Dezvoltarea incredibilă pe care a avut-o Uniunea Europeană în acest răstimp ne-a motivat să rescriem practic, la finele anului 2005, acest manual online, pentru a veni astfel în întâmpinarea nenumăratelor schimbări majore petrecute. Astfel, de la sfârşitul anului 2005, puteţi apela la prezentarea noastră actualizată a unui subiect pe cât de important, pe atât de interesant, chiar dacă dificil.

Numărul şapte al Newsletter-ului nostru EDC are ca subiect tocmai acest manual online, concentrându-se, în plus, şi asupra relaţiilor dintre UE şi Europa de sud-est.

Cu prietenie,

Prof. dr. Wolfgang Schumann
 

CUPRINS

edc special: Relaţiile dintre UE şi sud-estul Europei

În această rubrică, care va fi continuată în următorul Newsletter, vă vom prezenta pe scurt dezvoltarea relaţiilor dintre UE şi sud-estul Europei, amintind totodată şi instrumentele cele mai importante ale Uniunii. Toate acestea vor sta la baza elaborării unei scheme de analiză, care vă va fi pusă la dispoziţie în numărul următor ...


online: Manual online privind Uniunea Europeană

Ediţia actualizată şi revăzută a manualului D@dalos nu îşi propune doar să vă ofere informaţii fundamentale cu privire la UE, ci să vă mobilizeze să fiţi capabili să analizaţi şi singuri tendinţele actuale şi viitoare din dezvoltarea Uniunii ...


contact


_________________________________________________


edc special

Relaţiile dintre UE şi sud-estul Europei (Partea I)

Prof. dr. Wolfgang Schumann

Despre relevanţa subiectului

Însemnătatea relaţiilor dintre UE şi ţările din sud-estul Europei este cât se poate de evidentă. Ea derivă din multitudinea problemelor fundamentale de pe urma cărora are de suferit regiunea - vezi de exemplu problemele constituţionale sau statutare (Bosnia-Herţegovina şi Kosovo). Alte probleme cu greutate sunt deficitele din domeniul administraţiei, corupţia, ceea ce are ca rezultat faptul că multe state din regiune se află încă la mare depărtare de o formă de guvernare eficientă şi democratică. La toate acestea se adaugă în multe cazuri şi situaţia economică deseori catastrofală, lipsa investiţiilor străine, cifra mare a şomajului şi sărăcia.

Dar ce au toate acestea a face cu UE? Cum se face că din toate acestea revine o mare importanţă relaţiilor dintre UE şi această regiune? În primul rând, trebuie să avem în vedere faptul că progresele făcute, în ciuda problemelor existente, de către ţările din sud-estul Europei în ultimii cca. 10 ani, se datorează într-o mare măsură sprijinului acordat de UE. În al doilea rând, trebuie să mai ţinem cont şi de faptul că perspectiva apropierii de UE şi a aderării la această structură a facilitat, încă de la bun început, demararea unor procese de reformare interne deseori dureroase şi anevoioase. Cu atât mai mult se impune astfel întrebarea - în al treilea rând -, ce se va întâmpla pe viitor în Balcani, dacă în dezbaterile actuale (sfârşitul lui 2006) din cadrul UE se aud tot mai mult vocile care cer o fortificare internă a Uniunii, înainte de a mai accepta noi ţări în rândurile sale.

Scopul contribuţiei de faţă

De aceea, considerăm că este întru totul justificat să analizăm mai îndeaproape relaţiile dintre UE şi ţările din sud-estul Europei - chiar dacă, în cadrul celor două numere ale Newsletter-ului nu vom avea decât prea puţin spaţiu pentru a trata acest subiect deosebit de complex. Prin urmare, vom fi nevoiţi să ne limităm la punctele cele mai importante. Ne-am propus să vă oferim informaţiile de bază cu privire la această complicată structură relaţională, precum şi să vă explicăm principalii factori determinanţi ai acesteia. Toate acestea vă vor ajuta să înţelegeţi mai bine atât dezvoltarea anterioară, cât şi tendinţele viitoare, şi nu doar în succesiunea lor temporală, ţinând cont şi de cauzele şi contextul în care s-au petrecut sau se vor petrece acestea, astfel încât să vă puteţi construi propria dvs. imagine asupra evenimentelor.

În Newsletter-ul de faţă dorim să vă punem la dispoziţie o prezentare succintă a felului în care au evoluat relaţiile dintre UE şi sud-estul Europei de la mijlocul anilor 90 şi până astăzi, la sfârşitul anului 2006. Această prezentare ne va ajuta, în primul rând, să ne familiarizăm cu cele mai importante etape, iar în al doilea rând, să dobândim cunoştinţe fundamentale în ceea ce priveşte motivele care au dus la această dezvoltare. În cadrul programului nostru vom analiza următoarele:

• Evoluţia relaţiilor dintre UE şi sud-estul Europei în perioada 1996-2004

• Relaţiile UE cu diferite ţări din regiune în perioada 2004-2006

• Instrumentele politicii UE pentru sud-estul Europei

• Bilanţ: Factori determinanţi şi de influenţă importanţi

În Newsletter-ul următor, care va apărea în scurt timp, vă vom prezenta, o schemă de analiză, al cărei scop este să cuprindă într-un mod mai sistematic aceşti factori determinanţi, ajutându-vă astfel să înţelegeţi şi mai bine situaţia. Apoi vom cerceta împreună negocierile de aderare dintre Croaţia şi UE, luând în considerare două aspecte principale: în primul rând, vă vom arăta cum aceste relaţii devin, în cursul proceselor de negociere, tot mai strânse, şi care sunt consecinţele acestui fapt; în al doilea rând, cum pot fi analizate aceste negocieri, pe baza unei scheme.

Evoluţia relaţiilor dintre UE şi sud-estul Europei în perioada 1996-2004

1996 Procesul Royaumont: Prima încercare a UE de stabilizare a regiunii după război a fost aşa numitul "Proces Royaumont", iniţiat - în decembrie 1996 - de către preşedinţia franceză, în vederea sprijinirii implementării acordurilor de pace de la Daytona. Acesta s-a concentrat asupra promovării proiectelor regionale din domeniul societăţii civile, al culturii şi drepturilor omului, având ca scop mobilizarea societăţii civile, în vederea demontării prejudecăţilor care au contribuit multă vreme la crearea tensiunilor în zonă.

1997 Conceptul Regional: Procesului mai sus amintit i-a urmat, într-un mod cu mult mai concret, aşa-numitul "concept regional", adoptat în aprilie 1997 de Adunarea Generală şi care, începând cu acest an, a constituit cadrul relaţiilor bilaterale dintre UE şi Albania, Bosnia-Herţegovina, Croaţia, Republica Federală Iugoslavia şi Fosta Republică Iugoslavă Macedonia.

Acest concept presupunea impunerea unor condiţii deosebit de stricte, concentrându-se asupra unor probleme precum repatrierea refugiaţilor, reconcilierea interetnică, cooperarea regională şi democratizarea. Decisiv în acest sens a fost faptul că aceste condiţii puse de UE nu au fost însoţite şi de promisiunea unei potenţiale aderări – aşa cum se întâmplase în cazul statelor din centrul şi estul Europei prin Criteriile de la Copenhaga din 1993. În schimb, Uniunea a promis să îmbunătăţească relaţiile comerciale, precum şi să acorde ajutoare financiare ţărilor din regiune, în cazul în care acestea vor îndeplini anumite premise de ordin politic şi economic.

1999 Războiul din Kosovo şi Pactul de Stabilitate: Războiul din Kosovo, precum şi atacurile NATO asupra Iugoslaviei din martie-iunie 1999 au provocat schimbări importante în politica Uniunii vizând ţările din vestul Balcanilor. Dat fiind faptul că SUA şi NATO se făceau responsabile pentru partea militară, era de la sine înţeles ca UE să se îngrijească de progresul economic şi stabilitatea politică din regiune.

Un prim pas important în acest sens a fost Pactul de Stabilitate pentru sud-estul Europei, reprezentând o încercare a comunităţii statale internaţionale de a coordona acţiunile pacificatoare din Balcani. Pactul a presupus prima abordare activă de proporţii a problemelor regiunii.

1999 Procesul de Stabilizare şi Asociere: Pactul de Stabilitate a fost completat, de către UE, cu un instrument nou, cu mult mai important pentru ţările din regiune, aşa numitul Proces de Stabilizare şi Asociere (PSA), care a venit să extindă semnificativ Conceptul Regional.

Prin acest instrument, UE oferă ţărilor vizate un nou tip de relaţii contractuale, Acordul de Stabilitate şi Asociere (ASA). Acest Acord este creat în funcţie de necesităţile fiecărui stat în parte, iar momentul începerii negocierilor pentru acest Acord poate fi diferit de la un stat la altul, în funcţie de felul în care fiecare ţară înţelege să-şi îndeplinească obligaţiile. Conform raportului Comisiei elaborat cu ocazia prezentării noului instrument, PSA se doreşte a fi un factor de referinţă al contribuţiei UE la Pactul de Stabilitate pentru sud-estul Europei. Elementele centrale ale PSA sunt:

• încheierea unor ASA în perspectiva aderării

• dezvoltarea relaţiilor economice şi comerciale

• sporirea mijloacelor de susţinere economică şi financiară

• sprijinirea procesului de democratizare, a societăţii civile şi a domeniului educaţiei

• cooperarea în domeniul justiţiei şi al afacerilor interne

• intensificarea dialogului politic

2000 Summitul de la Zagreb: Un alt pas important în dezvoltarea relaţiilor dintre UE şi Balcanii de vest îl constituie anul 2000. Odată cu eşecul în alegeri al HDZ-ului lui Tudjman din ianuarie în Croaţia, precum şi cu cel al lui Miloševićs la alegerile din Republica Federală Iugoslavia şi al victoriei formaţiunii DOS conduse de Koštunica, constelaţiile politice interne în cele două ţări vizate se schimbă fundamental.

În rezoluţia summitului de la Zagreb din noiembrie 2000, la începutul căruia, de altfel, se aplaudaseră cele două evenimente amintite mai sus, s-a subliniat în mod explicit faptul că cele pe atunci cinci ţări din vestul Balcanilor erau considerate a fi candidaţi potenţiali la aderare (!), anunţându-se totodată şi înfiinţarea unui nou instrument special de susţinere dedicat regiunii - CARDS (Community Assistance for Reconstruction, Democratization and Stabilization) -, care urma a fi înzestrat, pe perioada 2000-2006, cu 4,6 miliarde de Euro.

2003 Summitul de la Salonic: Alte progrese importante în relaţiile bilaterale au fost realizate la summitul de la Salonic din iunie 2003, precum şi în cadrul "Agendei de la Salonic pentru vestul Balcanilor", în cadrul cărora s-a hotărât, printre altele, încheierea unor aşa numite Parteneriate Europene (după modelul parteneriatelor de aderare încheiate cu ţările din centrul şi estul Europei), o creştere a mijloacelor destinate CARDS, precum şi intensificarea dialogului politic prin intermediul unor întruniri anuale ale miniştrilor de interne şi externe.

2004 Primele Parteneriate Europene: La sfârşitul lunii martie 2004, Comisia şi-a dat acordul în vederea încheierii primelor Parteneriate Europene pentru statele din vestul Balcanilor. Aceste Parteneriate aveau ca model Parteneriatele de Aderare, cu ajutorul cărora fuseseră pregătite, până în acel moment, ţările care aveau să adere la UE. Parteneriatele mai sus amintite se mai sprijineau şi pe rapoartele anuale - publicate tot în martie 2004 - privind statele din vestul Balcanilor.

Ele erau croite după necesităţile specifice ale fiecărei ţări în parte, conţinând priorităţi pe termen scurt (12-24 luni) şi mediu (3-4 ani). Prin intermediul acestor Parteneriate, guvernele aveau să fie sprijinite în activităţile de reformare, precum şi învăţate să-şi concentreze mijloacele disponibile în locurile de care era cel mai mult nevoie.

Din partea autorităţilor competente era aşteptat ca, în schimb, acestea să prezinte un plan detaliat cu privire la modul de implementare al priorităţilor prevăzute de Parteneriatul European, care să cuprindă măsurile concrete şi un calendar de activităţi, din care să rezulte resursele financiare şi de personal alocate proiectelor. Priorităţile Parteneriatelor Europene urmau a fi un criteriu decisiv pentru sprijinirea financiară a acestor ţări de către UE.

Relaţiile UE cu diferite ţări din regiune în perioada 2004-2006

Şi pentru că, odată cu introducerea instrumentului Parteneriatelor Europene, procesele de apropiere dintre UE şi ţările din vestul Balcanilor au căpătat un caracter bilateral extrem de pronunţat, nu mai avea rost ca în perioada 2004-2006 să se urmărească situaţia din regiune dintr-o perspectivă suprastatală. Acum devine, aşadar, mult mai important să ne îndreptăm atenţia, prin intermediul unor scurte prezentări, asupra etapelor principale din cooperarea dintre UE şi fiecare ţară vizată în parte.

În acest sens, vom include în prezentarea noastră Albania, Bosnia-Herţegovina, Serbia şi Muntenegru. Nu vom vorbi despre Croaţia, pentru că ne vom ocupa de această ţară în Newsletter-ul următor, în contextul negocierilor de aderare demarate la finele lui 2005. Nu vom vorbi nici despre Fosta Republică Iugoslavă Macedonia, care a încheiat încă din aprilie 2004 un ASA cu UE, fiind încă din decembrie 2005 un candidat oficial la aderare.

În fine, Kosovoul reprezintă prin statutul său special şi al dezbaterilor curente privind viitorul regiunii, un caz deosebit şi extrem de complicat, a cărui analiză nu ar permite încă elaborarea unor concluzii generale şi pe care, din aceste motive, doresc să îl exclud din prezentarea noastră.

Evoluţia relaţiilor dintre Albania şi UE

Ne vom începe prezentarea cu Albania. Cele mai importante date în acest sens sunt:
 

2003 începerea negocierilor în vederea semnării unui ASA   2004 decizie a Comisiei privind liniile directoare ale unui Acord de Parteneriat European   2005 decizie a Comisiei privind adaptările necesare Acordului   iunie 2006 semnarea ASA la Luxemburg   până la intrarea în vigoare a ASA, după ratificare, este valabil un acord provizoriu

Începând cu anul 2001, Albania beneficiază de susţinere financiară îndeosebi prin intermediul programului CARDS. Între 2001 şi 2004, ţara a încasat 188 milioane de Euro, iar în perioada 2005 - 2006, aprox. 87 milioane de Euro. Important de precizat este şi faptul că prin instituirea aşa-numitului Task Force albanezo-UE (preşedinţia Comisiei, Comisia şi ministrul albanez pentru integrare europeană) a fost creat un cadru instituţional flexibil, care se întruneşte de mai multe ori pe an, membrii acestuia consultându-se în special pe teme precum strădaniile şi progresele Albaniei din domeniul justiţiei, libertăţii şi siguranţei (interne).

Evoluţia relaţiilor BiH-UE

Iată-ne ajunşi la Bosnia-Herţegovina, ţară care, în noiembrie 2005, a fost ultima care a început negocierile în vederea semnării unui ASA cu UE. Alte etape importante în 2006 au fost vizita lui Barroso din februarie, precum şi a doua şi a treia rundă de discuţii privind ASA din mai şi de la sfârşitul lunii iulie.
 

2003 Comisia prezintă condiţiile pentru demararea negocierilor ASA   2004 Parteneriat European cu BiH   2005 demararea negocierilor ASA   2006 adaptarea Parteneriatului European; prima întâlnire de monitorizare   Condiţii impuse de UE: reformarea internă înaintea semnării ASA

În plus, la fel de important pentru analiza noastră este şi faptul că negocierile ASA au fost însoţite practic pe tot parcursul anului de condiţiile puse de UE şi de Schwarz-Schilling de a realiza reforme ca premisă pentru semnarea unui ASA. Un aspect asupra căruia s-a insistat mai mereu a fost reforma poliţiei, reformarea Constituţiei în vederea consolidării statului, reformele din domeniul educaţiei etc.

Evoluţia relaţiilor Serbia-UE

Dat fiind faptul că Serbia şi Muntenegru au constituit o uniune până la referendumul din mai 2006, evoluţia relaţiilor cu UE va fi tratată aici, până la acest moment, în ansamblu. La începutul perioadei vizate de noi s-a situat încheierea unui Parteneriat European, acceptate de Consiliul Miniştrilor în iunie 2004, precum şi planul de implementare a acestui Parteneriat, prezentat de autorităţile sârbo-muntenegrene în decembrie 2004.

Apoi a urmat, în aprilie 2005, raportul Comisiei, în care aceasta şi-a exprimat convingerea că uniunea statală era de pe acum suficient pregătită pentru începerea negocierilor ASA, care, de altfel, au şi fost demarate în octombrie 2005. Totuşi, negocierile au tot fost întrerupte, pentru că, în viziunea UE, cooperarea Serbiei-Muntenegru cu Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga nu se desfăşura în parametri satisfăcători.
 

2004 Parteneriat European al UE cu Serbia-Muntenegru   2005 începerea negocierilor pentru ASA   ianuarie 2006 adaptarea Parteneriatului European   mai 2006 suspendarea negocierilor pentru ASA   mai 2006 vizita lui Rehn la Belgrad   iunie 2006 controverse UE-Kostunica

La sfârşitul lunii ianuarie 2006, Parteneriatul European a fost modificat, priorităţile cheie fiind, încă o dată, cooperarea cu Haga şi intensificarea dialogului cu Priştina. Şi pentru că cooperarea cu Haga nu era, în opinia UE, satisfăcătoarea, Uniunea a suspendat, la începutul lunii mai, negocierile pentru ASA.

Cu ocazia primei sale vizite în Serbia de după referendum, la sfârşitul lunii mai 2006, Comisarul UE pentru extindere, Olli Rehn, a atras atenţia asupra faptului că reluarea negocierilor cu Serbia în vederea semnării unui ASA era încă posibilă – cu condiţia ca Mladic să fie predat Curţii de la Haga. El a mai spus că un nou mandat de negociere pentru Muntenegru, precum şi unul modificat pentru Serbia, sunt în lucru.
Mai apoi, la sfârşitul lunii iunie, s-a ajuns la noi confruntări dure, în urma criticilor lui Kostunica la adresa politicii UE de a formula noi şi noi condiţii.

Iar în ajunul alegerilor din 21 ianuarie 2007, Javier Solana a ţinut să reitereze faptul că o cooperare cu Curtea Internaţională de Justiţie constituie condiţia sine qua non pentru reluarea dezbaterilor cu privire la ASA.

Evoluţia relaţiilor Muntenegru-UE

Dat fiind faptul că autonomia statului Muntenegru este o realizare veche de doar câteva luni, nu se pot spune, fireşte, prea multe despre evoluţia relaţiilor dintre acesta şi UE. Important este însă să ne amintim faptul că UE a influenţat în mod durabil modalitatea de votare, prin insistenţele sale asupra principiului majorităţii de 55 de procente.

Având în vedere îndeplinirea acestei condiţii, UE a dat de înţeles cât se poate de clar după referendum că avea să recunoască rezultatele acestuia şi să poarte negocieri separate cu Muntenegru în ceea ce privea semnarea unui ASA. Cu ocazia primei sale vizite la Podgorica de după dobândirea independenţei, la începutul lui iulie 2006, Rehn a declarat că se aşteaptă ca negocierile să (re)înceapă în septembrie.

La data de 24 iulie, noul mandat a fost adoptat de Consiliul Miniştrilor, iar mai apoi, pe 27 iulie, directorul general responsabil din partea UE pentru relaţiile cu vestul Balcanilor, Reinhard Priebe, a anunţat în cadrul discuţiilor din Muntenegru, că intenţia Comisiei ar fi să deschidă în septembrie un birou în această ţară.

Într-adevăr, negocierile pentru ASA au fost mai apoi reluate la sfârşitul lunii septembrie, iar felul în care au decurs ultimele alegeri a fost evaluat de UE a fi în acord cu standardele internaţionale. Aşadar, este cât se poate de probabil ca această ţară să semneze în curând un ASA. Totuşi, Comisia UE a semnalat unele carenţe importante în felul în care guvernul acestei ţări înţelegea să întreprindă acţiunile necesare, printre altele în ceea ce privea consolidarea structurilor instituţionale ale ţării.

Instrumentele politicii UE pentru ţările din Balcani

CARDS

CARDS a fost instituit în decembrie 2000 prin ordonanţa Consiliului (CE) Nr 2666/2000. Scopul acestui program este sprijinirea participării ţărilor din vestul Balcanilor în cadrul Procesului de Stabilizare şi Asociere. În cadrul acestuia au fost cheltuite în perioada 2000-2006 cca. 5 miliare de Euro, în vederea îndeplinirii a patru obiective lărgite:

• reconstrucţie, stabilizare democratică, reconciliere şi repatrierea refugiaţilor;

• dezvoltare în domeniul instituţional şi legislativ, inclusiv armonizarea cu normele UE, în vederea promovării şi consolidării democraţiei, drepturilor omului, dezvoltării societăţii civile, mass-media şi economiei libere de piaţă;

• o dezvoltare durabilă economică şi socială, precum şi o reformă structurală;

• promovarea unor relaţii mai strânse şi a cooperării regionale între ţările din regiune şi UE

Toate acestea sună destul de abstract, în spatele lor se ascund însă foarte multe proiecte concrete desfăşurate în toate aceste ţări, precum şi în domenii individuale, după cum puteţi vedea pe pagina de prezentare a Comisiei.

În afara acestor proiecte concrete din cadrul CARDS, este interesant de consultat şi lista cu sumele alocate programului în ţările din regiune - şi în acest sens veţi găsi o scurtă dare de seamă pentru perioada 2000-2006, pentru fiecare ţară în parte, care ne demonstrează că aceste sume nu sunt deloc nesemnificative.

Parteneriatele Europene

În cele ce urmează vom analiza un alt instrument al politicii UE destinat ţărilor din vestul Balcanilor, aşa numitele Parteneriate Europene, introduse în martie 2004 (PE). Dar despre ce este vorba? UE se hotărâse în acea perioadă să aplice în cazul ţărilor din vestul Balcanilor aceeaşi strategie pe care o aplicase mai înainte în cazul ţărilor recent aderate, ceea ce a înseamnat că Procesul extins de Stabilizare şi Asociere constituia cadrul pentru apropierea statelor din vestul Balcanilor la Uniune în vederea inclusiv a aderării.

PE, care pe alocuri încă mai trebuie adaptate nevoilor specifice fiecărui stat, îndeplinesc scopul de susţinere a ţărilor din vestul Balcanilor, pentru ca pregătirile în vederea unei eventuale aderări să se petreacă într-un cadrul organizat şi coerent. Mai mult, ele oferă cadrul pentru realizarea unor planuri de acţiuni, dotate cu agende pentru implementarea reformelor şi în care mijloacele de susţinere de care au nevoie statele sunt specificate în mod exact, astfel încât să corespundă condiţiilor impuse în vederea unei integrări sporite în Uniunea Europeană. Evaluarea acestor Parteneriate se face de regulă prin intermediul unor rapoarte anuale privind Procesul de Stabilizare şi Asociere.

Procesul de Stabilizare şi Asociere (PSA)

În ceea ce priveşte acest instrument, trebuie să mai facem câteva precizări. La modul general, PSA constituie un acord realizat între UE şi o ţară terţă, care constituie cadrul pentru o cooperare ulterioară. De obicei, UE încheie astfel de acorduri în schimbul unor concesii făcute de ţările terţe în ceea ce priveşte schimbările şi reformele necesare în domeniul politic, economic şi comercial, precum şi în cel al drepturilor omului. În schimb, UE acordă acestora liber acces la pieţele UE şi/sau asistenţă financiară sau tehnică. Aceste acorduri trebuie ratificate de toate statele membre ale UE.

Ele sunt – iar acesta este aspectul care ne interesează cel mai mult în cazul de faţă – aplicate astăzi în două contexte fundamental diferite, şi anume, în primul rând, în aşa numita Politică de Vecinătate – în cadrul căreia nu este prevăzută aderarea -; şi, în al doilea rând, ca parte a Procesului de Stabilizare şi Asociere cu ţările din vestul Balcanilor, în cazul cărora putem vorbi despre o pregătire în vederea aderării.

Aceste diferenţe fundamentale la nivelul obiectivelor transpar însă şi în felul în care sunt ancorate instituţional cele două procese în cadrul UE. În ceea ce priveşte ţările din vestul Balcanilor cu care se semnează PSA care conţin în mod explicit reglementări în vederea unei aderări ulterioare, organismul răspunzător este Direcţia Generală „Extindere“, în tim ce de Politica de Vecinătate se ocupă Direcţia Generală „Relaţii Externe“.

Instrument for Pre-Accession Assistance (IPA)

Acest ultim instrument nu este încă disponibil; dispoziţii în acest sens au fost însă luate de către Consiliu cu câteva luni în urmă, la data am 17.07.2006, iar instrumentul urmează a intra în vigoare la 01.01.2007. În acest caz este vorba de aşa numitul "Instrument for Pre-Accession Assistance", care va veni să înlocuiască programele existente până acum PHARE, ISPA, SAPARD, Turkey Pre-Accession Instrument şi CARDS.

Dar de ce apare IPA ca un instrument nou? Alăturarea unor programe care deseori se suprapuneau, ale căror obiective se contraziceau uneori reciproc şi nu se aliniau întotdeauna cu politicile principale ale Uniunii, s-a dovedit a fi foarte ineficientă, iar procedurile de implementare erau considerate prea complicate. IPA - un instrument înzestrat pentru perioada 2007-2013 cu 11,5 miliarde Euro (cu două miliarde Euro mai puţin decât propusese Comisia în anul 2004) - vine să înlăture tocmai aceste deficite.

Ce promovează IPA? IPA cuprinde cinci componente (vezi dizpoziţia Consiliului (CE) Nr. 1085/2006 din 17.07.2006, Paragr. I, Articolul 3, pag. 4):

• acordarea de sprijin pe perioada de tranziţie şi la înfiinţarea instituţiilor,

• cooperare transfrontalieră,

• dezvoltare regională,

• dezvoltarea resurselor umane,

• dezvoltare rurală,

cu rezerva că ultimele trei puncte sunt rezervate ţărilor candidate, nu şi potenţialelor state candidate din sud-estul Europei, Albania, Bosnia-Herţegovina, Muntenegru, Serbia şi Kosovo. Există unele voci care îşi exprimă temerea că astfel s-ar favoriza o creştere a disparităţilor dintre candidaţi şi potenţiali candidaţi, în detrimentul celor din urmă, care, de altfel, sunt oricum defavorizaţi! Pe de altă parte, şi modalităţile de aplicare cu totul noi pot face ca multe administraţii să întâmpine probleme la accesarea mijloacelor aflate la dispoziţie.

Bilanţ: O analiză a evoluţiei

Aderare? - Nu!, Da!, Poate!?

Această scurtă prezentare a evoluţiei relaţiilor dintre UE şi sud-estul Europei urmăreşte să vă familiarizeze cu cele mai importante etape şi fapte; pe scurt, am reuşit deja să înţelegem câte ceva. Astfel, am putut constata de exemplu că au existat unele schimbări destul de radicale în politica UE: la început, în cadrul conceptului regional, nu exista nici o perspectivă de aderare pentru ţările din sud-estul Europei. Apoi, doar doi ani mai târziu, datorită Procesului de Stabilizare şi Asociere, această posibilitate a apărut brusc la orizont, chiar dacă în momentul de faţă ea a fost plasată din nou într-un viitor destul de îndepărtat.

Apropierea de UE în ritmuri diferite

Apoi am putut constata că ritmul în care se produce apropierea de UE diferă considerabil de la o ţară la alta. În cazul Croaţiei, negocierile de aderare au început deja de un an; Albania dispune, din vara trecută, prin intermediul Acordului de Stabilizare şi Asociere, de un cadru contractual solid pentru aceste relaţii; în Bosnia-Herţegovina negocierile încă continuă, dar în Serbia negocierile pentru semnarea ASA nici măcar nu au început. Această situaţie pune, fireşte, tot felul de probleme.

Cauze - primele observaţii

Prezentarea relaţiilor existente în momentul de faţă ne-a făcut să recunoaştem deja unele cauze probabile. Astfel, războiul din Kosovo pare să fi contribuit la schimbarea atitudinii UE, în sensul deschiderii perspectivei de aderare ţărilor din regiune. Schimbările din politica internă a anumitor ţări, vezi de exemplu cazul Croaţiei şi al Serbiei din anul 2000, par a fi încurajat Uniunea să dezvolte programul CARDS. Aceste indicii sunt însă doar punctuale şi nesistematice.

De aceea, în următorul Newsletter misiunea noastră principală va fi să ne gândim cum am putea crea o schemă de analiză pentru acest complex de relaţii dintre UE şi sud-estul Europei, cum l-am putea dezvolta astfel încât, într-o a doua fază, să îl putem şi aplica. În plus, dorim să vă arătăm cum se prezintă aceste relaţii atunci când ele devin mai strânse în cadrul negocierilor de aderare - în cazul de faţă, vezi Croaţia şi UE - şi cum, din nou, ne putem deservi de o schemă pentru a înţelege mai bine situaţia.

[înapoi la Cuprins]
_________________________________________________

online

Manual online despre Uniunea Europeană

La sfârşitul anului 2005, manualul online despre Uniunea Europeană de pe www.dadalos.org a fost complet revizuit şi actualizat. În cadrul rubricii "UE şi sud-estul Europei" dorim să vă prezentăm această nou versiune, aflată la dispoziţia dvs. încă de la începutul anului 2006 în toate limbile Europei de sud-est.

Scopul acestui manual online este să vă înveţe cum să analizaţi şi emite judecăţi personale asupra evenimentelor ce au loc în cadrul UE. Acest lucru nu este uşor, pentru că UE este un concept cu totul nou, astfel încât nu putem apela la modele (stat naţional, politică internaţională) sau denumiri cunoscute (guvern, parlament etc.). Nu trebuie să trecem cu vederea importanţa sa, dată fiind complexitatea-i deosebită şi faptul că Uniunea se află într-un proces rapid şi permanent de schimbare.

Avâd în vedere tocmai acest ultim aspect, am ales să modificăm prima versiune din august 2002, punându-vă la dispoziţie, de exemplu în Cursul 3 sau în noul Curs 5, în care vorbim despre extindere, unele modele simple, care să vă ajute să înţelegeţi mai bine ceea ce se întâmplă în Uniune.

În ceea ce priveşte felul în care este structurat manualul, vă recomandăm să consultaţi schema de prezentare, un instrument de navigare cu care sunt dotate toate manualele online de pe serverul D@dalos: ... spre schema de prezentare

Manualul online este împărţit în cinci cursuri de bază, pe care le voi prezenta pe scurt în cele ce urmează:

• Cursul 1 reprezintă o introducere în temă şi contabilizează problemele, dar şi avantajele preocupării cu UE.
• În Cursurile 2 şi 3 nu este vorba de o simplă "istorie" a UE, ci mai degrabă de o analiză a procesului de integrare. Datorită perspectivei largi oferite aici putem recunoaşte cei mai importanţi factori determinanţi care au generat progrese şi crize în trecut, astfel înţelegând şi cursul evenimentelor curente şi viitoare. Toate acestea vă ajută să dobândiţi o viziune proprie asupra Uniunii, aşa cum v-am propus mai sus.
• Obiectul Cursului 4 este structura instituţională complexă a UE, explicată într-un mod detaliat cu ajutorul a nenumărate scheme şi imagini.
• În fine, Cursul 5 este dedicat unui subiect cu siguranţă deosebit de interesant pentru regiune, şi anume extinderea. Aici vă veţi însuşi, pe baza unui model simplu, informaţii privind valurile anterioare de extindere - cum au decurs ele şi ce rezultate au avut. Totodată, veţi dispune de un instrument care vă va ajuta să înţelegeţi şi să vă emiteţi propriile opinii asupra proceselor actuale, precum negocierile curente dintre Croaţia şi UE.

Astfel, acest manual online vă oferă posibilitatea să vă puneţi la punct cu privire la UE, să dobândiţi cunoştinţe fundamentale privind acest obiect deosebit de complex, cunoştinţe care vă vor capacita să analizaţi şi să evaluaţi de unii singuri evenimentele actuale şi viitoare din cadrul Uniunii. În plus, veţi afla şi cum să predaţi această materie în şcoli, la sesiuni de instruire sau seminare.

[înapoi la Cuprins]
_________________________________________________


contact

Acest Newsletter este publicat de D@dalos Sarajevo şi este finanţat de Ministerul de Externe de la Berlin şi de Ministerul Federal pentru Cooperare Economică (BMZ).

Editor: Ingrid Halbritter

Adresa: D@dalos Sarajevo
Aleja Lipa 57
71000 Sarajevo
Telefon: +387 33 446 680 (Birou Vratnik)
Fax: +387 33 715 601
Telefon mobil Ingrid Halbritter: +387 61 199 742
E-mail: Ingrid.Halbritter@dadalos.org

Adresaţi vă rog contribuţiile sau propunerile dvs. direct pe adresa de e-mail Ingrid.Halbritter@dadalos.org

Listă de mail-uri: Dacă vreţi să primiţi acest Newsletter în mod automat, scrieţi un e-mail la adresa Ingrid.Halbritter@dadalos.org

Dacă aţi primit acest Newsletter în mod automat şi NU doriţi să îl mai primiţi pe viitor, scrieţi-ne un e-mail la aceeaşi adresă.

[înapoi la Cuprins]

[sus]