Dar ce au toate acestea a face cu educaţia pentru democraţie? Ei bine, foarte multe! Subiectul "apă" este unul foarte important, care constituie un obiect politic în sine! Apa este fundamentul vieţii, iar una dintre cele mai mari probleme din lume este faptul că este insuficientă, dar şi distribuită inechitabil pe suprafaţa globului.

De aceea, am hotărât să vă supun atenţiei această temă - o temă care, din punctul meu de vedere, trebuie să devină un obiect de studiu de sine stătător în sistemul educaţional, pentru că lumea ştie mult prea puţine despre această problematică.

Aş dori să adresez multe mulţumiri practicantei şi voluntarei noastre Elina Stock, care a pregătit pentru dvs. acest subiect, ea fiind autoarea acestui newsletter.

Vă salut călduros şi vă urez toate cele bune acum, la finalul vacanţei de vară!

Ingrid Halbritter
 

CUPRINS

edc special: În cantităţi limitate, repartizată în mod inegal şi disputată în mod intens: apa – o temă educaţională esenţială pentru o dezvoltare durabilă

La începutul secolului XXI, criza legată de apele lumii se agravează tot mai mult, fiind practic trecută cu vederea de opinia publică. Creşterea continuă a populaţiei globului, efectele schimbărilor climatice precum şi folosirea fără nici un simţ al răspunderii a acestei resurse a condus la o răspândire masivă a fenomenului de insuficienţă a apei în multe regiuni ale lumii. A sosit momentul să ne confruntăm cu această problematică, cu motivele şi consecinţele ei şi să identificăm mijloacele potrivite pentru o acţiune comună.


online: Lista de link-uri privind tema „apă”

Aici vor fi prezentate campaniile şi rapoartele unor organizaţii internaţionale privind problematica apei, precum şi o serie de organizaţii neguvernamentale care activează în acest domeniu. În plus, tot aici veţi mai găsi şi unele referiri la diverse pagini de internet care conţin materiale didactice pe această temă.


contact

_________________________________________________


edc special

În cantităţi limitate, repartizată în mod inegal şi disputată în mod intens: apa – o temă educaţională esenţială pentru o dezvoltare durabilă

Elina Stock, M.A.

Viaţa nu poate exista în lipsa apei. Oamenii, animalele şi plantele sunt dependente de circuitul natural al apei. Acesta a devenit în ultima perioadă tot mai dezechilibrat – fapt datorat creşterii constante a populaţiei, a consumului tot mai ridicat al rezervelor de apă dulce, poluării tot mai ridicate a acestora precum şi încălzirii climatice globale. Suntem informaţi tot mai des cu privire la catastrofele naturale provocate de inundaţii şi de secetă, iar numărul ţărilor cu probleme hidrologice semnificative creşte cu rapiditate. Conform studiilor efectuate de Organizaţia Naţiunilor Unite, în anul 2025 fiecare al treilea om va fi privat de necesarul zilnic de apă. Chiar şi în zilele noastre 1,1 miliarde de oameni – adică aproximativ a şasea parte din cifra totală a populaţiei lumii - nu au acces la apă potabilă. 2,6 miliarde de oameni nu dispun de nici un fel de instalaţii sanitare sau de instalaţii insuficiente şi precare. În fiecare zi mor peste 6.000 de persoane (din care 4.000 de copii cu vârsta de sub cinci ani) din cauza bolilor diareice şi a infecţiilor provocate de apele potabile poluate, de lipsa sistemelor de canalizare sau de sistemele care nu corespund normelor.

Fără apă nu poate exista dezvoltare. Accesul la apa potabilă curată precum şi disponibilitatea apei ca factor de producţie în industria alimentară reprezintă premisele de bază pentru dezvoltarea socială şi economică. Dacă apa nu se găseşte decât în cantităţi insuficiente sau dacă este de calitate proastă, atunci consecinţele în ceea ce priveşte dezvoltarea la nivel individual şi social pot fi deosebit de grave: stare precară de sănătate a persoanelor nevoite să bea apă contaminată, pierderea timpului alocat muncii şi a celui destinat educaţiei şcolare al femeilor şi fetelor tinere obligate să aducă apă de la mulţi kilometri depărtare, foamete datorată recoltelor prea mici sau cu totul inexistente ş.a.m.d..

Accesul la apă este inegal, atât din punct de vedere regional cât şi social. În timp ce ţările nordice au acces din plin la această resursă vitală, majoritatea ţărilor din emisfera sudică au de suferit de pe urma insuficienţei acesteia. Totodată, în ţările în care rezervele de apă sunt limitate s-a dezvoltat o adevărată concurenţă la nivelul repartizării acestui bun preţios: în timp ce persoanele avute “înoată în apă” – la modul literal -, cei care aparţin păturilor sociale mai sărace abia dacă pot să-şi satisfacă nevoia de apă, neputând să rupă cercul vicios al insuficienţei apei, sărăciei, foametei, bolii şi morţii. Acest fapt duce la creşterea fluxului de emigrare, în multe regiuni având un impact puternic asupra tensiunilor şi a conflictelor sociale. Având în vedere creşterea rapidă a populaţiei şi a consumului de apă, se preconizează o înteţire a luptei pentru apă între oraşe şi zonele rurale, precum şi între ţările care dispun de resurse hidrologice comune. Apa a devenit astfel un motiv de război. Peste cincizeci de ani, această resursă va deveni mai de preţ ca aurul, iar din punct de vedere strategic, mai importantă decât petrolul.

Comunitatea internaţională se confruntă acum, la începutul secolului XXI, cu o criză deosebit de serioasă în ceea ce priveşte apa, iar efectele devastatoare ale acestei crize sunt dezbătute în primul raport al Organizaţiei Naţiunilor Unite din 2003 referitor la situaţia globală a apelor: “Dintre toate crizele care au la bază aspecte sociale sau resurse naturale… criza apelor este aceea care periclitează cel mai mult existenţa noastră, dar şi a planetei.” Cu ocazia Zilei Mondiale a Apei sărăbătorită în acest an la data de 22 martie, organizaţia mondială amintită mai sus a prezentat un al doilea raport cu titlul “Apa – o responsabilitate comună”, subliniind astfel nevoia de prioritizare a problematicii apei la nivel global, în vederea garantării unei dezvoltări durabile. Cele două rapoarte pot fi accesate la următoarea adresă de internet: http://www.unesco.org/water/wwap/wwdr/index.shtml

”Responsabilitatea comună” este un slogan potrivit, pentru că suntem cu toţii răspunzători de viitorul planetei – întreaga noastră comunitate mondială. În timp ce instituţiilor politice le revine responsabilitatea de a plăsmui un cadru propice pentru o dezvoltare durabilă, cea a instituţiilor de învăţământ este aceea de a crea conştiinţa colectivă necesară pentru manipularea responsabilă a resurselor naturale precum şi pentru crearea unui mediu ecologic garantat tuturor locuitorilor planetei (vezi în acest sens şi EDC Newsletter Nr. 4).

A fi informat încă de pe băncile şcolii de problematica apei devine astfel un imperativ absolut. În multe programe şcolare, această temă este abordată doar în cadrul unei alte materii, sau la nivel interdisciplinar. Din păcate, ea nu este predată astfel încât să fie înţeleasă în toată complexitatea ei, fapt care face, la rândul său, de cele mai multe ori la rezultatul că resursele financiare şi de personal sunt, la rândul lor, insuficiente, iar materialele didactice lipsesc. Un alt motiv este însă şi faptul că această criză nu este încă destul de prezentă în mintea profesorilor şi a elevilor. Acesta este motivul pentru care am hotărât să vă pun la dispoziţie o serie informaţii menite să vă pună la curent cu acest subiect extrem de complex, care sper că vă va incita să transformaţi problematica apei într-una mai des prezentă în materia predată de dumneavoastră.

Planeta albastră …
Din spaţiu Pământul arată ca o planetă albastră. Ea este acoperită în proporţie de 71 la sută de ape, din care cea mai mare parte se află în emisfera sudică. Din totalul de apă, circa 1.386 de milioane de kilometri cubi - 96,5 procente – sunt apele sărate ale mărilor şi oceanelor. Numai 3,5 la sută din totalul apei de pe pământ reprezintă apa dulce, apă potabilă, apă pentru uzul agricol sau industrial. Cea mai mare parte a apei dulci se regăseşte în gheaţa de la poli, în gheţari şi în subteranele  îngheţate. O altă parte semnificativă este deţinută de apa freatică. Apa din râuri şi lacuri, din atmosferă, din pământ şi din vietăţi este - comparativ - nesemnificativă. Doar o mică parte din apa dulce, circa 0,3 procente, poate fi utilizată ca apă potabilă. Dacă întreaga cantitate de apă a planetei ar încăpea într-o cadă de baie, atunci partea care poate fi folosită într-un an ar umple mai puţin de o linguriţă.

… şi viaţa de pe ea sunt în pericol
Deşi întinderile de apă dulce reprezintă numai un procent minim din suprafaţa totală a planetei, ele constituie habitatul a cca. 12 la sută din totalul speciilor animale, inclusiv a 41 la sută din totalul speciilor cunoscute de peşti. Deşi râurile şi lacurile reprezintă “casa” atâtor specii, ele sunt deosebit de vulnerabile în ceea ce priveşte agresiunile provenite din mediul înconjurător. Peste o cincime din toate speciile de peşti de apă dulce au dispărut în ultimii ani sau sunt pe cale de dispariţie, iar în unele regiuni, kilometri întregi de faună aflată în contact direct cu apa dulce au fost distruse. „Lista neagră” a speciilor de animale şi de plante pe cale de dispariţie, publicată odată la doi ani de International Union for Conservation of Nature and Natural Resources creşte, din păcate, constant (http://www.iucnredlist.org)!

Când vorbim de cantitatea de apă dulce aflată la dispoziţia omenirii, nu putem lua în considerare cantitatea totală a acesteia, prezentă la nivelul întregii planete, ci viteza cu care stocurile de apă dulce pot fi suplimentate prin intermediul circuitului freatic global. Pentru o utilizare eficientă sunt aşadar decisive aşa numitele resurse reînnoibile de apă dulce, care cad pe pământ sub forma precipitaţiilor. Dacă din pânza freatică şi din lacuri se va extrage mai mult decât poate fi înlocuit prin precipitaţii, atunci aceste surse vor seca pe termen lung. Un exemplu în acest sens este lacul Aral, al cărui volum a scăzut din anul 1950 cu 80 la sută, deoarece din afluenţii săi a fost extrasă mult prea multă apă pentru sistemele de irigare agricole.

… la fel şi circuitul apei în natură



Circuitul apei este activat de soare. Apa ajunge prin evaporare - în special de pe suprafaţa mărilor şi oceanelor - ca umiditate în atmosferă. Aerul cald poate prelua mai multă umiditate decât aerul rece. Atunci când aerul cald urcă, el se răceşte şi apare condensul. Astfel se formează nori, din care apa reapare sub forma ploii, a zăpezii sau a grindinii, reîntorcându-se pe pământ. O parte din apă cade aşadar sub formă de precipitaţii peste mări, o altă parte ajunge pe uscat. În timp ce o parte din această apă se evaporă deasupra suprafeţei lipsite de vegetaţie, o altă parte se infiltrează în pământ, ajungând prin transpiraţia vegetală din nou în atmosfera pământească (pe scurt: evapo-transpiraţie). Prin curgerea apelor freatice, a râurilor şi a fluviilor, precipitaţiile ajung apoi din nou în mări şi oceane.

În fiecare an cad asupra continentelor şi insulelor acestei planete circa 113.000 km³ de precipitaţii. Din aceştia, circa 72.000 km³ se evaporă înapoi în atmosferă. Rămân aşadar în fiecare an aproximativ 41.000 km³ de apă, care pot reumple stocurile de apă freatică sau care pot ajunge - prin intermediul râurilor şi fluviilor - înapoi în mări şi oceane. Mai mult de jumătate din această cantitate (28.000 km³) se scurge, nefolosită, la inundaţii în mare, alţi 5000 de km³ curgând prin teritorii în care apa poate fi colectată doar parţial pentru a putea fi utilizată de către oameni. Astfel, cea mai mare cantitate de apă dulce reînnoibilă pe care ne putem baza se află între 9000 şi 14.000 de km³ pe an. O parte semnificativă din această cantitate este absolut necesară supravieţuirii ecosistemelor.

Resursele de apă sunt insuficiente, câteodată chiar inexistente

Deşi apa se reînnoieşte constant prin circuitul descris mai sus, ea rămâne totuşi o resursă limitată. Posibilitatea extragerii sării din apa de mare a trezit speranţa de a putea folosi mările lumii ca pe o sursă inepuizabilă de apă dulce; însă această tehnică este şi va rămâne scumpă, fiind poluantă – se foloseşte mult petrol, care - la rândul său - este o resursă limitată.

Creşterea populaţiei globale aduce implicit cu sine şi o scădere a cantităţii existente de apă pe cap de locuitor. Aceasta se situează - la o o cifră totală de 6,6 miliarde de locuitori - la o medie de 1.500 până la 2.000 de m³ de persoană. Această cantitate este mai mică cu circa 30 de procente faţă de media din 1970, când cifra totală a locuitorilor globului atingea doar patru miliarde de oameni. Dacă apa aflată la dispoziţia noastră ar fi folosită în mod eficient, atunci ea ar mai fi şi astăzi suficientă pentru toţi – ea ar putea ajunge chiar pentru 20 de miliarde de oameni! Însă stocurile de apă naturală sunt repartizate în mod inegal, pentru că ploaia şi celelalte precipitaţii cad, până la urmă, în mod inegal pe pământ, atât la nivel temporal cât şi regional.

În unele regiuni ale planetei noastre plouă cantităţi enorme de apă, ca de exemplu în insulele din Pacific (anual până la 11.500 de mm în Kanuai, Hawaii) sau în unele zone din India (Cherrapunji, anual 11.477 de mm). În zonele aride, precipitaţiile sunt foarte rare (Lima: 41 de mm; El Golea în Algeria: 50 de mm; Khartoum în Sudan: 160 de mm) şi există chiar locuri – ca de exemplu deşertul Atacama din Chile - unde nu plouă niciodată!

Pentru a afla resursele de apă disponibile într-o anumită ţară sau regiune, se calculează cantitatea de apă reînnoibilă anuală pe cap de locuitor. În Elveţia, „castelul de apă” al Europei, sunt de exemplu disponibile anual, pe cap de locuitor, 6.250 m³ de resurse reînnoibile de apă dulce; în Arabia Saudită, una din cele mai dezavantajate ţări din punct de vedere al disponibilităţii resurselor de apă, media se află în jur de 160 de m³. În acest moment, peste o jumătate de miliard de oameni trăiesc în ţări în care apa reprezintă o resursă extrem de limitată.

Termeni precum „deficitul de apă” sau „lipsa apei” au fost adoptaţi în mod univoc la nivel internaţional. Hidrologului suedez Malin Falkenmark defineşte „deficitul de apă” prin acea situaţie în care se află o ţară în care sursele reînnoibile de apă dulce anuale pe cap de locuitor se află sub limita de 1700 de m³. Totodată, ţările în care acest indice se află sub 1000 de m³ sunt afectate moderat de „lipsa apei”, în timp ce acelea cu un indice sub 500 de m³ sunt afectate în mod extrem de „lipsa apei”. În anul 1995 existau 12 ţări care sufereau de o lipsă extremă de apă, tendinţa fiind – din păcate – de creştere.

Cele douăzeci de state cu cele mai puţine resurse de apă disponibile în 1995

Cele douăzeci de state cu cele mai puţine resurse de apă disponibile în 2050

În timp ce astăzi cele mai afectate zone de deficitul de apă sunt Orientul Apropiat şi Mijlociu precum şi Africa de Nord, în 50 de ani lipsa apei va fi resimţită în mod acut în special în Africa, la sud de Sahara. Motivul principal pentru această tendinţă este dat de faptul că se anticipează o dublare a populaţiei din această zonă pentru perioada mai sus amintită, dacă nu chiar o triplare!

Însă deficitul de apă nu ameninţă doar ţările în curs de dezvoltare, ci şi state industrializate bogate precum Spania, SUA, Japonia şi unele părţi ale Marii Britanii. Date suplimentare în acest sens puteţi găsi într-un raport actual al WWF (World Wide Fund for Nature - http://www.panda.org). Această organizaţie care militează pe probleme de mediu cere în mod insistent o folosire mai economicoasă şi mai atentă a apei – pe bună dreptate: în ţările industrializate se foloseşte, în medie - pe cap de locuitor, zilnic - de circa zece ori mai multă apă decât în ţările în curs de dezvoltare. Mai precis: în America de Nord şi în Japonia consumul mediu zilnic de apă pe cap de locuitor se situează în jurul a 350 de litri, iar în Europa la 200 de litri. Oamenii care locuiesc în sudul Saharei trebuie însă să-şi acopere necesităţile zilnice (băut, mâncat, spălat) cu doar 10 până la 20 de litri de apă.

Consumul de apă variază la nivel regional, dar depinde în mod decisiv de stilul de viaţă, de gradul de dezvoltare şi de obiceiurile legate de alimentaţie din respectivele părţi ale lumii. De ce au însă oamenii nevoie de atâta apă?

Consumul de apă …

Apa folosită pentru consumul uman se împarte în: apă de băut, apă pentru activităţile cotidiene - gătit, igienă personală etc. (consum de apă pe gospodărie) precum şi apă necesară sectoarelor agricultură, industrie şi servicii. Consumul de apă total nu înseamnă însă doar un consum direct: mai există şi un aşa-numit consum indirect, necesar activităţilor complementare, adiacente consumului direct – curăţire, remediere etc.. Totodată, majoritatea produselor consumate de noi conţin apă “ascunsă” – adică apă folosită la producerea acestor alimentelor, cunoscută în domeniu şi sub numele de “apă virtuală”.

… din agricultură

Cea mai mare parte a apei – în total 70 la sută din totalul apei disponibile – este folosită în agricultură. Circa 250 de milioane de hectare de teren arabil sunt udate cu apă. Cu toate că această suprafaţă nu reprezintă decât 17 la sută din totalul terenurilor arabile, mai mult de o treime din recolta obţinută la nivel mondial provine de pe acestea. La nivelul a două din trei ţări, cel mai mare consumator de apă este agricultura. Acest consum este deosebit de mare în zone aride din Orientul Apropiat, Africa de Nord şi sud-vestul SUA, unde culturile trebuie udate în mod artificial de-a lungul întregului an. Mai mult, şi alte state precum Pakistanul, India, Indonezia şi China sunt dependente de sistemele de irigaţii – cu ajutorul acestora, ţările de mai sus îşi obţin peste jumătate din producţia naţională de alimente. Pentru a hrăni o populaţie în creştere, tot mai multe suprafeţe cultivabile trebuie irigate. Totodată, şi consumul de apă destinat creşterii animalelor a crescut în ultimii ani.

În următorul tabel am enumerat necesarul de apă per unitate pentru produsele alimentare importante.

Necesarul de apă pentru producţia de alimente (per unitate măsură)

… din industrie în general, precum şi din industria energetică

22 de procente din consumul de apă înregistrat la nivel mondial revine industriei în general, precum şi industriei energetice. Această pondere variază în funcţie de structura economică a fiecărei ţări în parte, aflându-se în strânsă legătură cu nivelul veniturilor şi nivelul de trai. Consumul se ridică de la 10 procente - în ţări cu venituri mici şi medii -, până la 59 de procente în ţări cu venituri mari. În Europa, mai mult de jumătate din apa disponibilă este folosită în industrie şi în procesul de producţie a energiei.

În industrie se foloseşte apa pentru răcire, prelucrare, curăţare şi pentru eliminarea deşeurilor. În tabelul de mai jos se află o scurtă prezentare a consumului de apă în domeniul producţiei anumitor bunuri de consum:

Apa este foarte importantă şi în domeniul energetic, în cadrul hidrocentralelor, dar şi ca agent de răcire în centralele termice. Centralele atomice şi pe combustibili fosili reprezintă cei mai mari consumatori de apă industriali; în centralele atomice se folosesc cantităţi uriaşe de apă pentru răcire. Ce-i drept, cea mai mare parte a apei folosite în scop industrial este redată în circuitul apelor, deseori această apă este însă fie poluată cu chimicale sau metale grele, ori atât de încălzită încât ecosistemele nu au decât de suferit.

… din gospodărie

Consumul de apă din gospodării, din unităţi precum restaurante sau spitale reprezintă cea mai mică parte din consumul de apă la nivel mondial. În medie, la nivel mondial, această categorie înregistrează un total de circa 8 procente din totalul disponibil. Faptul că această valoare este inegal repartizată la rândul ei, este de la sine înţeles. Voi insista totuşi asupra acestui aspect, oferindu-vă câteva informaţii suplimentare:

În sudul Californiei, regiune cu grădini imense, piscine şi terenuri de golf, consumul zilnic măsoară 3.000 de litri pe cap de locuitor. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS/WHO - http://www.who.int/en) a stabilit un consum minim necesar zilnic pe cap de locuitor de 50 de litri.

Totuşi, nu toţi oamenii au la dispoziţie această cantitate de apă; la nivel mondial, 1,1 miliarde de persoane nu pot folosi nici măcar 20 de litri de apă pe zi. În multe regiuni ale Indiei femeile responsabile cu aprovizionarea zilnică cu apă trebuie să parcurgă până la 12 kilometri, pentru a se întoarce în sat cu câteva recipiente purtate pe cap pline cu apă de fântână. Prin comparaţie, noi suntem obişnuiţi cu nişte cantităţi de apă aparent nelimitate, venite direct de la robinet - şi folosim, la o singură tragere de apă la toaletă, aceeaşi cantitate cu care în alte zone o familie întreagă trebuie să supravieţuiască zilnic. Următorul tabel pune faţă în faţă consumurile medii înregistrate de gospodării din Austria şi India, pentru a vă demonstra astfel că putem reuşi să ne descurcăm şi cu mai puţină apă:

Cauzele şi consecinţele deficitului de apă

Privită din punct de vedere global, cererea de apă creşte de două ori mai repede decât populaţia. Potrivit unor estimări ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, până în anul 2035, 40 la sută din populaţia lumii va trăi în ţări în care va exista un deficit cronic de apă. În afara adevărului incontestabil că apă reprezintă o resursă limitată şi repartizată inegal la nivel regional, precum şi că populaţia de pe această planetă precum şi consumul de apă aferent acesteia creşte în mod continuu, mai există şi alte cauze pentru această criză hidrologică, împotriva cărora noi putem însă acţiona. Printre acestea se numără:

Irosirea resurselor de apă prin:

• metode de irigare ineficiente în agricultură
• metode de producţie înapoiate în industrie
• sisteme defectuoase de canalizare
• necesarul pentru petrecerea timpului liber şi turism

Poluarea apei prin:

• lipsa sistemelor de canalizare
• folosirea pesticidelor în agricultură
• deversările industriale
• infiltrarea apei sărate prin secarea apelor freatice

Deteriorarea ecosistemelor prin:

• Despăduriri, eroziune
• schimbările de climă

Există o multitudine de cauze care se află într-o relaţie complexă cu stilurile de viaţă umane, în special cu comportamentul de consum al societăţilor moderne, care trebuie neapărat schimbat, având în vedere efectele devastatoare pe care acestea le au asupra sferei sociale şi ecologice (vezi manualul online D@dalos pe tema durabilităţii).

De urmările deficitului de apă sunt afectate în primul rând clasele sărace ale populaţie, cărora le lipsesc mijloacele de a-şi facilita accesul la apă curată. Pentru omenire sărăcia este atât un simptom cât şi o cauză a crizei privind apa, iar dimensiunile acesteia pot fi rezumate după cum urmează:

·         Aproximativ 80% din toate bolile prezente în ţările în curs de dezvoltare au la bază insuficienţa apei. Lipsa unei infrastructuri pentru aprovizionarea cu apă sau calitatea proastă a acesteia (de ex. lipsa fântânilor sau instalaţii defectuoase) şi pentru pregătirea apei (de ex. lipsa sistemelor de filtrare) conduc la moartea anuală a douăsprezece milioane de oameni şi la un grad extrem de ridicat de mortalitate infantilă.

·         Din cauza lipsei apei apar probleme grave de alimentaţie.

·         Lipsa apei reprezintă un factor important în migraţia de la sate la oraşe şi implicit, în dezvoltarea metropolelor. La nivel global există circa 25 de milioane de oameni care emigrează din cauza problemelor legate de apă.

·         Lipsa apei reprezintă şi una dintre cauzele conflictelor dintre state şi din interiorul statelor.

·         Lipsa apei determină exploatarea naturii şi distrugerea resurselor naturale.

·         Dispoziţia asupra acestei resurse devine un instrument al puterii şi al oprimării.

Înlăturarea sărăciei, schimbarea obiceiurilor de consum şi a metodelor de producţie ineficiente, precum şi ocrotirea resurselor naturale faţă de exploatarea excesivă şi de poluare reprezintă premise importante în vederea soluţionării acestei crize care ne priveşte pe toţi – chiar dacă nu în aceeaşi măsură. Crearea unei mentalităţi comune este una dintre cele mai importante obiective ale educaţiei pentru o dezvoltare durabilă. Apa este un bun comun al omenirii, care trebuie protejat pentru generaţiile viitoare. O componentă importantă a unei educaţii necesare dezvoltării durabile trebuie să fie de conştientizarea faptului că accesul la apă reprezintă un drept fundamental al omenirii.

Dreptul la apă

Filozoful grec Platon spunea acum 2.500 de ani: „Apa este cel mai important lucru în viaţă, şi tocmai ea este atât de uşor de pierdut. De aceea, cred că apa ar trebui protejată prin lege.” Afirmaţia sa rămâne şi astăzi la fel de actuală. Procesele curente de diminuare a cantităţilor disponibile de apă, precum şi de comercializare a fluidului vital au limitat accesul multor oameni la această resursă, pentru că aceştia nu puteau să şi-o permită.

Aceasta este o situaţie care poate fi întâlnită şi în Europa, ca de exemplu în Marea Britanie, unde preţurile la apă au crescut tot mai mult începând cu anii 1980 din cauza privatizării instituţiilor responsabile de alimentarea cu apă şi de canalizare. Acest lucru a condus la cereri repetate din partea mişcărilor sociale de a recunoaşte dreptul la apă al oamenilor şi de a asigura accesul la apă potabilă curată precum şi de a garanta o distribuire echitabilă a acesteia.

Dreptul la apă nu este specificat în mod precis în primele declaraţii ale drepturilor omului; astfel, în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 1948, acest drept este recunoscut doar în mod indirect – ca o consecinţă a art. 25: “Orice om are dreptul la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea…”. În 1976 au fost adăugate cele două pacturi – pactul privind drepturile civile şi politice (pactul civil) precum şi cel privind drepturile economice, sociale şi culturale (pactul social) (vezi Manualul D@dalos Online privind drepturile omului).

Aceste drepturi au fost valorificate pe tot cuprinsul lumii de-a lungul anilor 90, vezi de exemplu prin evaluarea critică a rapoartelor cincinale emise de statele lumii, în care s-a dat atenţie şi dreptului la apă. Un pas important a fost şi numirea, în anul 2001 – de către Comisia ONU pentru Drepturile Omului – a unui raportor special privind dreptul la apă.

Un element de mare impact pentru recunoaşterea oficială a dreptului omului la apă de către Naţiunile Unite a fost însă „Comentariul General nr. 15 privind Dreptul la Apă“ din noiembrie 2002, adoptat de comitetul ONU privind drepturile economice, sociale şi culturale.

Pornind de la ideea că fără o aprovizionare corespunzătoare cu apă supravieţuirea fizică şi o viaţa sănătoasă nu pot fi posibile, dreptul la apă este subliniat de către Comisie mai ales în cadrul articolului 11 al pactului social („dreptul la un nivel de viaţă corespunzător“). Conform dispoziţiilor, dreptul omului la apă îndreptăţeşte orice persoană să aibă acces la „apă suficientă, sigură, de o calitate acceptabilă, accesibilă din punct de vedere fizic şi economic pentru consumul personal şi din gospodărie“. În această categorie intră în special apa de băut, destinată gătitului, pentru igiena personală şi a casei.

Acest lucru înseamnă în mod concret: Apa trebuie …

·         … să fie disponibilă în cantităţi „suficiente“. O cantitate exactă nu este stabilită. Totuşi se poate porni de la premisa că o persoană trebuie să consume zilnic cel puţin 20 de litri pentru a putea fi păzită pe termen lung de deficienţe şi boli care ar putea să-i pună viaţa în pericol.

·         … să se găsească în locuri nu prea îndepărtate şi care să nu poată reprezenta un pericol pentru integritatea fizică sau viaţa oamenilor (“accesibilă din punct de vedere fizic”). Nici aici nu poate fi spus exact cât de lung ar trebui să fie drumul până la sursa de apă. Totuşi, în urma cercetărilor efectuate a rezultat faptul că la un drum care durează mai mult de jumătate de oră, apa ajunsă la destinaţie se dovedeşte a fi insuficientă. “Accesul la apă potabilă” este definit ca fiind rezonabil dacă se încadrează în limita unei distanţe de maxim un kilometru.

·         … să aibă toate calităţile necesare pentru a nu pune în pericol sănătatea persoanelor care o beau (“sigură”) - şi din punctul de vedere al mirosului, al aspectului, etc., care trebuie să fie “acceptabile”.

·         … să fie „accesibilă din punct de vedere economic“, adică să nu fie atât de scumpă încât pentru a o cumpăra să fie necesară renunţarea la alte lucruri absolut vitale, precum hrana, casa, îmbrăcămintea, etc.

Aceste comentarii reprezintă interpretări ale Convenţiilor internaţionale privind drepturile omului, care – deşi nu se bucură de un statut juridic oficial – au o influenţă deosebită asupra felului în care sunt interpretate pactele. În dezbaterile pe tema alimentării cu apă a săracilor şi a generaţiilor viitoare, Comentariul de faţă este o lucrare de referinţă. Astfel, un tribunal din Cordoba a condamnat oraşul şi provincia argentiniană pentru lezarea dreptului la apă al oamenilor – cu referire la pact. Oraşul şi provincia au fost, prin urmare, obligate să furnizeze gratuit apă locatarilor din cartierele afectate apă, până ce problema se va fi remediat. Un rezultat al acestei hotărâri a fost că organele abilitate din oraş şi provincie au purces imediat spre îmbunătăţirea şi extinderea sistemului de canalizare şi de alimentare cu apă.

Acest exemplu arată cât de importante sunt documentele juridice, în încercarea de a exercita presiune asupra guvernelor în cazul încălcărilor drepturilor omului la apă. Totuşi, acest drept nu face încă parte din obligaţiile unui stat, nefiind o componentă constituţională explicit menţionată. Un mare proiect în acest sens ar putea însă deveni o convenţie internaţională privind dreptul la apă. O astfel de convenţie ar putea introduce standarde detaliate privind acest drept în dreptul internaţional, care să depăşească prevederile din Comentariul general şi care să aibă, în plus, caracter obligatoriu.

Recunoaşterea dreptului fundamental la apă este promovată din ce în ce mai mult nivel internaţional. Pentru că milioane de oameni trebuie să lupte pentru a avea acces la apă şi să supravieţuiască, organizaţii statale şi nestatale au declarat război acestei situaţii de fapt. Având în vedere interesele divergente de ordin politic şi economic, acest război va fi unul de durată!

[înapoi la Cuprins]
_________________________________________________

online

Lista de link-uri privind de tema „apă”


Campanii, rapoarte şi măsuri luate la nivel internaţional

http://www.un.org/waterforlifedecade/
Site-ul oficial al decadei “Apă pentru viaţă”, care a fost proclamată pe 22 martie 2005 de către Organizaţia Naţiunilor Unite şi care pune la dispoziţie informaţii în cele cinci limbi oficiale ale sale (arabă, chineză, engleză, franceză şi spaniolă).

http://www.unwater.org/
Homepage-ul în limba engleză a UN-Water, un mecanism din cadrul Naţiunilor Unite care a fost pus în funcţiune în 2003 – după summitul pentru dezvoltare durabilă de la Johannesburg. Scopul său este sprijinirea statelor în atingerea ţelurilor mileniului de dezvoltare din domeniul apelor până în 2015.

http://www.worldwaterday.org
Aici găsiţi informaţii despre Ziua Mondială a Apei din 22 martie în limbile engleză, franceză, portugheză şi spaniolă. În afară de acestea, aici există mai multe link-uri către alte oferte informative legate de tema „apă”.

http://www.wateryear2003.org/
Pagina de internet oficială a UNESCO dedicată Anului apei potabile 2003 în limba engleză, franceză şi spaniolă.

http://www.iydd2006.org/
Pagina de internet oficială a UNESCO dedicată Anului internaţional al deşerturilor şi al constituirii acestora 2006 în limba engleză, franceză şi spaniolă.

http://www.unesco.org/water/wwap/wwdr1/
Pe această pagină de internet a UNESCO veţi găsi informaţii detaliate privind primul raport din 2003 al Organizaţiei Naţiunilor Unite referitor la evoluţia situaţiei apelor planetei, denumit “Apa este viaţă” în limbile engleză, franceză şi spaniolă. Varianta completă a raportului este de asemenea pusă la dispoziţie la această adresă în format pdf în toate cele cinci limbi oficiale ale Naţiunilor Unite.

http://www.unesco.org/water/wwap/wwdr2/
Pe această pagină de internet a UNESCO găsiţi informaţii detaliate despre cel de-al doilea raport al Naţiunilor Unite din 2006 referitor la evoluţia situaţiei apelor planetei, denumit „Apa – o responsabilitate comună” în limbile engleză, franceză şi spaniolă. Raportul complet poate fi salvat în format pdf în aceste limbi; alte traduceri vor urma.

http://assets.panda.org/downloads/rich_countries_poor_water_final_170706.pdf
Aici veţi găsi raportul actual în limba engleză a organizaţiei care se ocupă cu problemele de mediu „WWF” (World Wide Fund for Nature) cu titlul „Rich Countries – Poor Water“.

http://www.iucnredlist.org
Pagina de internet a Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii şi Resurselor Naturale (International Union for Conservation of Nature and Natural Resources), care publică odată la doi ani lista neagră a speciilor de animale şi plante în curs de dispariţie.

http://www.helvetas.ch  
Pagina de internet a Societăţii Elveţiene pentru Cooperare Internaţională în limbile engleză, germană, franceză şi italiană. Helvetas se concentrează, în activităţile sale, şi asupra problemei apei.

http://www.menschen-recht-wasser.de
”MenschenRechtWasser“ reprezintă o campanie a organizaţiei neguvernamentale germane „Brot für die Welt“. Cele mai multe informaţii de pe această cuprinzătoare pagină de internet sunt în germană, engleză sau spaniolă, ca de exemplu Comentariul General privind Dreptul la Apă.


Materiale didactice referitoare la tema „apă”

http://ga.water.usgs.gov/edu/watercycle.html
Diagrama de circulaţie a apei in 33 de limbi (printre altele albaneză, bulgară, croată, macedoneană, sârbă, slovenă, română); parţial cu comentarii explicative.

http://www.wasser2003bildung.ch/
O pagină web cuprinzătoare în germană, franceză şi italiană, care conţine materiale didactice.

http://www.visumsurf.ch/wasser2003/
Test de cunoştinţe referitor la Anul apei 2003 în limba germană, engleză şi franceză.


[înapoi la Cuprins]
_________________________________________________


contact

Acest newsletter este publicat de D@dalos Sarajevo şi este finanţat de Ministerul de Externe de la Berlin şi de Ministerul Federal pentru Cooperare Economică (BMZ).

Editor: Ingrid Halbritter

Adresa: D@dalos Sarajevo
Aleja Lipa 57
71000 Sarajevo
Telefon: +387 33 446 680 (Birou Vratnik)
Fax: +387 33 715 601
Telefon mobil Ingrid Halbritter: +387 61 199 742
E-mail: Ingrid.Halbritter@dadalos.org

Adresaţi vă rog contribuţiile sau propunerile dvs. direct pe adresa de e-mail Ingrid.Halbritter@dadalos.org

Listă de mail-uri: Dacă vreţi să primiţi acest newsletter în mod automat, scrieţi un e-mail la adresa Ingrid.Halbritter@dadalos.org

Dacă aţi primit acest newsletter în mod automat şi NU doriţi să îl mai primiţi pe viitor, scrieţi-ne un e-mail la aceeaşi adresă.

[înapoi la Cuprins]

[sus]