilor (sârbă, turcă)

[înapoi la Cuprins]
_________________________________________________

impressum

Acest newsletter este publicat de D@dalos Sarajevo şi finanţat de Ministerul de Externe din Berlin şi de Ministerul Federal pentru Cooperare Economică (BMZ).

Redactor însărcinat: Ingrid Halbritter

Adresă: D@dalos Sarajevo
Aleja Lipa 57
71000 Sarajevo
Telefon: +387 33 715 600 (Birou Hrasno)
Telefon/Fax: +387 33 446 680 (Birou Vratnik)
Fax: +387 33 715 601
Mobil Ingrid Halbritter: +49 173 65 35 031
E-mail: Ingrid.Halbritter@dadalos.org

Contribuţii, propuneri şi critici la Ingrid.Halbritter@dadalos.org

Mailing list: Dacă doriţi să primiţi newsletter-ul în mod automat la fiecare două luni, contactaţi-ne la Ingrid.Halbritter@dadalos.org

[înapoi la Cuprins]

[top]